miercuri, 4 decembrie 2013

2 ani de Andrei Stefan

Gasca vesela de pe tort.


Pe 3 Decembrie -ieri- a facut doi ani... a avut si vizita de baietel mai mic, Alex. Eram foarte curioasa cum va reactiona, caci era pe teritoriul lui si Alex e mai mic decat el si..aveam emotii, ce mai! :). A fost rezonabil. A inceput cu "nununu", a continuat cu unul-doua ghionturi, apoi cu ingnorare, abia la sfarsit cu "Alecs-Alecs" si mers dupa el prin casa :).
A primit tot felul de daruri..a fost bine...a fost bucuros de tortul cu gasca vesela a lui Miki...si-a bagat degetele in ele, si le-a supt, a incercat si ornamentele de martipan, dar nu l-au incantat...
Acum un an...avea o viroza oribila, febra si nu intelegea inca ce-i cu micul tortulet pe care l-am luat doar asa...ca sa fie ceva...in drumul dintre job si casa. Nu aveam chef nici noi de nimic, era prima lui boala serioasa (de altfel a si durat muuult si n-a iesit din casa vreo 3 saptamani)...
Acum doi ani...azi aveam deja o zi de cand il nascusem. Il vazusem si il tinusem in brate. Ma plimbam (ca teleghidata) pe holurile spitalului. Intre salon si sala unde era el. Noua mea viata incepea, dar eu inca nu ma prindeam ce avea sa urmeze, daca ma voi descurca, daca va fi bine el, daca vom fi bine noi... Inca nu intelegeam nimic, in afara de faptul ca aveam din acel moment o super-mega responsabilitate...

Doi ani de Andrei Stefan...au trecut doi ani..
Gagalicea de 46 cm si 2,240 kg (minuscul, nu-i asa??) are acum 92cm si 14,300kg. Este o minune ce fel cresc copilasii, cat de repede, de te intrebi din ce, frate, cresc asa? 

Decembrie 2011, la externarea din spital
Decembrie 2013, acasa..intr-un moment de..liniste:)




Doi ani de Andrei Stefan...

Greu uneori,  usor ca o floare la ureche alteori, frustrant alteori, dar..intotdeauna..ALTFEL decat orice altceva stiam eu ca poate sa insemna viata asta. Undeva in sufletul meu a aparut ceva ce stiu ce n-o sa dispara niciodata...un gand permanent la el. Gandul asta, pe care-l port mereu in mine, indiferent ce fac, indiferent unde sunt...fie ca sun sau nu sun sa verific ce face...
Inca ma mai intreb si, cu siguranta, ma voi intreba pana in ultima clipa, daca fac bine ce fac ...daca e suficient, daca e cel mai bine, daca il ajut, daca gresesc, daca..daca...
Ce i-as dori copilului nostru ...??
Sa fie mult si bine sanatos.
Sa fie mult si adanc vesel si ferice. 
Sa isi pastreze zambetel si rasul de-acum si peste 10..si peste 20..si peste 30 ani...forever...
Sa stie ca dupe ce cade, se va ridica mai puternic...si ca juliturile din genunchi si zgaibele din barba il vor ajuta sa invete ca si daca doare si lasa urme, tot trece...
Sa priveasca mereu inspre inainte, iar inapoi numai cand vrea sa rememoreze lucrurile care l-au invatat ceva... 
Sa stie sa asculte oamenii si cand tac si sa-si aleaga in jur oameni care sa-i bucure viata...
Sa stie sa intinda mana -cand i se intinde o mana..
Sa fie Om. Sa fie Om. Sa fie Om.
Si sa stie ca, oriunde s-ar afla el, oriunde ne-am afla noi (parintii), iubirea noastra fata de el este una neconditionata si vom fi langa el de cate ori isi va dori sa fim acolo. Ba chiar, cateodata, si cand nu-si va dori sa fim acolo noi tot vom fi..pentru ca nu ne vom putea abtine :)))

La Multi Ani, Andrei Stefan! Tati si Mami te iubesc mult de tot! Asa sa stii! :) :P




2 comentarii: