marți, 19 mai 2015

prima evadare, primul somn in noul scaun

Daca nu o faceam in timp ce conduceam cu vreo 70 km la ora(eram in localitate, da?!! :P... si sa stiti ca, daca sunt cu copilul in masina, chiar conduc cuminte!), daca nu o faceam cu un telefon care n-are nu stiu ce camera performanta... poza asta putea sa fie reclama la noul nostru scaun de masina.



A fost prima evadare a anului, la Breaza-Nistoresti, unde v-am mai povestit ca mergem, la casa unei prietene. Sambata am ajuns noi doi inaintea lor. Pana sa apara si ei doi, Andrei a vrut sa mergem "pe munte". Ochei..am zis eu..desi de vreo 3 saptamani ma omoara o durere lombara care-a prins cu gratie si sciaticul.. Zis si facut. Pana la urma ma doare mai mult cand stau jos decat atunci cand merg, asa ca..haideti sa haidem. Eh...si cum a vazut el vacutele pascand pe islaz..jooooos..tare jooooos...a vrut sa coboram pana la ele. Si-am coborat. Numai ca..ce sa vezi..dorea sa le mangaie.. Maica-sa nu prea dorea.. Caci copilaria mea, petrecuta si pe la bunici-la tara, este cam indepartata si pare-se ca am uitat ca vaca este, teoretic, un animal domestic. Prin urmare am ezitat indelung...pentru ca, mai apoi, cand o vaca aparent prietenoasa, a inceput sa vina spre noi (spre bucuria copilului) sa-l iau frumos de mana si sa o stergem cat de rapid s-a putut. "De ce se uita asa la noi" "Pt ca ne-a observat ca ne uitam la ea si ne place de ea si cred ca-i place si ei de tine" (la naiba, daca ne ia asta in coarne...oare cat de repede alearga o vaca...dar parca vacile nu pot alerga..si totusi a strabatut distanta aia destul de repede..----cam asta era in capul meu in timp ce zambeam angelic Andreiului, incercand sa nu-i transmit starea de semipanica in care intram.. Cel mai misto a fost ca dupa ce-a urcat o parte din lunguuuul drum pe care-l coborasem...a venit, inevitabil, momentul "eu nu mai pot sa urc, cred ca trebuie sa ma iei in brate" "cred ca nu!" i-am zis eu, facand un calcul rapid..cat la suta din greutatea mea reprezinta greutatea lui. Mult. Caci eu sunt intr-o perioada de "Glorie" in care cam toate hainele cad de pe mine...:))Exclus sa-l car..asa ca..am oprit sa facem un picnic..si sa scobeasca intr-o movila mare de pamant cu un bat. Pana cand m-am prins ca movila aia e un mare musurori de furnici rosiiiiiiiii:))Sa fugim, zic! Iar!
Eh....dar, zau, a fost frumos. Chiar daca as putea sa mai amintesc si de momentul eu in baie, Andreiul scotocea dupa niste jucarii ca sa le scoata in curte si aud un strigat: "Ajutooooor!! O albina mare care bazaie ingrozitor!". Minunat, bun asa, pasiunea mea albinele care bazaie ingrozitor! De obicei cand le vad-aud fug si tip, acum nu puteam face asta, nu-i asa? Ma gandeam in timp ce ma indreptam catre camera unde era...cum naiba o sa scot eu albina aia...Din fericire era doar o ditamai musca, hranita bine cred, caci, nah, musca de Breaza, zic, mananca doar bio si cred ca d-aia era asa de mare si bazaia ingrozitor..:)

A aflat si ce-s alea urzici, dupa ce-a picat cu bicicleta intr-una. Din fericire s-a atins nitel doar, daca pica in mijlocul ei ar fi fost groaznic. Si ce-i aia balega...nu, in asta n-a calcat:) Si cum se-nfoaie curcanul cand ii canti "sic curcan ca n-ai margele mai rosii ca ale mele":)).

De tot felul. Frumos. :)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

10 August 2018.

Acum doi ani am intrat prima oara in apartamentul acesta. Ma uitam zilele trecute pe pozele vazute in anuntul de pe un site de imobiliare, i...