O noapte de vineri, in care ascult emisiunea draga mie, Psihologul Muzical.
Nu de la inceput, asa cum obisnuiam,
caci am adormit deodata cu pruncul si m-am trezit abia pe la 2.30 cand
el a tras un marait scurt.. Va veni si vremea ascultarii intregi si pe
indelete, mai putin obosita si fara ureche stresata lipita de statia din
camera lui, stiu sigur ca are sa revina si vremea asta.
O noapte de vineri in care gandul imi
zboara catre alte nopti de vineri. Cele in care imi faceam cafeua pe la
ora 23.30, ca sa rezist pana dimineata. Cele in care ma prindeau zorii
cu urechea lipita de emisiune si cu fundul lipit de scaunul de la pc.
Cele finalizate cu telefoane matinale, mai apoi cu vizionarea reluarii
emisiunii “Cezar si cainii” de pe Animal Planets, si mai apoi…muuult mai
tarziu..cu somn. Trezirile de sambata veneau abia pe la 12…adica in
miez de zi, aveau miros de cafea neagra si de tutun.
Altadata voi vorbi mai mult despre mai multe din “viata mea trecuta”. Azi, acum, doar despre noptile astea.
Daca mi se face dor de ele? Da, mi se
face. Dar viata mea arata altfel acum si stiu ca ele, aceste nopti-asa
cum spuneam- vor reveni.
Pana atunci….stiu doar ca viata mea
arata “altfel” in bine, caci desi nu mai am timp de zacut pe net cu
cafea si tigara, sambata pana spre amiaza, la trezirea matinala primesc
niste zambete largi si niste priviri superbe si niste manute care se
incolacesc de gatul meu. Ceea ce…nu se compara cu nimic!! Adica e ca reclama aia la Visa sau MasterCard (la ora asta nu mai stiu la care din ele..)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu