2015 cel dus.

Anul trecut a inceput cu mari schimbari. In ianurie- mai exact fix azi acum un an, pe 5.01- incepea gradinita. Avea sa fie un inceput cu emotii si, din pacate, cu o cohorta de boli.
Cu spitale, cu sindrom nefrotic, cu cortizon, cu medical mult, cu stat mult acasa, cu plans mult, cu multe de ce-uri fara raspuns.
De ziua mea era cu febra mare si amigdalita pultacee.
De 8 Martie era cu pneumonie si otita.
In preajma Pastelelui eram in Fundeni, deja..
Am renuntat la gradi, la recomandarea medicilor.  In luna mai eu nu mai aveam dreptul la medical. Deja apelasem la varianta "comisie" pt ultimul luat. Am cautat bona. Am avut doua, abia a treia a ramas. Doua ne-au lasat dupa 2 -3 zile. A treia a fost cu noroc. O avem si la ora actuala, din mai.

Din aceste prime 5 luni asta-i tot ce-mi amintesc. Boli. Spitale. Medici. Tratament. Schimbarile lui. Ce-au insemnat pt mine aceste prime 5 luni? Tristete, durere, furie, revolta, frica, o frica ingrozitoare cum n-am mai simtit decat de vreo 2-3 ori in viata asta, gol. Am functionat pe pilot automat. Nu-mi amintesc altceva. Pare greu de crezut, poate chiar imposibil, dar eu nu-mi amintesc mai nimic (in afara de cele insirate mai sus) din aceste luni. Stiu ca indiferent cu cine vorbeam sau despre ce vrobeam..tot la "ale mele" ajungeam. NU MA INTERESA NIMIC ALTCEVA. Nu puteam, nu eram in stare, nu puteam!!

Acum, uitandu-ma in urma, stiu ca in zilele -lunile alea am invatat multe. Despre mine, despre cei din jur. Despre oameni frumosi si saritori (culmea, multe din ele mame singure, adica fix cele mai incercate!) Am oameni carora trebuie sa le multumesc. Pentru ca m-au ajutat atunci, dar mai ales PENTRU CA MI-AU RAMAS PRIETENI. Pentru ca au inteles ca, asa cum eram, eu nu aveam nimic de oferit...pentru ca au ramas prieteni cu mine fara sa pretinda nimic, fara sa-mi reproseze nimic.
Am castigat , dar am si pierdut. Caci au fost si oameni care n-au vrut sau n-au putut intelege.

Astea au fost primele 6 luni.


Apoi...Usor usor...din iunie, dupa ce s-a oprit tratamentul, am inceput sa ma adun un pic. Am inceput sa plecam in minivacante- vacante, imi amintesc exact ca prima iesire a afost pana la Breaza (de cand venise primavara el ma intreba cand mergem, Mihaela ne invitase...). Apoi am fost tot trei la Costinesti, un weekend prelungit. Apoi a fost 2 Mai-ul. Inca o Breaza. Sinaia, din noiembrie, a fost ultima iesire din Bucuresti.
Asadar, ce-mi amintesc din lunile care-au venit? Plimbarile prin parcuri si iesirile din oras.
Si-apoi..s-a terminat anul....


Ce-a mai fost 2015? Independent de Andrei ce-a fost pt mine 2015?
La job provocari, destule si nu cele mai fericite situatii mereu... Personal..mi-am schimbat masina, asta e cu plus caci de ani de zile doream.. Am reusit sa merg la gim? NU. Am reusit sa citesc? Hm..oarecum, vag, putin.. Am reusit sa vad filmele x si y si..? Nu...n-am reusit sa fac mare lucru pt mine, independent de Andrei Stefan. Dar, in mare masura, pt ca nici macar nu mi le-am propus cu adevarat. Adica ..,mint, mi le-am propus, dar apoi am uitat ca mi le-am propus...



2016...a inceput..
Ce-mi doresc, ce-mi propun..voi scrie eu pt mine undeva..nu stiu daca aici, caci unele sunt mult prea intime ca sa fie anuntate aici..
In primul rand SANANTATE. Sanatate!