Atat a implinit azi.
Si, pentru ca n-am mai scris de cateva luni care-s noutatile, le scriu acum..
Greutatea si inaltimea nu le mai stim,
caci nu s-a mai invrednicit niciun medic sa-l masoare/cantareasca … Nici
noi… Dar azi cred ca o vom face, macar cu aproximatie sa mai stim si
noi cat are juniorul
Progrese la mers se vad, dar tot nu
merge singur-singurel. Chiar daca, atunci cand merge tinut doar cu o
mana il simt ca, de fapt, nu se mai ajuta de mana mea ci e doar senzatia
aia ca se tine ceva cu manutza lui
(Nu mai stiu unde citisem ca i s-a pus
copilului o lingura de lemn in mana, ca sa aibe impresia ca se sprijina
de ceva, si mergea copilul singur… fara sa se prinda ca nimic nu-l ajuta
)
De vorbit…vorbeste foarte mult. Pe limba lui, una pe care noi n-o intelegem. Are discursuri lungi, mai ales cand se trezeste.
Pe limba noastra are cateva cuvinte pe
care le spune clar si care chiar sunt folosite sa numeasca respectivele
“chestii”. In afara de mama si tata, pe care le spune deja de multa
vreme. Spune papa cand are biberonul in fata, dar doar cand are lapte in
el- daca e cu apa nu e papa. De asemenea castronasul lui cu legume, ori
iaurtul, ori fructele—sunt papa. Si cand ne vede pe noi mancand mai
scapa cate-un papa. De-o vreme a devenit foarte atent si vrea si el ce
mancam noi. Din unele ii dam sa guste, din altele nu. Normal..ca doar nu
o sa-i dam chipsuri sau sarmale sau fripturi
Cand ii dam ceva si ii place acel ceva, are un mic discurs- tot pe
limba lui- insotit de zambet, de expresie de satisfactie si de un “mmmm”
prelung.
Spune si apa—nu intodeauna, doar cand are chef. Dar stie ce-i aia, in mod clar.
Ceasul este tic-tac.
A inceput sa arate bebeul de pe cutia de
pampersi si spune “be” sau “ba”. Se repede la el sa-l pupe (adica
baleste masiv pe zona unde-i poza cu copilul fericit purtator de
pampersi) si apoi musca din el…asa ca –din cand in cand- mai scoatem
cartonul ud din gura lui. Stie si de bebeul de pe servetelele umede. Si
mai stie si de Mowgli- bebeul din cartea Junglei vorbita
Se joaca cu duplo-cuburile si déjà
incearca (si uneori reuseste) sa le prinda unul de altul. Mult mai bine
si mai usor le desface. Oricum s-a prins care-i miscarea …cand va avea
chef o s-o faca si el. Deocamdata ni le da noua sa i le construim si sa i
le desfacem apoi..iar si iar si iar…
A trecut de la faza scos tot ce-i in
cutii, la cea in care mai si pune inapoi in ele. Dar pasiune mai mare
are tot pentru rasturnat ce-i in ele.
La casuta de la ikea, cea de care v-am
mai zis, incerca sa bage formele potrivite prin gaurile potrivite din
acoperis. Evident ca incearca cu triunghiul la cerc si cu cercul la
patrat, dar ..intentia conteaza, nu??!!!???
Este fascinat de roti. De orice fel de
roti. De la rotile de masinute, scaun de masa, tarc, carucior..tot ce-i
rotund si se invarte este incantator.
Usile sunt o pasiune mai veche, dar
reimprospatata…in sensul ca acum , din picoare, le poate deschide si
inchide de nenumarate ori. Fie ca-s usi de la camera, de la dulapuri,
din bucatarie, de la microunde…Usa sa fie!!! Uneori isi prinde degetele
sau e gata gata sa si le prinda, dar, in general stie sa si le retraga
la timp.
Vrea sa vada tot ce-i pe masa din
bucatarie, pe biroul lui Andrei sau pe orice comoda care-i mai inalta ca
el. Asa ca, se prinde cu mainile de marginea lor si se ridica pe
varfuri…si incerca sa apuce tot ce e la indemana lui pe respectivul
obiect de mobilier. Ca-i hainuta de-a lui, ca-i crema de masaj, ca-i cd,
ca-i ziar, ca-i farfurie, ca-i punga cu servetele…orice e bun daca a
fost obtinut cu truda!!!
A prins gust si la oalele din bucatarie, un zgomot nou, incantator
In parc abia asteapta sa se vada jos din
carut. Ar vrea sa mearga mult mai mult decat ii permite salopeta lui de
iarna (care, fie vorba-ntre noi, il cam incurca la mers), ori gheata
care inca mai exista pe unele alei… este foarte repezit la mers, viteza
dorita nu corespunde cu putinta lui…asa ca…i se mai imbarliga picioarele
si mai ramane spanzurat de mana cui il tine sau aterizeaza in 4 labe..sau in fund…
Urca de mama focului pe mormane de
zapada (tot tinut de maini). E si amuzant..caci noi ii luasem o chestie
de la ikea ca sa-l invatam sa puna picorul ca la treptele de scara…la
aia n-am reusit mare lucru, ca, mai apoi, la scurt timp..sa-l vedem cum
urca pe cutia de duplo fara nicio problema. Urca si coboara cand are
chef.
Asa ca…se vede treaba ca face toate cele ce se fac..atunci cand ii vine lui timpul si cheful…
Cam atat..deocamdata…
Revin cu detalii despre Sarbatorile in trei…in curand..sper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu