Caci sunt multe de spus si nici nu mai stiu care-s primele ce ar fi bine sa fie spuse…
Mi-e ciuda pe mine nitel, caci imi propusesem sa pastrez scris undeva (aici sau oriunde) toate intampalrile traite impreuna cu Andreicelmic…pentru ca in ziua in care eu voi fi senila si cu neuroni morti si n-o sa mai fiu in stare sa-mi amintesc sa-i povestesc copilului cum era sau ce facea…sa-i dau un link si sa citeasca singur
Mi-e ciuda si ca nu-s pe faza sa il filmez sau sa-l fotografiez cand face cate una noua…de la hohotele de ras cand se da pe leagan, ori cand se joaca cu Taz (cockerul intalnit de cateva ori, impreuna cu stapana, in fata Operei)..pana la gestul facut ieri, de-a lua o fetita de varsta lui de gat si de-a o pupa
) . Prima fata pupata, care va sa zica. O cheama Iva (da, ati citit
bine!) este jumate unguroaica, este nascuta la 6 zile dupa el (el e pe 3
dec, ea e pe 9dec). Micuta, cu ochi albastri, cu dintisori ascutiti,
merge deja foarte bine si…mi-a zis bunica ei, spre stupefactia
mea…mananca SARMALE DE VITA CU SARE SI PIPER!!! Wow!!! Eu care nu pun
nici sare in hrana copilului (ma rog, borcanasele Nestle au, dar pe alea
nu le gatesc eu
…), am suferit un soc cand am auzit… Probabil ca la un an fetita va
manca deja gulas si se va linge pe degete dupa ce-l termina )Dar sa nu deviez in afurisenii
)Revenind….este o dimineata de miercuri, sunt treaza de la 5a.m, am dormit al naibii de prost si de putin, asa ca nu stiu cat de coerenta sunt…. Cert este ca imi propun sa scriu mai des, mai mult, mai..mai…mai…
Si scriu aici ce-mi propun, ca nu cumva sa uit
Si…cum in o luna si un pic ma intorc la munca, cred ca voi avea mai mult timp de net..asa ca voi recupera si voi povesti ce-mi mai aduc aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu