miercuri, 24 iunie 2015

Povestea trotinetei

Joi se fac doua saptamani de cand a primit-o, dar ieri s-au facut 2 saptamani de cand a mers prima oara pe o trotineta. I-a dat-o Matei, un prieten (vechi-nou) din parc. Mai exact l-a rugat din suflet pe Andrei sa se plimbe el cu troti a lui. Andrei a acceptat, mai intai mirat ca ii da cineva o jucarie fara sa ceara ceva la schimb, apoi usor temator cand Matei venea spre el-crezand ca o vrea inapoi i-o dadea repede si acesta ii sublinia "nu, tu mergi pe ea"..apoi super happy cand a inteles ca prietenul lui i-a dat ceva cu drag si fara sa vina s-o smulga de sub el.

Paranteza:
Se stiu demult(atat cat poate insemna "demult" la 3 ani jumatate, respectiv 4 ani-cat are Matei), erau la fel de bataiosi pe vremurile cand erau si mai mici decat acum, cum se vedeau cum se inghionteau, dar nu se suparau unul pe altul...Cumva era modul lor de-a interactiona unul cu altul, din fericire era acelasi si cred ca de aia nici nu se suparau, din fericire si mamele lor erau relaxate cand vedeau ca ei sunt cam la fel- si nu ii stresam. Se mai altoiau, apoi se pupau, imbratisau and staff like that. Au trecut aproape doi ani de la aceste intamplari si in acest timp au crescut amandoi si s-au mai schimbat. Si interactioneaza bine unul cu altul. Matei sta la scara noastra-daca noi n-am iesit- si ne asteapta(suntem intre casa lor si parc, asadar pe traseu), iar daca nu iesim se lasa cu plans. Andrei e trist cand nu da de Matei afara, ori iese din casa spunand "Acum mergem sa-l cautam pe Matei", ori ma suna s-o sun pe mama lui sa vedem unde este..
Inchid paranteza...


Buuuun..sa revenim la poveste.

In 3 ani jumatate nu s-a bucurat de nicio jucarie-de niciun cadou (si el se bucura in general!) atat de mult si de vizibil cum s-a bucurat de trotineta primita acum. Cu topaiala, cu nerabdare sa se urce pe ea prin casa, cu nerabdare in astepta montarea (care dureaza cateva minute, adica f putin). A iesit mereu cu ea de cand o are, chiar si cand meregam la cumparaturi cu masina-vrea sa mearga cu troti pana la masina si s-o luam "in potrbagaj", face concursuri cu alti copii(cu alt Matei, cu altii cu bicle), cu Matei se si tamponeaza (dupa o seara de tamponari succesive, in pat inainte de culcare ofta si zicea "of, nu ma mai tamponez cu Matei, m-a tamponat in toate oasele":))...), a devenit super mega maestru in conducerea ei, tine un picior ridicat, face o minicumpana in timp ce merge, ce mai, fitze si figuri:)

Asadar... cui este interesat ...recomand cu caldura trotineta asta:


Si ca sa intelegeti cam cate trairi are Andrei ... cand o foloseste... urmariti expresiile de pe fata lui. Poza si expresia..:)


2 comentarii:

  1. Mi-au placut mult imaginile cu Andrei pe trotineta, se citeste incantarea pe chipul lui. :)
    Noi inca suntem la etapa de tricicleta, mai avem pana la trotineta, dar am retinut recomandarea ta. Imi mai plac trotinetele acelea pentru adulti care au un loc si pentru copil, mi se par super practice pentru drumurile lungi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar atunci miscarea o face parintele-adultul, nu copilul...:). (daca ne gandim la acelasi model)
      Andrei n-a mers deloc cu tricicleta: nu a vrut sa pedaleze. Abia pe bilca cu roti ajutatoare a parut interesat.. :)

      Ștergere

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉