De fapt a venit. Mai ales daca judecam dupa ploile astea care acum incep-din senin si cu soare pe cer- si dupa ce te uda pana la piele, se opresc de ai impresia ca nici n-au fost:)
Una din asta am avut onoarea sa "intalnim" noi ieri...am iesit si..noroc ca am vrut sa mergem pana la Helpnet ca sa-i luam un Chicco din ala de tantari..si ploaia a inceput cand eram inauntru. Cand s-a mai potolit ne-am strecurat pe sub balcoane pana in scara, a coborat si Tati, care ne-a adus alte incaltari si..hai la joaca. Ca doar ploaia s-a oprit, nu?!? Mda..s-a oprit, dar...dar baltile?? Ce facem cu baltile?? Cum facem sa le ocolim cand, etete la ele, au rasarit ca niste ciupercute atragtoare fix in drumul nostru..si nu una ci NENUMARATE!!
Va zic eu ce facem! Dupa ce una bucata mama se streseaza sa nu se ude (retineti: udatul-racitul mi-e problema , NU murdaritul) copchilul la picioare...dar copilul tot ii scapa in vreo doua balti..cand mama respectiva a realizat ca-i degeaba agitatia..a lasat-o ..balta!:)
Asa ca..well..da, s-a balacit in balti. Dar era in stare sa faca asta pana usca soarele baltile (adica peste vreo saptamana, caci vad ca zilnic ploua asa, de control..). A facut multe ture dus-intors printr-o balta din fata Operei. Am plecat cu greu de acolo, cu plans din ala de-ti rupea sufletul, dar i-am promis ca gasim o balta aproape de casa unde-l mai las. (in ideea ca macar de-acolo il duc repede sus si-l bagam la spalat. )
Ceea ce s-a si intamplat. In fata scarii ne astepta Ea...imensa..lata..lunga...adanca..numai buna de facut valuri prin ea. Caci, da, valuri facea cand tropaia prin ea...Valuri care, ati ghicit??, sareau pe pantalonii 3/4..pe tricou..cred ca si pe fata/par...:))
Desprins cu greu din ea am intrat in scara..si cand pasea ii tasnea apa din pantofi...
Daca rezista atunci chiar ca numai de la Piciul o sa cumparam incaltari:)). Asa de ude au fost ca nici dimineata nu se uscasera inca..:P
Iar pustiul..descaltat de mine din lift..a fost preluat de tati, apoi dezbracat si bagat direct sub dus..Acolo erau si se distrau ei, ca baietii, cand eu imi storceam fusta udata de un val ratacit..rezultat din goana lui...
Si ce doream sa va spun este ca..ATATA FERICIRE ERA PE FATA LUI ..ca efectiv radeam si eu cu el. Spre consternarea unor trecatori care se uitau la mine ca la o mama denaturata si sigur nebuna, ca-cum-pot, Doamne, sa las copilul sa faca asa ceva?! Si..stiti ce? Abia astept sa fie in sandale si mai in miez de zi -cand ii caldura mai caldura- ca sa-l mai las sa mai fuga pana nu mai poate prin niste balti. Nah! :)
Ah! Pe deasupra cred ca i-a priit..ca seara..venit dupa mine la bucatarie sa vada ce fac..cu mine care-i explicam..uite,mami,curat usturoiul sa-l pun la friptura..si-i aratam cum se cojeste foita aia de pe el si i-l dadeam sa-l miroasa...a vrut sa manance (l-am intrebat la plesneala "vrei, mami?" si a zis daaa) si chiar a mancat. Deci..pentru cei care sustin ca nu e al meu:P..BA ESTE SI AL MEU, DA!? Caci Tati fuge ca vampirii si numa' daca simte miors de usturoi prin zona:)).
Motiv pentru care am zis sa se bucure si el:)) si i-am zis "hai s avezi ca mananca fi-tu". Iar el, fiul, a strigat "taaaaati! Fi-tu, adica eu, adica Andei, mananca usturoi!"
Pam-Pam!:)
p.s.
Si, da, si lamaie la fel consuma..desi tati are aceeasi bucurie la ea ca si la usturoi..:))
Deci tot al meu e:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu