Anul trecut a inceput cu mari schimbari. In ianurie- mai exact fix azi acum un an, pe 5.01- incepea gradinita. Avea sa fie un inceput cu emotii si, din pacate, cu o cohorta de boli.
Cu spitale, cu sindrom nefrotic, cu cortizon, cu medical mult, cu stat mult acasa, cu plans mult, cu multe de ce-uri fara raspuns.
De ziua mea era cu febra mare si amigdalita pultacee.
De 8 Martie era cu pneumonie si otita.
In preajma Pastelelui eram in Fundeni, deja..
Am renuntat la gradi, la recomandarea medicilor. In luna mai eu nu mai aveam dreptul la medical. Deja apelasem la varianta "comisie" pt ultimul luat. Am cautat bona. Am avut doua, abia a treia a ramas. Doua ne-au lasat dupa 2 -3 zile. A treia a fost cu noroc. O avem si la ora actuala, din mai.
Din aceste prime 5 luni asta-i tot ce-mi amintesc. Boli. Spitale. Medici. Tratament. Schimbarile lui. Ce-au insemnat pt mine aceste prime 5 luni? Tristete, durere, furie, revolta, frica, o frica ingrozitoare cum n-am mai simtit decat de vreo 2-3 ori in viata asta, gol. Am functionat pe pilot automat. Nu-mi amintesc altceva. Pare greu de crezut, poate chiar imposibil, dar eu nu-mi amintesc mai nimic (in afara de cele insirate mai sus) din aceste luni. Stiu ca indiferent cu cine vorbeam sau despre ce vrobeam..tot la "ale mele" ajungeam. NU MA INTERESA NIMIC ALTCEVA. Nu puteam, nu eram in stare, nu puteam!!
Acum, uitandu-ma in urma, stiu ca in zilele -lunile alea am invatat multe. Despre mine, despre cei din jur. Despre oameni frumosi si saritori (culmea, multe din ele mame singure, adica fix cele mai incercate!) Am oameni carora trebuie sa le multumesc. Pentru ca m-au ajutat atunci, dar mai ales PENTRU CA MI-AU RAMAS PRIETENI. Pentru ca au inteles ca, asa cum eram, eu nu aveam nimic de oferit...pentru ca au ramas prieteni cu mine fara sa pretinda nimic, fara sa-mi reproseze nimic.
Am castigat , dar am si pierdut. Caci au fost si oameni care n-au vrut sau n-au putut intelege.
Astea au fost primele 6 luni.
Apoi...Usor usor...din iunie, dupa ce s-a oprit tratamentul, am inceput sa ma adun un pic. Am inceput sa plecam in minivacante- vacante, imi amintesc exact ca prima iesire a afost pana la Breaza (de cand venise primavara el ma intreba cand mergem, Mihaela ne invitase...). Apoi am fost tot trei la Costinesti, un weekend prelungit. Apoi a fost 2 Mai-ul. Inca o Breaza. Sinaia, din noiembrie, a fost ultima iesire din Bucuresti.
Asadar, ce-mi amintesc din lunile care-au venit? Plimbarile prin parcuri si iesirile din oras.
Si-apoi..s-a terminat anul....
Ce-a mai fost 2015? Independent de Andrei ce-a fost pt mine 2015?
La job provocari, destule si nu cele mai fericite situatii mereu... Personal..mi-am schimbat masina, asta e cu plus caci de ani de zile doream.. Am reusit sa merg la gim? NU. Am reusit sa citesc? Hm..oarecum, vag, putin.. Am reusit sa vad filmele x si y si..? Nu...n-am reusit sa fac mare lucru pt mine, independent de Andrei Stefan. Dar, in mare masura, pt ca nici macar nu mi le-am propus cu adevarat. Adica ..,mint, mi le-am propus, dar apoi am uitat ca mi le-am propus...
2016...a inceput..
Ce-mi doresc, ce-mi propun..voi scrie eu pt mine undeva..nu stiu daca aici, caci unele sunt mult prea intime ca sa fie anuntate aici..
In primul rand SANANTATE. Sanatate!
Se afișează postările cu eticheta d-ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta d-ale mele. Afișați toate postările
marți, 5 ianuarie 2016
marți, 29 decembrie 2015
Premiu Organik. AL MEU. ) Si cateva recomandari.
Am castigaaaaat!!! Ce? Pai produse Organik, mai exact astea
Daca vreti sa aflati mai multe despre ei, go to ORGANIK
N-am facut mai nimic, am citit un articol de pe un blog pe care-l am in blogroll, am lasat un coment, am fost nr 11, am iesit la random. Yupiiii. Asa de rar castig ceva ca si uitasem sa verific rezultatul :))
Multumesc, Ioana. Me, happy!! :)
Si, pentru ca tot a venit vorba de cosmeticale...sa va marturisesc la care am eu o slabiciune? L'Occitane. Am de la ei de la balsam de buze, crema de maini, sapunuri...pana si parfumuri de vreo 2-3 tipuri, solide-lichide, de care vreti:)). Am fost fan al lor de cand abia aparusera pe piata, stiu ca au niste preturi nesimtit de mari, dar daca urmaresti promotiile si daca mai prinzi si vouchere in promotii...te-ai scos.
Pentru fata- raman la cremele mele Avene. Altele nu suporta tenul meu sensibilos , uscat si deshidratat fara de ele. :)
Am facut o fixatie si pe produsele MAC. Da, stiu, si astea sunt scumpe in spume...dar jur ca isi merita toti banii. Primele produse de la Mac le-am primit candva de la Oana, prietena mea din Canada, pe vremea in care nu erau prezenti al noi pe piata, iar eu nu auzisem de ei. Le-am iubit, dar..pe atunci eram pe Clinique si , conservatoare din fire, nu schimbam nici daca aveam cum. Doar ca intre timp am mai crescut si m-am indragostit de Mac. Vinovata a fost si prietena mea Alina, care mi-a facut cadou anul trecut pe vremea asta primul fond de ten de la ei. M-a tinut pana acum vreo luna. Adica aproape un an. Cool, nu? Asadar..va zic, sunt misto! Mai ales ca au o gama de fond de ten care uniformizeaza, dar NU se vede pe fata deloc. Ceea ce, din punctul meu de vedere, este minunat.
Si mai am niste slabiciuni. Mari. Se cheama OYSHO si WomensSecret. Deci...da, pijamale and staff like that, vedeti siteurile lor, daca nu cumva deja ati vizitat magazinele.
Sa va mai zic? Mai bine ma opresc.
Asadar..ca sa ma intorc la ce ziceam la inceput..me happy!! Am castigaaat!:))
MINUNAT!
Daca vreti sa aflati mai multe despre ei, go to ORGANIK
N-am facut mai nimic, am citit un articol de pe un blog pe care-l am in blogroll, am lasat un coment, am fost nr 11, am iesit la random. Yupiiii. Asa de rar castig ceva ca si uitasem sa verific rezultatul :))
Multumesc, Ioana. Me, happy!! :)
Si, pentru ca tot a venit vorba de cosmeticale...sa va marturisesc la care am eu o slabiciune? L'Occitane. Am de la ei de la balsam de buze, crema de maini, sapunuri...pana si parfumuri de vreo 2-3 tipuri, solide-lichide, de care vreti:)). Am fost fan al lor de cand abia aparusera pe piata, stiu ca au niste preturi nesimtit de mari, dar daca urmaresti promotiile si daca mai prinzi si vouchere in promotii...te-ai scos.
Pentru fata- raman la cremele mele Avene. Altele nu suporta tenul meu sensibilos , uscat si deshidratat fara de ele. :)
Am facut o fixatie si pe produsele MAC. Da, stiu, si astea sunt scumpe in spume...dar jur ca isi merita toti banii. Primele produse de la Mac le-am primit candva de la Oana, prietena mea din Canada, pe vremea in care nu erau prezenti al noi pe piata, iar eu nu auzisem de ei. Le-am iubit, dar..pe atunci eram pe Clinique si , conservatoare din fire, nu schimbam nici daca aveam cum. Doar ca intre timp am mai crescut si m-am indragostit de Mac. Vinovata a fost si prietena mea Alina, care mi-a facut cadou anul trecut pe vremea asta primul fond de ten de la ei. M-a tinut pana acum vreo luna. Adica aproape un an. Cool, nu? Asadar..va zic, sunt misto! Mai ales ca au o gama de fond de ten care uniformizeaza, dar NU se vede pe fata deloc. Ceea ce, din punctul meu de vedere, este minunat.
Si mai am niste slabiciuni. Mari. Se cheama OYSHO si WomensSecret. Deci...da, pijamale and staff like that, vedeti siteurile lor, daca nu cumva deja ati vizitat magazinele.
Sa va mai zic? Mai bine ma opresc.
Asadar..ca sa ma intorc la ce ziceam la inceput..me happy!! Am castigaaat!:))
MINUNAT!
Tot despre mine:)
Vedeti ca in luna asta postarile mele sunt mai mult "de-ale mele", asa ca, pentru cine ma citea doar pentru noutatile legate de Andrei va anunt ca o sa devin usor plictisitoare:)). Reveniti, o sa revin si eu cu povesti despre el. :)
Dar..cum spuneam..deocamdata..pentru ca am tot zis ca pe final de an o sa intru in zona cliseelor, respectiv "bilant"-bla-bla-bla..uite ca ma intorc catre mine..:)
La inceputul lui 2015 imi juram sa citesc macar o carte pe luna. Am inceput in forta si-n primele luni mi-a iesit. Apoi au venit spitale, boli, citeam, dar mintile imi erau asa de departe ca nu reuseam sa tin minte nimic din ce citeam. Sau sa intru in lumea in care, de obicei, cititul ma duce. Asa ca m-am lasat (niste luni) de sportul "citit". Spre final de an, nu pentru ca tin la cifre si la statistici, ci doar de rdagul cartilor si starilor... uite ca am inceput sa recuperez. Mai ales in ultimele zile. De fapt, nopti, daca e sa fiu sincera pana la capat.
Noaptea trecuta, Simone de Beauvoir.
Mai aveam o parte mica si o terminam. Era inceputa de vreo luna si lasata balta. Azi noapte am reluat-o, am terminat prima poveste, am citit-o pe-a doua ...apoi...n-am mai putut!!Pentru ca..ah,well!!!... ma enerveaza personajele ei. Cele din cartea asta. Ma enerveaza extremele in care traiesc, ma enerveaza atitudinile, ma enerveaza, jur! :))) Asa ca m-am oprit, am pus-o la loc pe raft si nu, nu o mai iau curand.
Sa vedem ce gasesc in locul ei. Pentru noaptea ce vine:)))
(cel mai probabil o portie zdravana de somn, caci dupa doua nopti..nah, nu mai am 20 de ani sa pot pierde noptile fara sa ma resimt:P)
Daca nu adorm cred ca incep Radu Parschivescu, am primit-o de Craciun, frumos dar, asadar..sa vedem ce-oi face:)
***********************
Azi noapte am visat cai. Frumosi. Toti erau cafenii si aveau stea alba in frunte. In prima faza stateau pe un bloc (??!!!????)(nu, nu blocul din visul de noaptea trecuta:P), apoi erau pe pamant, pe o panta cu iarba verde, pe care manjii o coborau (nechezand) direct catre mine. Mi-era usor teama, dar nu ma clinteam, ii fixam si-i imblanzeam. Isi puneau capetele pe mine.
********************
Parca cu cat dorm mai putin cu atat visez mai abitir. E amuzant. Ar trebui sa ma apuc sa le transform in povesti. Inflorite pe ici colo, cu adaugiri, ar putea sa devina niste povesti destul de simpatice. Dubioase, poate, dar simpatice totusi:)
Dar..cum spuneam..deocamdata..pentru ca am tot zis ca pe final de an o sa intru in zona cliseelor, respectiv "bilant"-bla-bla-bla..uite ca ma intorc catre mine..:)
La inceputul lui 2015 imi juram sa citesc macar o carte pe luna. Am inceput in forta si-n primele luni mi-a iesit. Apoi au venit spitale, boli, citeam, dar mintile imi erau asa de departe ca nu reuseam sa tin minte nimic din ce citeam. Sau sa intru in lumea in care, de obicei, cititul ma duce. Asa ca m-am lasat (niste luni) de sportul "citit". Spre final de an, nu pentru ca tin la cifre si la statistici, ci doar de rdagul cartilor si starilor... uite ca am inceput sa recuperez. Mai ales in ultimele zile. De fapt, nopti, daca e sa fiu sincera pana la capat.
Noaptea trecuta, Simone de Beauvoir.
Mai aveam o parte mica si o terminam. Era inceputa de vreo luna si lasata balta. Azi noapte am reluat-o, am terminat prima poveste, am citit-o pe-a doua ...apoi...n-am mai putut!!Pentru ca..ah,well!!!... ma enerveaza personajele ei. Cele din cartea asta. Ma enerveaza extremele in care traiesc, ma enerveaza atitudinile, ma enerveaza, jur! :))) Asa ca m-am oprit, am pus-o la loc pe raft si nu, nu o mai iau curand.
Sa vedem ce gasesc in locul ei. Pentru noaptea ce vine:)))
(cel mai probabil o portie zdravana de somn, caci dupa doua nopti..nah, nu mai am 20 de ani sa pot pierde noptile fara sa ma resimt:P)
Daca nu adorm cred ca incep Radu Parschivescu, am primit-o de Craciun, frumos dar, asadar..sa vedem ce-oi face:)
***********************
Azi noapte am visat cai. Frumosi. Toti erau cafenii si aveau stea alba in frunte. In prima faza stateau pe un bloc (??!!!????)(nu, nu blocul din visul de noaptea trecuta:P), apoi erau pe pamant, pe o panta cu iarba verde, pe care manjii o coborau (nechezand) direct catre mine. Mi-era usor teama, dar nu ma clinteam, ii fixam si-i imblanzeam. Isi puneau capetele pe mine.
********************
Parca cu cat dorm mai putin cu atat visez mai abitir. E amuzant. Ar trebui sa ma apuc sa le transform in povesti. Inflorite pe ici colo, cu adaugiri, ar putea sa devina niste povesti destul de simpatice. Dubioase, poate, dar simpatice totusi:)
luni, 28 decembrie 2015
Doar despre mine-eu-al meu-a mea-mie:)
Azi dimineata la 4 am o terminam. Cand am inceput-o m-a prins si nu prea..Mai apoi, pe traseu, m-au prins doua dintre cele 3 povesti..a treia doar putin...Pentru ca spre sfarsit sa nu mai pot s-o las din mana... Asa se face ca la 4am stingeam lumina si adormeam cu sentimentul ca STIU exact despre ce simteau ele ..oricare dintre cele trei..in cartea asta..
Am terminat-o, am mers la bucatarie, am fumat o tigara cu ochii infipti intr-un cer atarnat printre blocuri... Cu fraze care-mi rasunau inca in minte, nu ca si cum tocmai le ctisem ci ca si cum tocmai pusesem pe hartie ceva ce gandisem..ca si cum tocmai le scrisesem... Poate ca le-am si scris acum vreo nustiucati ani..Poate ca era nevoie de cartea asta ca sa mi le aduc aminte... Un fel de bunaregasire.
Greu de explicat sentimentul. Cert este ca am certitudinea ca e o carte pe care am citit-o fix cand era nevoie s-o citesc.
*****************
Eram in masina, ma tot invarteam pe niste strazi prin niste cartiere horror. Blocuri ceausiste, insirate de-a lungul unui soi de faleza inalte. Mult gri, multe balcoane urate, aliniate ca soldatii la raport. Nu reuseam sa mai ajung la blocul unde traiam. In plus, invartindu-ma eu pe stradutele din jur, privind in sus la blocul unde trebuia (si nu reuseam) sa ajung, am vazut ca stateau sa cada mari bucati din el. Si ma gandeam, in panica totala, Doamne, copilul meu e singur in casa si eu nu ajung si o sa cada si blocul, Doamne, ce ma fac...? Ca sa fie tacamul complet, nu stiu cum, am ajuns cu masina in mijlocul unei manifestatii. Si, cum doar in vise e posibil, din strada goala pe care circulam, m-am trezit inconjurata de oameni, de parca iesisera din pamant. Exact asta imi spuneam-in vis- cum si de unde au iesit astia toti??? Manifestau, strigau, uralu, vandalizau... M-am dat jos din masina (sau am fost scoasa??) si m-am trezit in mijlocul lor, eram de-a lor, manifestam cu ei desi nu mi-era foarte clar pentru ce..Au aparut unii cu niste portavoci si strigau ceva...eram panicata..as fi fugit daca aveam cum... Apoi, deodata, am recunsocut pe cineva. Am fost atat de socata ca nu reuseam sa-i spun nimic..ma uitam la ea si eram muta..caci toata viata ei ar fi putut sa faca ORICE numai asta sigur nu! Mama mea era in mijlocul multimii, le vorbea, o aplaudau, o purtau pe sus..si ea radea si era ..foarte in forma, ca si cum toata viata ei asta facuse... Mi-a facut cu mana, apoi a disparut purtata de multime. Dar..cumva..din privirea ei sau... din ceva ce-mi spusese fara sa-mi spuna ...am stiut ca o sa fie ok... Ca o sa gasesc drumul.
Si m-am trezit.
*****************
Tot pe Ea am visat-o si intr-una din somnurile de amiaza ...Nu mai stiu exact cum, m-am trezit cumva..impacata...linistita..simtind-o "prin zona".
******************
Ce iarna grea ai avut, Mama, acum cativa ani...Ultima ta iarna..
Nu fac analiza pe vise sau ceva de genul, dar decembrie e luna in care am aflat ca Mama avea cancer. Inainte de Sarbatori. Cele mai cumplite sarbatori. Sau cele mai cumplite au fost cele din anul ce-a urmat, in care ea deja plecase de 6 luni? Nici nu mai stiu. Din fericire, intre timp, decembrie a devenit luna in care s-a nascut Andrei Stefan. Multumesc, Doamne! Multumesc, Mama!
***************
Nu-s in cel mai bun mood al vietii mele, nici in cel mai rau, dar de ziua mea (care vine acusica, in ianuarie) nu am deloc chef. Sper sa-l regasesc pana atunci. Pe el, cheful. Daca nu..nu. Logica de femeie, deh. :)
Am terminat-o, am mers la bucatarie, am fumat o tigara cu ochii infipti intr-un cer atarnat printre blocuri... Cu fraze care-mi rasunau inca in minte, nu ca si cum tocmai le ctisem ci ca si cum tocmai pusesem pe hartie ceva ce gandisem..ca si cum tocmai le scrisesem... Poate ca le-am si scris acum vreo nustiucati ani..Poate ca era nevoie de cartea asta ca sa mi le aduc aminte... Un fel de bunaregasire.
Greu de explicat sentimentul. Cert este ca am certitudinea ca e o carte pe care am citit-o fix cand era nevoie s-o citesc.
*****************
Eram in masina, ma tot invarteam pe niste strazi prin niste cartiere horror. Blocuri ceausiste, insirate de-a lungul unui soi de faleza inalte. Mult gri, multe balcoane urate, aliniate ca soldatii la raport. Nu reuseam sa mai ajung la blocul unde traiam. In plus, invartindu-ma eu pe stradutele din jur, privind in sus la blocul unde trebuia (si nu reuseam) sa ajung, am vazut ca stateau sa cada mari bucati din el. Si ma gandeam, in panica totala, Doamne, copilul meu e singur in casa si eu nu ajung si o sa cada si blocul, Doamne, ce ma fac...? Ca sa fie tacamul complet, nu stiu cum, am ajuns cu masina in mijlocul unei manifestatii. Si, cum doar in vise e posibil, din strada goala pe care circulam, m-am trezit inconjurata de oameni, de parca iesisera din pamant. Exact asta imi spuneam-in vis- cum si de unde au iesit astia toti??? Manifestau, strigau, uralu, vandalizau... M-am dat jos din masina (sau am fost scoasa??) si m-am trezit in mijlocul lor, eram de-a lor, manifestam cu ei desi nu mi-era foarte clar pentru ce..Au aparut unii cu niste portavoci si strigau ceva...eram panicata..as fi fugit daca aveam cum... Apoi, deodata, am recunsocut pe cineva. Am fost atat de socata ca nu reuseam sa-i spun nimic..ma uitam la ea si eram muta..caci toata viata ei ar fi putut sa faca ORICE numai asta sigur nu! Mama mea era in mijlocul multimii, le vorbea, o aplaudau, o purtau pe sus..si ea radea si era ..foarte in forma, ca si cum toata viata ei asta facuse... Mi-a facut cu mana, apoi a disparut purtata de multime. Dar..cumva..din privirea ei sau... din ceva ce-mi spusese fara sa-mi spuna ...am stiut ca o sa fie ok... Ca o sa gasesc drumul.
Si m-am trezit.
*****************
Tot pe Ea am visat-o si intr-una din somnurile de amiaza ...Nu mai stiu exact cum, m-am trezit cumva..impacata...linistita..simtind-o "prin zona".
******************
Ce iarna grea ai avut, Mama, acum cativa ani...Ultima ta iarna..
Nu fac analiza pe vise sau ceva de genul, dar decembrie e luna in care am aflat ca Mama avea cancer. Inainte de Sarbatori. Cele mai cumplite sarbatori. Sau cele mai cumplite au fost cele din anul ce-a urmat, in care ea deja plecase de 6 luni? Nici nu mai stiu. Din fericire, intre timp, decembrie a devenit luna in care s-a nascut Andrei Stefan. Multumesc, Doamne! Multumesc, Mama!
***************
Nu-s in cel mai bun mood al vietii mele, nici in cel mai rau, dar de ziua mea (care vine acusica, in ianuarie) nu am deloc chef. Sper sa-l regasesc pana atunci. Pe el, cheful. Daca nu..nu. Logica de femeie, deh. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
