joi, 29 ianuarie 2015

vacante..vacante..visez la vacante..

Incep sa ma gandesc la vacante..da, pai de ce nu?!?!
Bon, vor fi vacantele de la gradi -o saptamana de Paste, una de Craciun (chiar, tre' sa vad exact cand sunt astea...ca sa stiu ce si cum cu zilele de concediu..). Ei, nu la astea ma refer, ci la vacante pe bune...adica la plecari, caci la mine abia daca plecam pe undeva pot sa o consider/simt ca pe-o vacanta.
Asa ca...pot considera ca deschid lista de "to do" a anului cu vacantele! :)
Muntele va fi bifat printr-o escapada de vreo saptamana la Breaza, la Mihaela si Codin. Dumnezeu stie in ce luna, caci depind de carnetul meu:P, de programul lor, etc-etc.. Dar sigur va fi. In plus sigur vor fi si niste weekenduri petrecute pe-acolo, cand or da caldurile insuportabile in capitala noastra iubita pe acolo o sa fugim. Sanatosi sa ne fie pruncii (daca se poate amandoi deodata..) ca-n rest..ne descurcam! In rest, despre munte n-am ganduri. Nici nu-s fan munte, asa ca...Da, mi-ar placea si chiar vorbeam cu Andrei sa mergem sa plimbam copilul cu telecabina (pe care-o stie de prin cartile cu Pixi), poate la Sinaia sau poate la Busteni...sa ajungem in trei printr-unul dintre aceste locuri. Dar, recunosc, ideea de rezervare-hotel-restaurante-etc-etc nu ma da pe spate. Prefer Breaza Mihaelei, cu casa lor la dispozitia noastra, cu ditamai curtea, cu muntele sub nas-numai bun de facut drumetii si picnicuri. Plus ca, daca-s doi copii la un loc, altfel trece timpul. Si pentru ei si pentru noi.

Apoi..mareeeaaaaa. Iubirea mea marea, ca sa respect adevarul. Nu stiu unde, nu stiu cum, nu stiu cand. Ma tenta ideea de alta tara. Dar..masina actuala nu-i de iesit din tara (n-am eu curaj chiar daca aia de la service zic ca-i ok), plus ca doar eu sofez - Andrei nu, si-atunci ar tb sa-mi asum sa conduc mult, mult mai mult chiar, ceea ce n-am chef. Poate undeva cu avion? Dar unde a.i sa ne fie bine tuturor (A mare nu are voie soare..) si a.i. sa fie ok si dpdv calitate-pret. Nuuuu, Turcia nu e si nu va fi pe lista mea veci-pururi..orice-ar fi. Ma tenteaza Grecia...Nu prea ma tenteaza Bulgaria...Cert este ca nu-s deloc fan variantele all inclusive, fiind genul care n-are chef sa fie prinsa de niste ore..dar..s-ar putea ca prezenta lui Andrei in viata noastra sa schimbe putin acest aspect. Putin mai mult?!? Caci probabil cand pleci cu copil prin vacante in afara e mai bine sa mergi pe genul asta, ca sa stai fara griji. Sau nu? N-am idee:)) Complicat. :)
Cred ca va fi un 2 Mai caci prea mi-e drag locul acela si copilul s-a obisnuit cu el si-i place si lui sau asa parea..ca-i place. Nu stiu exact daca  sau cand va fi Costinesti. Vedem, vedem...


Deocamdata (adica anul acesta) nu-mi propun alte vacante.
Cand va mai creste, adica va fi destul de mare incat sa se bucure si sa guste din plin, am pe lista Disneyland. Cred ca o sa lesinam de bucurie si placere si noi, parintii, acolo, darmite el!  La anu' o sa aibe peste 4 ani (primavara-vara) si cred ca-i o varsta mai buna ca asta de-acum. Plus ca va fi mai usor cu el, am vazut diferentele intre vacanta vara 2013 si vacanta vara 2014. Dpdv comunicare, griji, intelegere, etc-etc. Vara 2014 la mare a fost parfum fata de vara 2013.
Tot de la anul o sa iau in calcul si sa vizitam nasii copilului, in Praga. Daca or mai fi pe-acolo cand ne-om misca noi:)) (da, Vero, abia de la anu' o sa te trec pe lista..:P)
(in timp ce scriu ma gandesc ca-i ciudat..parca vreau sa creasca mai repede..de fapt NU, NU VREAU...doar ca ma bucura felul in care creste Andrei. Faptul ca e asa..un mic om mare:):P)

Eee..cam asa zboara ele gandurile mele de vacante..
Cert este ca, pana la vacanta, abia astept primavara..vara...! Astept finalul acestui ODIOS anotimp, anotimp in care eu sunt ascuta, dar pe care NU IL SUPORT! Sa iesim, sa stam in parc dupa gradi pana seara. Sa alergam, sa ne jucam, sa radem, sa chiuim.. Asa cum stim noi:)


Voi ce planuri aveti pentru vacante?
Poate-mi dati idei:)

marți, 27 ianuarie 2015

update de dimineti cu gradi

luni, 19.01
 cand vede hainele de gradi: nu mergem la gradiii...nu vreau la gradi..nu-mi place la gradi...stau acasa toata ziulica..etc-etc-etc..
L-a pototlit, pe drum, Andrei. Acolo a mai plans nitel, dar am plecat doar dupa ce s-a mai linistit. N-a mai plans ziua...

marti, 20.01
plans acasa, marait pe drum, plans la gradi nitel..tinut de mana si luat cu el in clasa sa stau si eu cu el "de trei ori". (timpul se masoara in alte unitati la el..cred ca la toti copiii, in general..)

miercuri, 21.01
"de trei ori" ma vrea, in continuare, in clasa. ma prinde de gat, de mana, eu nu pot si nu vreau sa ma rup brusc din stransoarea lui sa-l las plangand asa..Aleg sa stau pe vine, langa el, si-i explic..si-i explic..si-i explica si educatoarea..si, pana la urma, e ok. Pot pleca caci s-a oprit si-mi spune papa,mami.

joi, 22.01
a cerut el haine de "afara" si sa mergem la gradi. din nou sa stau si eu "de 3 ori" cu el. Cand am ajuns s-a tinut tare pana a vazut o fetita (care era in prima ei zi aici) lipita de maica-sa si plangand. Atat i-a trebuit ca sa inceapa tremurul buzei si o lacrima mica in colt de ochi... Dar s-a oprit...
vineri 23.01
stie ca merg la teatru. e decis sa mearga cu "micul bus" (pe care i l-am aratat si i-am explicat ca o mearga chiar el cu busul ala0 la teatru. stie si piesa. asa ca..foarte repede ne imbracam si plecam. doar ca..hait, stai, tre' sa ajunga si la masa inainte. el nu vrea, el nu vrea sa-i scot geaca, el nu vrea la masa, el vrea la teatru... pana la urma a mers la masa si a mers si la teatru cu zambet pe buze.

sambata, 24.01, 8.30.
mergem la gradi.
nu, nu mergem.
marait, gata sa planga, apoi intelege si se bucura.
2 zile (sambata si duminica) repeta si verifica in continuu ca nu s-au terminat cele 2 zile de stat acasa.
duminica seara ii spun: maine e luni, maine mergem tu la gradi eu la munca.

luni, 26.01
usor marait in timp ce-l imbraca Andrei. atat. pe drum ma anunta ca vrea sa manance cereale de la gradi. hait, imi spun, daca azi nu au cereale? sun, verific, e ok. ajungem la timp, il schimb si se pregatea s-o ia singur pe scari spre masa. imi zisese deja "mami peaca la munca!pa, mami". L-am dus, totusi, pana jos:)

marti, 27.01
la 20 minute de la trezire "suna pe doamna de la gradi (adica pe d-na directoare) sa vedem daca au cereale si azi la gradi. " Explic scurt ca nu putem suna pt atata lucru, ca eu stiu deja ce au azi, ii spun ce au si-i spun ca e bun. "Haide sa mergem!". Graba mare, noroc cu Andrei (mare) ca apuc sa ma imbrac si eu... La gradi tocmai coborau la masa...mi-a zis sa-l duc pana jos si apoi sa plec la munca. Ceea ce-am si facut, mai ales ca "papa,mami!" a fost spus din mers..in timp ce era cu spatele la mine (adica nici nu s-a mai uitat in urma)


continuam.....

Nu stiu cum/cat de repede e adaptarea in general la altii. Habar n-am. Chiar nu stiu. Ceea ce stiu este ca ma bucur ca el vrea, ca eu cred ca s-a adaptat frumos, ca ma bucur ca am putut sa fac ceea ce am simtit ca e mai bine pt el (am putut=am fost lasata de cei la gradi sa fac cum am simtit eu, chiar daca, poate, nu credeau ca e bine cum fac. V-am mai zis ca am mare incredere in instinctele mele, si, da, sunt mandra ca am simtit bine si acum. Gata cu lauda:)))
Acum..tre' sa va marturisesc ca eu nu am intrat in ritm..inca. Mi-e greu sa ma trezesc mai devreme ca el...mi-e greu sa ma misc suficient de repede dimineata...mi-e clar ca sunt 1-2 tabieturi (gen cafea) la care ori renunt, ori fac ceva sa am timp de ele inainte de trezirea lui. Adica, evident, sa ma trezesc inaintea lui macar cu 1/2 ora. Mi-e greu si seara..caci timpul petrecut cu el este mult mai scurt. Caci acum pica de oboseala de pe la 20.30-21...Inainte la ora aia abia ne pregateam de baie.. Avem impreuna doar 2, max 3 ore. Seara. Atat. Atat mai petrec cu el. Da, mi-e greu. Dar...well...cred ca este cea mai buna alegere sa mearga la gradi. Va amintiti ca va spuneam ca eu o sa fiu ok daca lui o sa-i placa. Ei, bine, iata-ma...ok. Daca reusesc sa "manageiuesc" si aspectele organizatorice ale diminetilor..well..o sa fie si mai bine!! :))
Oricum timpul trece mult mai repede. Mult mai repede! Sunt usor nauca..o sa-mi revin! :P





luni, 26 ianuarie 2015

gand mic

Ma uit la ei. Da, la ei, nu doar la el, desi, banuiti desigur, la el in mod special.
Da..ma uit la ei..cum stau ei acum gramajoara pe jos si se joaca cu ceva..nu's cu ce, nici nu conteaza cu ce! Sunt asa de mici si de simpatici si de "intre ei"..ce-or face nu stiu, dar sunt asa de "in lumea lor". Din cand in cand isi ridica toti (sau aproape toti privirea) sa se uite la educatoare. Probabil ea le mai spune ceva. Apoi se apleaca iar toti la ce fac ei acolo..Iar..Asa..mici, simpatici, gramajoara de cateva capete aplecate la ceva..

Sunt frumosi, mai, pe bune! Si..eu chiar cred ca-s niste inocenti. INCA. Cand or mai creste...Dumnezeu stie ce-o mai fi cu ei/ de ei. Dar acum..asa mici, adunati, atenti, avizi..sa stie,sa afle, sa respire, sa rada, sa..


p.s.
da, ma holbez pe web la copil si-a lui grupa de gradi...

Humanitas Kretzulescu

Va mai spuneam pe aici si prin alte articolase ca Andrei e fan Humanitas Kretzulescu. Librarii, in general, aceasta in particular, pt ca are spatiu cu masuta si scaune la care sta si "citeste" carti. Sambata ploaia aia nashpa rau ne-a facut sa nu putem merge in parcuri, asa cum spusesem ca vom face...asa ca ne-a trimis la Humanitas. De prin vara, cand ama juns prima oara, stand la casa sa achit ce luasem, Andrei a observat ca e o guma de mestecat lipita sub tejgeheua de la casa.

Sambata seara, dupa ce-am citit, colindat printre carti..am mers sa platim ce alesese. La casa, vocea de Andrei se aude de sub tejghea:
-Mami, guma aia tot aici este. Si este si mai murdara!(cand o descoperise incerca s-o..desprinda, asa ca replica mea a fost "Andrei, las-o, te rog, acolo, este plina de microbi, uite, le spunem doamnelor ca este acolo si o s-o ia dea-colo". Ceea ce am si facut....)
Vanzatoarele au facut niste mecle ??!!???
-Aveti o guma de mestecat lipita sub tejghea!
-Ah, noi nu vedem acolo...zic ele dumirite acum. Noi stam doar aici si nu e la nivelul nostru locul acela.
-Este la nivelul lui, a vazut-o din vara si v-am spus si atunci.
Liniste. Mi se cere sa introduc pin-ul.
Copilul insista
-E si mai murdara!
Ele nimic...
Am plecat. Sigur acolo o s-o gasim si peste nshpe luni...ani...Ba chiar cred ca, peste sute de ani daca va mai exista tejgheaua aia...Caci nu cred ca o s-o desprinda cineva de-acolo.

Acuma..ca vanzatoarele nu se obosesc sa anunte pe cineva..asta mi-e clar. (in niciun caz n-o s-o ia ele de-acolo, nu?!). Dar ..ca ma intreb si eu..cine colinda Humanitasul..caci totusi ma gandeam ca nu oricine merge la librarie sa-si ia carti..si, nu stiu de ce, in naivitatea mea..ma gandeam ca un cititor de carti nu isi lipeste guma sub tejghea...
Ok, am dreptul sa ma mint si sa raman naiva si o sa-mi spun ca vreun copil..poate unul mai mare care mesteca guma..a lipit-o acolo. Acum..nu stim exact cat de mare era copilul. Poate avea 30..40...de ani, nu? Pana la urma toti ramanem copii..nu?!?!

Daca ajungeti..va rog sa verificati si sa vedeti daca e acolo. La casa. Vis a vis de raftul cu ceaiuri si cesti si ceainice.. Sub tejghea...

Noi sa fim sanatosi!!! :))

vineri, 23 ianuarie 2015

premiera lui si premiera maica-sii..

Premiera de azi a lui


Aseara i-am adus aminte ca avem cartea si ca stie povestea, iar azi de dimineata abia astepta sa plecam ca sa mearga cu minibusul la teatru. :)




Premiera mea de azi:
In Carrefour un nene se tinea dupa mine si mi se tot zgaia in cos. Stiti din ala mare, cu roti, de impins.. Cand sa ii zic vreo doua mi-a spus delicat "Stiti ..cred ca acela este cosul meu"...Am zambit stramb, i-am dat cosul, mi-am luat ultimele produse adaugate la el in cos..si i-am multumit pt ca a avut bunavointa sa-mi arate si unde era al meu. Pe care, altfel, cu greu l-as fi gasit..
Pam-pam!

Sa aveti un weekend minunat! Noi sigur il vom avea plin si cu multa dragoste!

joi, 22 ianuarie 2015

dau din casa..

Intrebarile gen
-ce mananca crabii?
-cum se numeste puiul de gaina?
-cum se cheama judetul/ tara aia? (la nr de masini)
si multe altele la fel sunt la ordinea zilei.
La fel afirmatiile gen
-broscuta mananca musculite!
-puii de leu nu au coama ca taticul lor!
-masina asta este din Bulgaria. (recunoaste BG---se pare ca prin Bucuresti exista multe inmatriculate acolo...)

Va ziceam de cuvinte inventate..
Ce credeti ca-i o italiana? Nu, nu-i o limba, nu-i un locuitor, nu-i o masina, nu-i...
Indiciu?
Este ceva de mancare...
Ati ghicit??
Daca nu, va zic eu: este napolitana!
Logic, nu? Napoli..Italia...
Andrei cerea intr-o seara si nu intelegeam ce vrea...




Se uita la Vipo. S-a intors la ele, le are demult, le-a mai vazut candva, dar acum sigur le intelege mai bine (sunt recomandate copiilor peste 3 ani). Daca nu stiti ce-i aia, vedeti mai jos. Foarte misto facute si chiar invata ceva din ele. Orase, obiceiuri, tari...

De sarbatori a vazut IN FIECARE DIMINEATA Aventurile lui Bucsa. Acum a depasit momentul, cred ca le stie pe de rost:)
Din cand in cand mai vrea sa vada Shaun The Sheep.

In continuare la pc cu Andrei, la oua kinder (da, filmultele alea lungi in care desface unul nshpe oua...), uneori si numere, litere, bus. Tot mai rar bus.


A devenit iubitor de Lego. Face monster-trackuri din toate masinile Lego detinute. Ba chiar si din..avioane..elicoptere..
A mai abandonat puzzleurile, dupa ce cateva luni a facut cu disperare, multe si de multe ori pe zi.
In schimb isi ia singur culorile si sabloanele si deseneaza.
Este foarte bun in jocurile alea "gaseste diferenta". Stiti voi..ai 2 imagini si au x diferente intre ele, tu tre' sa le gasesti. Din 10 gaseste 9. De multe ori inaintea mea. (bine, io nu-s un reper bun, la oboseala inmagazinata greu mai vad ceva..)
Vrea sa numere in pozele din carti cate albine sunt, cate flori, cate..Nu in carti cu numere ci in cartile pe care le cititm. Vrea sa numere, el de la el pornire.
Vrea sa ii spun cand citim, la cuvintele scurte (gen casa, masa, zid, astea de 1-2 silabe) cuvantul..el citeste literele. La a 3-4-a citire recunoaste cuvantul. Mi-e clar ca e fff bun dpdv vizual, caci sigur nu il citeste ci doar ii retine imaginea si-o recunoaste. Nu doar in cartea initiala ci si daca-l mai gasim in alta carte.

Lipeste de nu mai poate abtibilduri cu masini. Intr-o disperare. Cat a fost bolnav a lipit de n-a mai putut. Nu s-a saturat, mai cere, mai vrea. Nu oricare, doar unele cu Cars- gasesc in selgros sunt 250 stickere la 5 ron. Super pret, jur! Mai lipeste si numere si animalute de la libraria de jos:)

S-a invatat prost. Adica..ma rog..ca sa respect adevarul..l-am invatat, caci doar nu singur a facut asta. Vrea sa stea desertul langa el la masa de pranz. Uneori am impresia ca mananca doar pt desert, ceea ce n-ar fi ok. Usor usor ii scot eu asta...mai ales ca la gradi nu e asa, deci se poate sa revenim si acasa la normal.

Vrea Oua Kinder pt surpriza. Surpriza ajunge, inveitabil, la baie, in cosul cu jucarii de baie. Numai masinile raman in camera, dar din astea am gasit f putine..asa ca baia e pliiina de jucarii mici din oua. La fiecare baie cada se umple de ele. Si de 4 masinute (inclusiv cea care-si schimba culoare de la cald la rece). Si de literele lui de lipit pe faianta. Si pana nu se joaca cu toate..nu se lasa dus din cada... Asta inseamna 20-40 minute.... Ca sa fie tacamul complet...m-a pus naiba de-am luat o spuma de baie care mai si coloreaza apa (de la DM, aprox 6Ron plicul, merge la o singura baie..). Face apa rosie si muuulta spuma. Am luat de vreo 5 ori, acu' cere mereu...

(invat si eu ca tre' sa ne gandim mai bine cand ii luam ceva..caci unele chestii dau dependenta..:P)

Desi are putine zile de gradi, astea cateva se simt. Incepe sa vrea ceea ce incercam noi de mult timp, sa faca chestii singur, fara ajutor.. Nu prea ne-a iesit cat a fost cu bona, pt ca..asta e, doamna prefera sa le faca ea pt el ca scapa mai repede. Dar asta era bine pt ea, nu pt dezvoltarea/independenta lui..asa ca acum, in sfarsit, facem si acasa si cand nu e cu noi, acelasi lucru. Il incurajam sa devina independent. Cat se poate la anii lui. Dar sigur se poate destul..oricum mai mult decat este el.(ma refer la imbracat, incaltat, mancat, mers la baie, etc-etc..).


Este in continuare extrem de legat de mine, ba chiar as spune ca este si mai lipit de cand a inceput gradi. Ceea ce, zic eu, este normal. Sunt reperul lui cel mai important, intotdeauna mama este asa. Iar acum schimbarile sunt foarte mari pentru el, stiu sigur ca-i este greu. Simt. Stiu.
Azi este a 4-a zi de gradi dupa pauza de boala. In primele 3 a plans la plecare, in masina nu mai plangea, ajunsi acolo incepea iar sa-i tremure buza a plans si ma STRANGEA maxim de mana/gat. Nu-mi dadea drumul. Nu ma pot smulge din mana/bratele lui, asa ca ii explic mult, stau cu el pana-mi da drumul, pana-mi da voie si-mi spune pa... chiar daca o spune cu vocea tremuranda...e important sa fie de acord  sa plec.  Am noroc sa am parte de intelegere de la educatoarea/directoarea gradinitei..si..well, mergem mai departe. Azi dimineata n-a mai plans, ne-a zis la un moment dat "Aducem haine de-afara si mergem la gladi". In masina..ii tremura buza si avea avea ochii mari si usor speriati... si ma tot intreba daca-l iau si-mi tot cerea sa-i spun ca stau si eu putin cu el... Cum spuneam..mergem mai departe...

Imi pare rau ca vremea asta oribila (bine, nah, stiu, e iarna, iarna-i frig, dar..stiti ca nu suport anotimpul asta!!!) nu ne lasa sa mai haladuim pe-afara prea mult. Abia astept sa se incalzeasca sa pot sa ma plimb iar muuult cu el, mai ales ca acum nu mai sta afara cat statea el in prima parte a zilei. Si mi-a zis ca vrea in parc... I-am promis ca mergem "peste 2 zile", cand vine sambata si duminica si mami sta acasa! Iesim..abia astept sa iesim impreuna!!!!

Pt deseara mi-a facut program. A zis ca "dupa munca lui mami, cand vine sa ma ia, melgem in calfoul si noliel sa facem cumpalatuli." N-am nimic de luat..dar sigur gasim ceva... Cica "vleau sa pun eu in cos ce vleau sa mananc". Bon, atunci asa sa facem!


marți, 20 ianuarie 2015

Acest tavalug..

...numit timp m-a prins in rostogolirea lui. Sunt absolut captiva, totul este iesit de sub orice urma de control (si cand spun control nu ma gandesc la unul real..ci asa..la impresia ca poti sa faci ceea ce ti-ai propus cap coada, ca poti duce la bun sfarsit niste mici-minuscule activitati..). This is my life for the moment.
Citesc-aud in jur despre to do listuri. Agende, foi umplute, ca doar a inceput anul si omu' face planuri pentru ce va fi sa vina. Macar le schiteaza undeva, ca doar fiecare stie ce si-ar dori/ce-ar putea sa mai bifeze de pe listele imaginare. Eu am o hartie cu "to do" si pe ea scrie"sa fac lista de to do". Bravo mie, bine ca am apucat sa scriu si asta..caci altfel sigur o sa uit.
Sarbatorile ne-au fost frumoase, acasa, am avut si nitica zapada cat sa nu ne plangem ca nu am facut om de zapada. Eu niste zile de concediu, putine, nu multe..toate pe care le mai aveam de luat de 2014. Am iesit mult, ne-am plimbat, pe jos, cu autobuze, cu tramvaie, cu masina, am bantuit parcurile, am facut oameni de zapada, el a plimbat -desigur!- masini prin muntii de zapada, a tesut scenarii si scenete pentru personajele lui, s-a luptat cu tot felul de personaje cu sabie facuta din cate-o creanga de copac, a facut alpinism pe mormanele de zapada, a solicitat copiii din parc la joaca- in rarele momente in care dadeam de vreunul. Caci ai fi zis ca toti au parasit Bucurestiul de sarbatori..si poate ca asa a si fost daca e sa judecam dupa cat de goale erau parcurile.

Pe 31 decembrie nu stiu ce-a fost in capul meu crezand ca va adormi pana la miez de noapte. De fapt stiu, mizam pe ideea ca va adormi la ora la care adormea in fiecare seara, in vacanta ea a fost in jur de 23. Wrong. Pe la 23,40 copilul nu dormea..nu atat de adanc incat sa ma pot extrage de langa el fara sa ma simta. Iar eu nu doream sa ma prinda miezul noptii in pat...nu ca as fi avut ceva supr mega important de facut, pur si simplu doream sa ajung in sufragerie unde era Andrei-mare, unde era si masa asezata..sa mananc ceva, sa ciocnim un pahar de sampanie, sa schimbam doua vorbe.. Am iesit din pat si m-a intrebat "unde te duci, mami?" i-am, raspuns (sa nu lesinati de ras!) serioasa (ca atunci cand ii spun ca ma duc la baie si vin imediat, sa ma astepte) "ma duc sa fac revelionul si vin inapoi!". Era 23, 50... Prea devreme cred..ca doar nu era sa ma astepte 10 minute. Asa ca a iesit dupa mine. Ma extrasesem din pijamale si ma aruncasem in niste blugi si-un tricou. "mami, pune-ti inapoi pijamaua!" "asta-i noua mea pijama. uite, in noaptea asta o sa dorm asa!" (bai, pe bune, ce-a fost in creierul meu sa cred ca merge o ieftinitura din asta de pacaleala??!! io care ma mai si laud ca nu vrea-pacalesc copilul!) Negociem sa mai stea. Dupa alte 2 minute vine in pragul usii, in sufragerie. "unde-i revelionul?" :))) Imi dau seama ca n-are sens sa...asa ca il invit sa faca si el revelionul cu mami si tati. Ceea ce am si facut! Ne-am hlobat nitel la cat se vedea din artificii (nu prea mult), ne-am pozat, gata..la culcare. Din nou. Pe la 1 fara 20 a adormit si el.. A doua zi intreba unde-i revelionul...
De aratat asa aratam...




Zilele au trecut ...a venit si 5 ianuarie. Ziua 1 de gradi. Pregatirile erau facute de ceva vreme, el nu refuza, totul bine si frumos.
Luni, 5 ianuarie. Noaptea de dinainte n-am dormit mai deloc. Nici Andrei-mare. Copilul da, bravo lui! :) Emotii, ganduri, intrebari, realizarea faptului ca am copil mare, ca a devenit baietel..ca usor usor..incepe desprinderea. Care-i normala si de bun augur pentru el, dar pt maica-sa e tare grea. Mai grea decat atunci cand m-am intors la munca, caci atunci il stiam in mediul lui, acasa, cu tatal mereu in preajma. El a fost ok, noi am stat pe capul directoarei de gradi (sa il vedem pe camere) o gramada. Cred ca am vorbit in continuu si tot imi mai aminteam divesre pe care nu le-am spus. Nici nu mai stiu... Cine mai stie...:) A si adormit, mai greu si mai tarziu in acea zi de luni, dar a adormit. Admiratie pentru rabdarea educatoarei. Super. Eu..ceva mai linistita.
Ziua 2 de gradi. Toate bune si frumoase. Chiar mai bune, caci a adormit mai devreme, mai usor..Nu maraieli, nu refuz de mers, nu aia, nu aia...
Ziua 3. Cu o noapte inainte mi s-a trezit plangand..imi zicea ca i-a venit ceva pana-n gat si-l doare gatul. Am crezut ca refluxul lui isi face iar dablaua, l-am luat in brate, s-a linistit, l-am culcat. Dimineata declara ca nu-l doare nimic, dar....a plans...mama, cat a plans..in casa, in masina pe drum, la gradi. Nu vleau la gladi, vleau la un magasin, vleau cu mami, melg cu mami la munca, nu mai mergeti voi la munca, nu mai vlem bani, nu ne tlebuie mancare, nici massinute, nimic..vleau sa mulim de foame..din astea...A plans si acolo..m-a strigat..il auzeam..imi venea sa ma dau cu capul de un perete, dar...finally l-au linistit... Doar ca dupa somnul de pranz il luam acasa. Febra. Se pare ca noaptea nu refluxul fusese de vina ci o nenorocita de amigdalita care l-a palit. Diagnosticata initial ca viroza, caci medicul nu s-a uitat bine in gat...Nu mai intru in detaliile legate de pataniile cu medicii..nu mai are sens..sunt obosita si mult prea frustrata de sistemul medical din Ro, ca sa mai fiu in stare sa mai scriu despre asta!! Pot sa va spun doar ca, speriati si fraieri, i-am luat sange dupa ce deja luase 3 zile antibiotic...evident ca analizele nu erau concludente..Dar sperietura a fost maxima, mai ales cand medicul pediatru la care mersesem ne explica cum ca, daca nu cedeaza la antibiotcul ala, ar tb injectii, dar Andrei nu poate face injectiile alea caci sunt din gama de antibiotic la care este el alergic..asa ca solutia este internare pt branula. Am murit si am inviat..de nshpe ori in zilele/noptile alea...

Au fost 11 zile (cu weekenduri incluse) de stat in casa. El nonstop, eu am iesit f putin si f rar cu scopuri clare, De fapt mai mult ca sa imi curat putin creierii cand nu mai puteam. Ziua mea de nastere a fost intr-una din acest 11 zile. Probabil a trebuti s-o compensez pe cea de anul trecut, cand am fost la coafor, la masaj, la restaurant..caci mi-am luat o zi de cinediu anul trecut de ziua mea. Amestecate intre ele dau doua zile normale. Suportabile, care va sa zica:). Oricum, partea buna a fost ca el era bine de ziua mea, eram deja pe final de antibiotic. Asta il rugasem..asa ma rugasem..cadoul de ziua mea sa fie un copil sanatos!
Stiu ca multe mame stau cu copiii in medical cand sunt acestia bolnavi. Adica..nu stiu..dar cred ca asa se intampla. Nu stiu cum e pt altele, dar stiu ca acum, ca a trecut, uitandu-ma in urma,,,am senzatia ca toate aceste zile n-am facut nimic decat sa-l vanez cu siropuri, picaturi, aspirator, medicamente.. Stiu ca nu-i asa! Caci am facut multe altele: am lipit abtibilduri(toneee!!), am colorat, am decupat, am lipit ce-am decupat, am construit, am citit, am..am..am..Noi. Eu, Andrei, el. Dar imaginile care ma urmaresc sunt tonele de chestii pe care i le tot varam pe gat (din fericire le ia usor.) Tot din fericire a si mancat super ok cu tot gatul lui inflamat cat casa poporului.  Si noptile. Noptile in care nu puteam sa dorm caci la fiecare respiratie mai altfel mi se parea ca se sufoca si saream repede sa-l controlez.. Da, stiu, pt cele care au avut copiii cu viroze dese ce zic eu pare dementa curata. Adica pare ca eu sunt usor tralala. Poate ca si sunt. Sunt usor exagerata..poate...Nu stiu...Asta pentru ca asa mi-e firea, dar si pt ca Andrei n-a avut muci, n-a tusit, n-a facut rosu-n gat. In 3 ani, a fost una urata la 11 luni, de la cresa. Apoi una foarte scurta in octombrie 2014. Atat. Asadar...eu nu stiam ca-i asa. Nu, nu pot sa fiu relaxata cand il aud inecandu-se in somn cu nshpe tone de secretii... cand se trezeste tipand si tinandu-se de urechi sau de gat...De fapt..eu ..cred ca e firea mea...cred ca am devenit Mama mea...NU POT SA FIU RELAXATA cand mi-e copilul bolnav. NU POT, NU STIU. Asta e.
Cu timpul..oi invata... Cu timpul...dar sper sa mai dureze nitel pana la urmatoarea chestie pe care-o va face. Sper!!

(Deocamdata ...azinoapte...a plans pt ca-l dor picioarele. Am aflat ce e...puseu de crestere. Da, il dor DOAR IN SOMN, la culcare incepe, picioarele... La 3 am ii dadeam Nurofen...si-l adormeam in brate peste mine-n pat. Asa s-a linistit...Ca in bebelusenie.)



Bon. Sa treceme la cele bune. De luni (ieri) suntem inapoi la gradi. Ii place, stiu sigur caci stiu cum face cand NU ii place ceva. (mai stiti cand nu dorea sa iasa afara...ca nu reuseam ORICE FACEAM SA IL CONVINGEM SA IASA??!!). Doar ca..dimineata..cand vede hainele de "afara" da-i si plangi. Mi se rupe sufletul..strang din dinti...imi sterg ochii sa nu ma vada si ...pana la urma iesim. Ieri s-a oprit din plans la masina. L-a tinut de vorba, pe drum, Andrei..iar acolo, ajunsi, n-a mai plans. Am mers frumos de mana pana la sala si a ramas. Cu nshpe dat de repetare a "vine mami sa te ia, nu-ti fie frica". (el zicea asta). Azi s-a oprit din casa, dupa ce mi-a zis sa intru si eu putin cu el in clasa. Am intrat "3 minute". Mai putin, cred. Fac chestii misto, e un loc misto, oamenii sunt plini de bunavointa si intelegere pentru el si au facut ceea ce cred ca putini ar fi facut (gen adaptat gustarea de fructe la ce fel o mananca el..; citit si stat langa el in pat ca sa adoarma, etc-etc.). Asa ca..mergem mai departe...eu cu ideea ca e "o faza" si ca o va depasi. Cu noi aproape, intelegandu-l, sustinandu-l. Sanatosi sa fim. Restul, vor fi tot mai ok stiu/simt!


Cam astea..ca sa stiti ce mai facem.
Mai multe...despre ce devine Andreiul nostru in ultima vreme. Despre cum creste. Dar, momentan, atat s-a putut scrie:))
Bonus: un urias cu halat de baie. :)

luni, 19 ianuarie 2015

telegrafic

Sa stiti ca nu am inchis pravalia numita blog, recunosc ca nici n-am dat pe aici, dar e doar o etapa...
Sarbatorile ne-au fost pline, vacanta cu iesiri in parcuri si cu zapada si cu multaaa joaca. De pe 5 ianuarie Andrei merge la gradi. Colectivitatea e buna, dar aduce si boli..lui, dar si noua. Asa ca...acum abia am terminat medicalul...poate ca apuc sa ma adun, sa recuperez si sa termin toate cele care ma asteptau la munca..si povestim dupa aceea.

Recunosc ca m-a daramat aceasta boala, stiu ca e doar inceputul asa ca, va rog eu, nu mai spuneti si voi asta caci nu vreau s-o mai aud! Nu-s obisnuita, Andrei n-a fost un copil bolnavicios (cu exceptia acelei veri de entero fara numar, el viroza n-a facut ever! cu atat mai putin amigdalita pultacee..). Acum el e bine, e la gradi, eu sunt -inca- luata de boala cu tot antibioticul pe care l-am luat...Andrei mare si el luat.. Asta e.. Le depasim, ne facem mari, mai rezistenti...

Revin..cand apuc..
Pana una alta voi sa ne trimiteti energii pozitive sa se adaptreze cat mai usor. El. Noi. :)

Ah, a trecut si ziua mea...care m-a prins cam cazuta psihic...dar..asta e...nu mereu poate sa fie totul roz, nu-i asa?!?! In plus..parca nici anii impliniti nu-s cei mai..putini:)).

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉