marți, 30 iunie 2015

5 ani

Pentru ca azi, acum 5 ani, pleca.
Pentru ca a lasat un mare-mare-mare gol in urma ei, pe care nimeni si nimic nu-l va umple. In mine, in Diana, in tata...
Pentru ca abia dupa ce-am devenit si eu mama am ajuns sa inteleg in mod real prin cate a trecut ea ca sa ajungem noi ceea ce suntem azi.
Pentru ca dupa ce-am devenit si eu mama i-am simtit lipsa mai acut ca inainte, caci nu am avut-o langa mine sa-i pot plange de bucurie sau de frica.
Pentru ca ii vorbesc adesea, pentru ca o intalnesc adesea in vis, pentru ca ii pun adesea intrebari, pentru ca ea m-a invatat ce inseamna iubire neconditionata si, fara sa fii invatat lectia aceasta, eu n-as fi fost mama care sunt azi.

Cu mare drag, cu mare dor.
Gandurile mele sunt catre tine, Mama!

luni, 29 iunie 2015

Sunt indragostita pana peste urechi...

Zilele par una singura lunga si foarte plina de de toate. Frumoasa, dar plina. Facem de toate, am vazut avioanele la Baneasa, am mers la piese de teatru si la festivaluri pentru copii, am mers in parcuri la plimbari cu troti sau la locuri de joaca, am mers in librarii, am alergat, ne-am jucat, ne-am mai si certat-suparat..c-asa-i in viata :)
Se bucura intens, se supara intens, traieste intens tot..iar eu ma trezesc uitandu-ma la el si realizand ca e tot mai baietel.. Apar intrebari noi, preocupari noi, isi schimba mersul, isi schimba atitudinea, isi schimba "textele". Vrea tot mai mult sa se joace cu copiii, are si niste preferinte, are prieteni, orice-o insemna prietenie la varsta lui. Suntem si in faza de ce-urilor...dialogul acestei dimineti a sunat cam asa:
-Mami, sa dai jos bratara asta de la mana,
-Andrei, o sa o las la mana pentru ca-mi place. (e o bratara din argint pe care o port mereu, nu dispare nici la somn, o am de la ziua mea de anul trecut..)
-De ce iti place?
-Pentru ca mi se pare frumoasa? Tie cum ti se pare?
-De ce ti se pare frumoasa?
-Poate pentru ca este din argint si mie imi place argintul?
-De ce e facuta din argint?
-Pentru ca asa au ales oamenii aia care-au facut-o si eu ma bucur ca au ales argintul.
-De ce au ales argintul? De ce e frumos argintul?
....
etc-etc...
Recunosc, pana la urma i-am mutat atentia pe alt subiect, caci ajunsesem la de ce-uri la care nu mai aveam ce sa spun...
S-a prins si mi-a zis:
-De ce nu mai vorbim despre bratara? Mie imi place sa intreb de ce de ce!!! si a inceput sa rada...
(V-am mai zis ca are simtul umorului, nu?!)

..
Vrea sa descopere tot, se cocoata pe toate structurile de la locurile de joaca, prin toate plasele, pe toate podurile leganatoare.. Poate, vrea sa arate ca poate, dupa cat de concentrat si atent este cred ca vrea sa-si arate mai ales lui insusi ca poate.. Ce fac copiii, vrea si el sa faca, uneori reuseste, alteori trebuie sa i se explice ca baietelul ala are 7 ani si de aceea acela poate urca acolo, iar el, Andrei, nu prea reuseste...Uneori am inima cat un purice cand il vad, dar zambesc si-i spun ca poate si ca e ok chiar si-atunci. Mai ales atunci!
..
Pe cat de independent devine, pe atat de inca-lipit de mine este. Si cred ca e "normal" si e foarte bine, are nevoie poate mai mult ca altadata sa ma simta alaturi de el, sa-l sustin, sa-l incurajez...Cand il supara ceva vine la mine si vrea in brate, si-l iau in brate, si-l pup si-i spun ca-l iubesc si, Doamne cat il mai iubesc!!! Vreau sa stie ca sunt mereu acolo, pentru el. Vreau sa stie ca voi fi mereu acolo, pentru el. Si cand ma supara si-l mai cert am grija sa-i spun ca il iubesc chiar daca ma mai supar sau ma enervez pe el sau pe mine ca nu-mi iese sa fiu zen nonstop. Caci mi se pare important (pt el) sa stie. Ca, da, sunt si eu om, da, ma mai enervez, da, uneori ridic tonul la el (perfectii sa dea cu pietre, I don't care!), da, uneori il cert (poate prea des de cand m-a ajuns oboseala...v-am mai zis ca abia astept vacanta??!??), dar asta nu inseamna ca nu mor de dragul lui, no matter what!!!
Cum altfel?!!!??!!!


miercuri, 24 iunie 2015

Povestea trotinetei

Joi se fac doua saptamani de cand a primit-o, dar ieri s-au facut 2 saptamani de cand a mers prima oara pe o trotineta. I-a dat-o Matei, un prieten (vechi-nou) din parc. Mai exact l-a rugat din suflet pe Andrei sa se plimbe el cu troti a lui. Andrei a acceptat, mai intai mirat ca ii da cineva o jucarie fara sa ceara ceva la schimb, apoi usor temator cand Matei venea spre el-crezand ca o vrea inapoi i-o dadea repede si acesta ii sublinia "nu, tu mergi pe ea"..apoi super happy cand a inteles ca prietenul lui i-a dat ceva cu drag si fara sa vina s-o smulga de sub el.

Paranteza:
Se stiu demult(atat cat poate insemna "demult" la 3 ani jumatate, respectiv 4 ani-cat are Matei), erau la fel de bataiosi pe vremurile cand erau si mai mici decat acum, cum se vedeau cum se inghionteau, dar nu se suparau unul pe altul...Cumva era modul lor de-a interactiona unul cu altul, din fericire era acelasi si cred ca de aia nici nu se suparau, din fericire si mamele lor erau relaxate cand vedeau ca ei sunt cam la fel- si nu ii stresam. Se mai altoiau, apoi se pupau, imbratisau and staff like that. Au trecut aproape doi ani de la aceste intamplari si in acest timp au crescut amandoi si s-au mai schimbat. Si interactioneaza bine unul cu altul. Matei sta la scara noastra-daca noi n-am iesit- si ne asteapta(suntem intre casa lor si parc, asadar pe traseu), iar daca nu iesim se lasa cu plans. Andrei e trist cand nu da de Matei afara, ori iese din casa spunand "Acum mergem sa-l cautam pe Matei", ori ma suna s-o sun pe mama lui sa vedem unde este..
Inchid paranteza...


Buuuun..sa revenim la poveste.

In 3 ani jumatate nu s-a bucurat de nicio jucarie-de niciun cadou (si el se bucura in general!) atat de mult si de vizibil cum s-a bucurat de trotineta primita acum. Cu topaiala, cu nerabdare sa se urce pe ea prin casa, cu nerabdare in astepta montarea (care dureaza cateva minute, adica f putin). A iesit mereu cu ea de cand o are, chiar si cand meregam la cumparaturi cu masina-vrea sa mearga cu troti pana la masina si s-o luam "in potrbagaj", face concursuri cu alti copii(cu alt Matei, cu altii cu bicle), cu Matei se si tamponeaza (dupa o seara de tamponari succesive, in pat inainte de culcare ofta si zicea "of, nu ma mai tamponez cu Matei, m-a tamponat in toate oasele":))...), a devenit super mega maestru in conducerea ei, tine un picior ridicat, face o minicumpana in timp ce merge, ce mai, fitze si figuri:)

Asadar... cui este interesat ...recomand cu caldura trotineta asta:


Si ca sa intelegeti cam cate trairi are Andrei ... cand o foloseste... urmariti expresiile de pe fata lui. Poza si expresia..:)


vineri, 12 iunie 2015

ce-am mai facut noi, in imagini

De vorbe mult nu prea am vreme, notez doar ca este o perioada super misto si cu schimbari spectaculoase dpdv crestere-cooperare-intelegere and staff like that...
Cum vara a venit, stam mai mult afara decat in casa. Peste tot. Parcuri- Opera, Kisselef, Cismigiu, Floreasca, Izvor, Herastrau, Icoanei.. Locuri de joaca in aer liber- Insula Copiilor, ori Ferma Animalelor- Pantelimon.. Manifestari pt copii in aer liober- am "bifat" multe in weekednul cu 1iunie, caci au fost multe de vazut-aflat...Uneori, seara, cu prietenul lui, Matei, si cu fratele lui, in spatele sau in fata blocului. Mai nou cu trontineta. In cei 3 ani jumatate la nimic nu s-a bucurat atat de mult ca la trotineta aceasta. La nimic.
Asadar, intr-o ordine oarecare, caci nu mai tin minte cronologia evenimentelor...
Am mers la Bookfest...


mare incantare, achizitii serioase de carti (desigur cu activitati si cu numere si cu litere, dar si de citit..) si nu numai..


Am fost in parcul Izvor, la plimbare cu moto...


la plimbare cu poneiul...

dupa care, cel mai bine merge o inghetata, share-uita ..
Am fost si la Ferma Animalelor, intai si-ntai la animale, caci d-aia am mers..


s-a dat pe trambulina aia imensaaaaa si a bantuit prin locurile de joaca 9fie vroba intre noi, aflate intr-un super hiper mega soare..)

si, desigur, a calarit un ponei. O poneita, mai exact, caci se numeste Steluta! :)
Am mai fost pe la tot felul de activitati, piese de teatru, catarari pe la jocuri gonflabile in weekendul prelungit cu ziua copilului.. pe la Insula Copiilor..prin Cismigiu..prin Icoanei..
(avertisment: urmeaza 2 foto cu o calitate proasta foto-datorata camerei telefonului meu..)

Este atras in continuare de muzica, a si cantat alaturi de multi alti copilasi

Am alergat desculti prin iarba si ne-am iubit tot in iarba prin parcul Operei (Venus)

Pe astea si multe altele le-am tot facut noi. Si mai facem. In fiecare zi, in fiecare seara, in fiecare weekend. Zile pline. Zile frumoase. Uneori obositoare pentru mine, dar mereu frumoase.
Sper sa mai apuc sa va mai scriu in vara asta :) :)

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉