luni, 29 decembrie 2014

la 3 ani...

Mi-as dori sa ne hlizim cat mai mult impreuna, sa ne harjonim maxim prin casa si pe-afara, sa radem mult-mult-mult.
Mi-am dat seama, zilele astea, ca radeai mereu cand erai bebelus, radeai si cand erai bebelus spre copil, razi si acum, dar parca mai rar, caci ai devenit mai serios. Concentrat pe ce faci tu cateodata, cand ne raspunzi "Asteapta, am aici o treaba de facut. Am ceva de terminat, ceva important, dupa aceea.." mergem/facem/etc. Si esti atat de serios si de concentrat si de scump in aceasta ipostaza. Dar esti serios. Ai devenit si serios. Si a ta mama ar vrea sa te faca mereu sa razi, oh, da, stiu, e o prostie..caci tu cresti si ai invatat mult mai multe atitutidni /stari/sentimente in plus fata de cele de la inceput.
Sunt topita dupa tine, sa stii, sunt topita dupa tine si cand esti serios. Uneori si cand esti crizat/ofticat pe ceva..sunt topita. Dar, recunsoc, cel mai tare ma topeste rasul tau, caci tu, dragul meu drag, razi cu ochii, cu fata, cu gura. Razi cu tot sufletul care vine si se asterne pe fata ta draga..si ma rog sa nu uiti prea curand rasul asta!!! Daca se poate sa nu-l uiti niciodata!!!

Mi-e frica de gradi sa nu te faca sa fii prea serios. Mi-e frica, jur!

Te mai tin in brate cand vrei, vrei rar..iar daca nu vrei nu te pot obliga.. Esti greu, eu sunt cu putin mai grea ca tine:)) (exagerez, dar nu mult!)...dar te-as tine oricat in brate. Uneori mi-e asa de drag de tine ca vin si iau la pipait pielea ta de pe la mijlocul spatelui (acolo unde se dezvelste cand stai intins pe jos, la masinile tale, si ti se ridica tricoul..) si-mi iei mana de pe tine sau te tragi..Uneori te iau la pupat si te stergi de ruj strambandu-te.. Uneori incerc sa te mangai pe fata si-mi dai mana la o parte.. Si eu mor de ciuda, dar stiu..stiu..cresti..asta-i tot..nu-i nimic grav..nu-i nimic rau..din contra!!

Cred ca incepe vremea "baieteniei" si uite ca ma ia la fel de pe nepregatite cum ia zapada autoritatile din Bucuresti. :) Nah, alta comparatie n-am avut! Merge si asta..zic..


scurt de vacanta

Nu v-am urat de Sarbatori, nu am scris nimic, puteti considera ca suntem in vacanta ..si eu si blogul..pana la anu' viitor.
Suntem ocupati cu..traitul!! Real. Ne jucam, ne alergam, in doi sau in trei sau impreuna cu prieteni imaginari (da, de-o vreme sunt niste mici Angry Birds care ne insotesc prin casa...aseara pasea cu grija prin sufragerie ca sa nu calce pe ei, ma tot intreba "nu sunt aici angry birds, pot sa alerg, nu calc pe ei?" :P)--deopotriva prin casa si pe afara. Iar zapada asta -dupa acest Craciun cu soare de primavara- este mai mult decat binevenita. Curatam masini de zapada, curatam banci, plimbam masinutele prin mormane de zapada, mancam turta dulce si porumb fiert (da, zau ca asta se vinde pe la casutele din Cismigiu si prin targul de la Universitate), circulam pe jos, cu autobuze, cu masina, cum putem... E frumos. E iarna. Ne pregatim si de gradi. Psihic. Ma rog sa nu inceapa cu raceli, sa nu ne strice virozele iarna asta frumoasa...

Ah, v-am zis? Desi-s nascuta in ianuarie- detest iarna. Adica imi place cand ninge sa vad pe geam ce frumos ninge..si sa ies 10 minute. Cam atat. Ei, bine, de fapt asa ERAM. Caci de cand ii vad bucuria asta deplina si maxima la zapada..zau ca a inceput sa-mi placa iarna!! Si zapada. Si frigul. Le iubesc pentru ca aduc atata fericire in sufletul lui Andrei!!

Asadar: sa aveti sarbatori minunate! Un an nou pe care sa-l incepeti cu dreptul. Sa iubiti mult. Sa iubiti din tot sufletul. Sa zambiti mult. Sa ne auzim cu bine!

marți, 23 decembrie 2014

socializari, cadouri, cantecele si alte texte de-ale lui:)

Zile pline. Zile frumoase. Plimbari, joca multa, cadouri care-au inceput sa vina de la Mos, impodobirea bradului, bomboaneeee (pe care nu le-am agatat in pom anul acesta, caci le-ar fi devorat pe toate), invata judetele si tarile- da, tot de la masini ni se trage:), vorbeste mult si bine, rade, alearga, inventeaza jocuri, inventeaza dialoguri, este minunat. Multumesc lui Dumnezeu avem un copil sanatos si vioi. Care creste. Creste..Creste...

Da, ianuarie e potrivit pentru inceperea gardinitei. Vrea copii, isi doreste sa se joace cu ei, este prima oara cand il vad 100% dornic sa ma lase balta pe mine si joaca cu mine in favoarea copiilor necunoscuti din parc. E greu, dar e normal, e mersul lucrurilor, creste..creste...Si ma bucura dorinta lui de socializare. Nu ma bucura ca a inceput sa se plictiseasca rau cu bona, care nu face nici cel mai mic efort sa-l atraga, sa-l incante cu ceva..Nici cel mai mic efort. Dar imi repet ca mai e putin si scapam de povestea asta, sigur..gradinita va veni cu altele...alte probleme, alte intrebari, alte dileme...

Azi am facut ultima analiza pentru gradi. S-a trezit, ne-am impachetat toti trei si am dat fuga la Synevo. Incheiem un capitol, incepem altul. Sper din suflet ca va fi frumos.

Pentru neuitare:
Samabata, in parc, vede o fetita care impingea leaganul si leaganul venea spre fata ei. Lasa joaca lui si-o ia la fuga spre ea strigand "Fetitaaaa, ai ghija sa nu te loveasca leaganul! Vin eu sa te salvez!" Fetita, care avea doar 2 ani, vazand gigantul venind in fuga:), a luat-o la sanatoasa spre bancuta unde era bunica. Andrei a ramas usor dezorientat in prima faza, apoi a mers la ea la banca si i-a zis "Haide, fetita sa ne jucam impreuna cu jucariile tale!" Bunica fetitei ii spune ca n-au jucarii cu ei, atunci el a continuat "Bine, daca n-ai jucalii, uite, hai ca iti scriu eu litere cu gegetul pe banca" si incepe sa-i scrie:). O chema Natasa, era blonda ca spicul graului, si foarte mica:) S-a plictisit repede de Natasa, care nu participa la joaca, mai degraba imi facea mie ochi dulci, asa ca a tasnit in cealalta zona de joaca. La masina cea nou instalata. Masina era ocupata de un baietel. Albert. Mai mic, cel putin fizic, caci varsta nu i-am aflat-o. A intrat si el acolo si ...mi-a dat o lectie! Pentru ca ma temeam sa nu-l inghionteasca caci Albert nu lasa deloc volanul si Andrei dorea si el sa conduca. Ce-a facut Andrei. S-a asezat langa el, asa..cu mainile pe genunchi, ca un batranel intelept ..si i-a zis "Baietelule, cand te plictisesti ma lasi si pe mine, te log, sa conduc massina asta?". Mama lui Albert a zmabit si l-a convins pe Albert sa fie el politist in fata masinii, ca sa poata sa conduca si Andrei (uite ca mai dau si peste parinti normali la cap..). A condus si Andrei, apoi s-a dus sa "velific cauciucurile, pare ca sunt lasate, pare ca e cam inclinata massina asta!" si dupa cauciucuri a verificat si restul masinii pentru ca "ale nevoie de o levizie tehnica massina asta". Albert a intrat in joc si a zis ca el spala geamurile.. Apoi Albert s-a carat, Andrei a strigat dupa el "nu pleca, baietelule, mai avem de facut lucluli la massina asta!". Iar cand Albert se ducea catre aparatele de gim pt adulti, unde Andrei stie ca n-au voie copiii, a fugit dupa el strigand "Ne melge acolo, e pelicol, iti poti plinde gegetele!Acolo e pt oameni mali, hai inapoi sa ne jucam!"

Noroc ca ne-au salvat poneii de la tristetea provocata de refuzul lui Albert de-a mai face lucruri la masina:) Care ponei? Pai..la Opera e un spectacol unde apare un ponei pe scena. Iar domnul proprietar al celor doi ponei iese sa-i plimbe prin jurul Operei. Intr-o sareta. Cand i-a vazut a tasnit catre ei chiuind... Bine, au venit si ceilalti, dar el s-a dus sa-i mangaie (dupa ce m-am asigurat ca e ok sa o faca). Si atata fericire si lumina si voiosie era pe fata lui. Mi-a placut tare de tot de el. Ceilalti se temeau (chiar si cei mari), Andrei i-a mangaiat si apoi..well..apoi s-a urcat in sareta "Sa ne plimbe si pe noi nenea cu poneii cu calutza". Si..da, ne-a plimbat. Incet, apoi in galop de mi s-au zdruncinat toate cele pe dinaintru..Dar asa happy era, asa gura pana la urechi afisa ca nicio rearanjare de organe nu era prea nasoala! :)


A gatit "mancale-buna-buna" din musciul de pe copaci, a vrut sa facem picnic pe pamantul plin de noroi, a cautat scaunase in trunchiuri strambe de copaci, a indesat bete in scorburi strigand replici din ursul pacalit de vulpe..:)

Seara a mancat turta dulce Ford din targul de la Universitate, unde-am mers in trei. Frumos, de mana, cand mi-amintesc ce chin a fost anul trecut sa ne strecuram cu el prin aglomeratia aia in carucior...mi se pare ca au trecut 100 de ani...

Duminica am facut impreuna bradul. Toate ornamentele de jur imprejur, nimic spart, nimic distrus...le aseza cu grija in bradul cu ghiveci. Caci el este "paznicul bradului" el trebuie sa aibe grija de brad sa il gaseasca Mos Craciun intreg si la locul lui. Caci Mosul se uita pe geam, vede cum e bradul si apoi lasa cadoruile. "Mosul nu vine pe holn?" (a vazut in trag o jucarie in care Mosul intra asa, stie de prin carti ca asa vine..) "Pe horn daca ai casa, cand stai la bloc vine pe la geam". Se mutase langa brad, sa-l pazeasca, noroc ca l-am convins ca nu vine nimeni sa-l ia, caci altfel o dadeam in altele:)



Cand a fost gata impodobit a cantat o brad frumos. Asa..el de la el dorinta...nu i-am cerut/sugerat noi..

Aseara -din nou- ne-a facut sa fim mandri de el! Au venit nasii lui, care au copil de aproape 8 ani. Si a stat langa el cat a facut lego city, din ala cu piese mici-mici...din cand in cand "haide, lasa-ma sa te ajut si eu"..numai ca nu prea avea cum sa-l ajute..caci alea-s d efacut cu schema complicata...Dar a stat lipit de el, aa steptat cat a fost nevoie, cand a fost gata prima masinuta acerut voie sa se joace si ea putin cu ea, n-a stricat absolut nimic, din nou mi-a fost asa de drag de el!!!! Ce jinduia el dupa legoul ala minuscul...si cat de stoic a dus el refuzul (indreptatit) al lui Alex de a fi ajutat. :))

Cum isi doreste el compania celor mari, asa cum si altii mai mici o doresc pe-a lui..:)

De Mos este incantat. Desi anul asta inca nu i-am scris scrisoare...Anul trecut ne-a ajutat in "introducerea in spiritului Srabatorilor" si bona de-atunci, care statea mai mult decat stateam eu cu el. Ii povestea, ii canta... Asta de-acum..v-am mai zis..nu ma mai repet. Ma doare, ma oftica, ma enerveaza. Imi pare rau pentru el, pentru capacitatea asta de-a absorbi informatii, capacitate care e inutila cat este ea in preajma lui.
Dar il asteapta pe Mos. Si deja a venit la doamna Ani cu o perna de care s-a indragostit instant- caci e cu Queen si prietenii lui pe ea. De atunci pe ea doarme, nu stiu ce-o sa fac cand va tb sa ii spal fata de perna:)) Cu o masinuta rosie- "de telen, caci, uite, mami, ale barele astea aici, deci e de teren!". Cu o borseta cu spider man.. A venit si de la nasi cu tabla de scris din aia de pe care stergi ceea ce ai scris, cu match box cu service auto si hospital, cu trusa de scule, cu card pentru C&A. (pe care abia astept sa ajung maine sa-l devastez in Afi. Pentru copil, evident, ce credeati??!!)


Maine am liber. Apoi vin 4 zile libere. Cu copilul, cu timp de calitate pentru el. Ma bucura mult aceste zile, chiar daca la finalul lor sunt mai obosita decat dupa o zi de munca. Dar este cea mai placuta oboseala ever!!


marți, 16 decembrie 2014

Magic Happy English

V-am spus ca-s pusa pe recomandari...Iar asta de-o s-o fac este una pe care demult doream sa o mentionez, numai ca am tot amanat pana ..Nah, pana azi! :)
Imi zice Ruxi (o prietena) intr-o zi daca stiu de revista aia cu pix care citeste in engleza. Aaaa...what??..nu, nu stiam.. Mi-a explicat care-i smenul cu ele, cum functioneaza...eu am inteles doar 20% -fiind genul care pana nu vad/pipai/etc..nu prea inteleg chestiile astea tehnice:)). Am luat numarul care era atunci la vanzare. Parca 3. Doar ca-mi lipsea esentialul, adica nr 2, adica ala cu pixul magic (piesa de rezistenta) care citeste singur revista.
Si..iata ca pana la urma reusesc sa fac rost si de nr 2.
Pixul asta destept chiar e destept. Citeste fiecare numar al revistei, intr-o engleza curata si corecta, asadar copilul nu va invata pronuntia eventual defectuoasa a parintelui (a se citit a mea...). In plus este super usor de folosit, iar revista este full de chestii atractive. Ea este pt copii ceva mai mari decat era Andrei cand am inceput sa adunam numerele ei...dar asta nu inseamna ca n-a invatat cuvinte din ea. Car, train, small. big, etc-etc..sunt doar unele dintre ele. Jucandu-se cu pixul pe figurile-cuvintele-desenele din reviste...N-are rabdare sa faca ceea ce ar face un copil de..sa zicem 4 ani. Poate 4 jumate? Dar asa, in joaca lui, le prinde foarte rapid.
Are puseuri de drag fata de revista (in care la prima ora a diminetii cere pixul si "revista cu uratei") alternate cu perioade in care o uita cu desavarsire.

Eu sunt incantata de ele. Si stiu ca in maxim un an isi vor dovedi utilitatea mult mai mult decat acum. Subliniez, si acum le vrea. Doar ca deocamdata pe astea nu le-am lasat la el pe rafturi, in camera, caci n-as avea chef sa strice pixul ala si sa regret..Asa ca, ele stand in alta parte, nevazandu-le, nici nu isi aminteste mereu de ele...

Iata cum arata unul dintre numere...Ultimul.
Cum va spuneam..happy me ca am prietene care au facut copiii inaintea mea si ma pun la curent cu tot felul de gaselnite din astea:)

luni, 15 decembrie 2014

Totul e joaca!

V-am mai spus ca, in ceea ce-l priveste pe Andrei, tot ceea ce a invatat a invatat prin joaca si /sau din pasiune. Pasiune a lui pentru ceva.
Ca sa recapitulez, foarte pe scurt. Pasiunea pentru masini (MAXIMA!) l-a ajutat sa invete culorile. Zic eu ca destul de devreme, adica pe la un an si jumate (maxim). Inca nu vorbea bine, cand se oprea la fiecare masina si o pipaia (si, da!, noi l-am lasat sa faca asta, chiar daca dupa pipait consumam un pachet de servetele umede ca sa-i stergem mainile..) si cerea sa-i spunem ceva. Ce sa-i spun? Evident ca i-am spus culorile. Si uite-asa..la varsta de care va spuneam...stia de catica -portocaliu; dadu - albastru; errde- verde; ohu -rosu; ghi- gri; ab- alb. (v-am zis ca era mic si chiar nu vorbea bine deloc..dar, paradox, stia culorile...). Pe la 2 ani le stia si pe celelalte (maro, bej, roz, mov) si incepea sa diferentize deschis de inchis.
Tot de la masini..pentru ca epuizasem partea cu culorile..si el se oprea in continaure la ele si le pipaia si le mangaia..a inceput sa dea de sigle...si, well, da, am inceput sa-i spunem si marcile. Iata asa pe la 1 an si 10 luni stia si marcile...mare parte dintre ele. In aceea iarna i-am desfintat definitiv carutul, asa ca pana la parc...sa tot invete marci de masini. Si in fata la Opera erau multe masini..so..a ajuns sa stie si Dodge-ul si Porsche-ul si Lamborghini...caci multe masini de fite apar cand sunt spectacole la Opera.... Avea 2 ani.
Tot iubirea lui pentru masini l-a facut sa-si doreasca cu ardoare chiloti cu Queen si Bucsa. Cum pampersi cu asa ceva nu existau..(slava cerului!) au aparut si chilotii solicitati, pe care, incet incet a inceput sa nu-i mai ude deloc "ca sa nu se inece pilotul" (asta cu pilotul a fost ideea bonei, iar eu am preluat-o bucuroasa). Avea 1 an si 11 luni cand am inceput. Era iarna, asa ca afara si la somn era tot cu pampers. La 2 si 5 luni am scapat definitv de ei. De atunci (acum are 3) un singur accident pe noapte si pana-n 5 pe timpul zilei. Yeah!

Ei...in mod indirect ..masinile l-au facut sa invete si literele. Asadar...masinile au adus chilotii cu Cars in viata noastra, asadar asezatul pe oala a devenit ritual, iar pe oala...dorea o carte. UNA ANUME. Aia cu litere, v-am mai zis de ea, de la Editura Litera. La 2 ani stia toate literele. Bonus: stia si numerele 1-10. Jur ca nu m-am prins cand...

Dupa ce-a invatat literele au inceput sa-l atraga mult toate chestiile scrise, adica, normal, cartile. Si uite-asa a inceput sa fie doritor de carti, de povesti, sa aibe rabdare sa-i citesti..mai intai carti cu putin scris pe pagina..ca acum, la 3 ani, sa stea sa-i citesti carti in care ai maxim o poza pe doua pagini. Si scris mic, si destul de mult.
(Asta in conditiile in care pe la 1 an jumate rupea tot ce era carte...)

N-o sa scriu tot/cum a invatat tot felul de chestii. Ce incerc sa subliniez este ceea ce am spus si la inceput: TOT CE-A INVATAT A PORNIT DE LA O PASIUNE DE-A LUI, ceva ce ii place. Cand nu-i place ceva, poti sta in cap si-n coada, ca n-o sa faca acel ceva. Mie una nu mi-a iesit... Poate ca nici n-am "metoda", dar cred ca nu doar de asta tine..

Well..de ce introducerea asta lunguta? Pentru ca ..aseara...am auzit si eu ceea ce-mi zisese Andrei ca l-a auzit (ziua, acum vreo doua sapt, cand eu eram la birou). Culorile in engleza. Hait! De unde? Pai...noua lui iubire...youtube-ul cu Andrei, filmuletele/cantecelele cu autobuz, degete, litere, numere. Astea sunt noile lui iubiri. Evident, sunt in engleza. Asa ca..le-a prins si pe-astea. Ajutat si de revistele Happy Magic English (de care va voi spune maine..poate; dar care palesc in fata pc-ului..).
In plus...numara pana la 10 in engleza. Tot de-acolo. In romana numara doar pana la 5, apoi le-ncurca. :) Da, paradox.
Si..cand ma gandesc ca..pe vremuri..astia care-si dadeau copiii la limbi straine de mici mi se pareau figuranti.. Nah ca am ajuns sa cred/pe vazute-verificate..ca, de fapt, daca ii inveti prin joc/cantec/etc...s-ar putea sa prinda cum nici cu gandul nu gandesti orice limba straina. Asa un simt au..frate...!!! :)



**********

In rest...ca sa va mai las si una-alta amuzante..
-Tati, inchide fereastra aia de acolo, de la x-ul ala!
(da, era in brate la Andrei, la pc, si-i dadea indincatii...)
-Acum mai am putina tleaba, asez masinutele astea aici, abia apoi vin sa mancam, mami. Asteapta-ma sa telmin tleaba."
(da, il deranjam cu o invitatie la masa cand el avea lucruri importante de pus la punct)
-Cele doua balene si-au croit cu glija dlum plin valurile mali si au ajuns la plietenul lor Daniel (un delfin), l-au imbratisat strans. Daniel le-a spus "ati avut drum lung si greu, micutele mele doamne?!"
(dialog in baie-cada; balenele sunt din oua de cioco, Daniel delfinul e din Jumbo..mare-mare. Il cheama Daniel pt ca are un desen animat cu un delfin Daniel)


***********


Altfel..v-am zis ca de Mos Nicolae a fost ca de Haloween? In sensul ca am vizitat cele doua farmacii de langa noi (vanzatoarele ne stiu pe toti si pe copil il si plac) si copilul a solicitat asa: in Helpnet "mai are doamna o prajitura din aia buna?" (de Sf Andrei ii daduse o praji; el nu uitase). N-a avut, dar a avut o bomboana. Am lasat-o sa-i dea. Apoi ..a zis sa mergem si in cealalta farmacie la "doamna aia care zambeste si ale baietel mai male ca mine". Cand am intrat a fixat-o si i-a zis direct "ai si tu o bomboana sa-mi dai?". ...I-a dat..turta dulce.. :) Iar ieri, ne-am intalnit cu o doamna dintr-un bloc vecin (si doamna l-a alintat cu tot felulde daruri pe Andrei de-a lungul timpului...) asa ca...vazand sacosele dansei le studia (cu privirea in prima faza). Apoi, intrebat daca doreste "paine buna de la Ana" a dorit..Si-a mai dorit si 2 mandarine, pe care le-a consumat pe loc. Muult mai bune decat alea din geanta mea, care nu erau acceptate cu 5 minute inainte.. :)) Eu nu stiu, zau, de ce i-am mai cumpara mancare..caci vad ca se descurca si singur:P

Recomandare carte cadou. Povesti din Padurea Muzicala.

Hai ca a trecut si petrecerea de firma cu "black dress and mask", v-oi lasa niste foto daca o sa vreti..curand..:).

Va spuneam la un moment dat despre cartile pe care noi le-am descoperit de curand, cele cu spiridusii compozitori din Padurea Muzicala. Spun "noi le-am descoperit acum", pt ca am inteles ca ele sunt aparute de ceva ani, acum doar readuse la vanzare. Cu pret super ok: 6.5 Ron carte si cd. (pe adevarul online sunt 16.99ron) sunt de la Adevarul, eu le-am gasit aproape pe toate in InMedio, drept e ca s-au dat ca painea calda, in cateva ore... (am un Inmedio la radacina cladirii de birouri, de aici am luat inca ceva foarte misto "Magic Happy English"-o sa va povestesc si despre ele)

Asadar, cateva cuvinte despre Povesti din Padurea Muzicala scrise de Cristina Andone. Sunt 8 povesti/carti, minunat ilustrate, povestile sunt frumoase si au si mesaj educativ. Fiecare carte dintre primele 7, se opreste asupra unui Spiridus Compozitor, toti 7 traiesc in acelasi loc, desigur in Padurea Muzicala, fiecare dintre ei are prieten foarte bun si apropait cate un animalut. Animalutul se potriveste, evident, cu caracterul spiridusului/cu muzica lui. Iepurele Alegreto al lui Mozart este vesel si zglobiu tot timpul;  veverita Vivi este roscata ca Vivaldi si capricioasa cam ca el; leul este desigur al l;ui Beethoven; samdp. Pe langa asta au si cd cu selectie din muzica respectivului compozitorului. Eu am fost fascinata de ele cand mi-a spus o colega despre ce este vroba. Am si rasfoit una (ele se vand in tipla, asadar nu le puteti vedea la magazin) si tare mi-a placut. M-am gandit ca s-ar putea sa fie cam prea devreme pentru unele detalii din povesti, dar per total am fost sigura ca o sa-i placa. Si nu m-am inselat. De Mos Nicolae a primit primele doua dintre ele, Vivaldi si cele patru anotimpuri si Mozart si curcubeul fermecat. Pe celelalteleinca nu i le-am dat, caci mai e si Craciunul si Sf Stefan...In plus, nu-s genul de carti de citit la gramada, asa ca am preferat sa primeasca asa, cate 2, ca sa poata sa prinda si esenta din ele.. Din pacate a 9-a carte, cea cu Povestea de Craciun n-am mai gasit-o..:( Era bine daca o aveam pt Carciun, dar..asta e...merge si fara ea.
Sigur ca n-a reactionat la ele ca la o carte cu Cars:), dar a fost curios, a vrut sa le deschidem, apoi am citit o prima poveste din prima carte..dupa cateva ore am citit-o si pe-a doua..dupa cateva zile deja cititm cate-o carte intreaga la culcare. Am ascultat si cd-urile, dar nu pot spune ca pe vreunul cap-coada, ceea ce mi se pare absolut normal:) Daca-o fi sa-i placa mzuica clasica, o afla el mai tarziu si-o sa le asculte cand o avea chef.
Mi se pare misto ca poti introduce un pici in lumea muzicii clasice in acest mod. Cu povestioare haioase, cu mesaj, cu multe lucururi de invatat. Lui Andrei i-a fost mai usor sa invete anotimpurile si ordinea lor cu Vivaldi. Sa inteleaga mai bine ce se intampla in fiecare dintre ele, pt ca aici Vivaldi le poreclise in mod haios: Dus- pt Toamna, Cuptor -pt Vara si Frigider- pt Iarna. L-au amuzat si dialogurile cu veverita Vivi, iar eu am incercat sa-i subliniez si mesajul din povestea cu concursul lui Vivi "nu conteaza daca nu iesi primul, e amuzant sa participi" si "oricine a pierdut cateva concursuri in viata lui, pana si Vivaldi"..In plus, veverita asta, ca sa poata participa a trebuit sa se culce devreme si sa manance sanatos:))..asa ca..dupa cum va spuneam..gasiti multe mesaje faine de transmis copiilor vostri. Daca sunt mai mari, cu atat mai bine. Daca deja va luptati cu sistemul de invatatmant (asta cu nshpe concursui si medalii) povestea asta cu Vivi e chiar utila!



Daca Vivaldi isi invata lectia de la zanele anotimpuri si ne invata pe noi sa iubim anotimurile pt ca fiecare este frumos in felul lui...ei, bine, Mozart este spiridusul care ne invata ca intr-o lume alb-negru si fara soare, culorile aduse de curcubeul muzical a fac mult mai frumoasa; ca un zambet sau rasul cuiva face ca soarele sa straluceasca din nou; ca este usor sa faci bine sau sa faci oamenii (in carte animalutele) sa zambeasca si sa uite tristetea.

Urmatoarele pe lista, adica ce va primi de Craciun, sunt Chopin si balada sunetelor de ploaie




si Ceaikovski si dansul notelor de argint.


Iar eu de-abia astept sa le citim si sa ascultam si cate ceva de pe cd...
Nu vreau sa insist pe partea cu cd-urile, cel putin deocamdata. Cat vrea sa asculte-atat asculta. Depinde mult de moodul in care este, ceea ce mi se pare absolut normal! Nici eu ca adult nua sculpt oricand si-n orice stare muzica clasica. Asa ca muzica lor o las sa curga cumva..pe fundal..in timp ce noi facem "chestii" prin camera. (adica diverse) Din cand in cand il vad ca se opreste atent la "ceva"ce aude pe cd..o bucata care-i atrage atentia..Alteori ii mai spun eu, din senin si fara sa il intrerup din ce face, i-auzi niste viori (sau ce se-aude acolo) si el se opreste, asculta, apoi se intoarce la ce face. Chiar e destul.

Sper ca v-am dat o idee pentru un cadou frumos. Sper si sa le mai gasiti pe undeva, de la mine din Inmedio au disparut ..le tot astept (caci au zis ca le mai aduc...), dar ..cine stie pana cand..:)


p.s.
Ii sunt profund recunoscatoare Roxanei, colega mea care mi-a spus de ele. E bine sa ai mamici cu prunci mai mari in jurul tau:).

miercuri, 10 decembrie 2014

prieteni imaginari si dialoguri reale

Ciripelul nostru ciripeste nonstop. Nu stiu cum sunt altii la varsta asta, asa ca nu ma prind daca ce face el este o chestie pe care toti o fac, eu doar le scriu pentru noi, pentru neuitare, pentru mainele in care ma va intreba ce fel era el si eu n-o sa stiu ce sa-i spun..:). Isi inventeaza nonstop povesti. Imi place de mor, e de-al meu la faza asta. Asa cum la partea cu urechea muzicala si cu muzica-in general- e de-a lui Andrei. :)
Asadar copilul nostru devine pe rand Bucsa care vorbeste cu Veloso sau cu Queen, apoi Queen sau Veloso care-i raspund..pe voci diferite, cu replici de mori de ras. Sau este iepurasul Alegreto (al lui Mozart) sau veverita Vivi (a lui Vivaldi). Despre cartile astea, vechi dar descoperite de curand de noi, va voi povesti separat. Ca-s masini, ca-s animale, ca-s oameni, toate personajele astea vorbesc, se alearga, se intrec, se ascund, uneori merg cu noi la masa, alteori ajung in pat cu noi si le cautam pe sub pilota..au o intreaga viata plina de intamplari colorate si simpatice.. Este misto sa-l auzi, stam cateodata sa nu ne vada si ascultam ce zice si ne amuzam teribil.
A doua chestie pe care-o face frecvent este sa-si cante. Cand se joaca. Cand face baie si se joaca. Foarte des adica, din moment ce viata lui e 99% joaca..Cantecele cu literele, cantecele cu busul, cantecele cu animalute, cantecele cu degetelele..tot ce stie.. Pe voci. Cand subtirel ca un fir mic de ata, cand ingrosandu-si vocea de zici ca nu-i el, cand pe vocea lui obisnuita.. Isi baga niste modulatii la voce de mori de drag. Si..sa ne intelegem..noi NU l-am invatat in mod special cantece. Le-a prins el, din zbor, pe cele care i-au placut. Dar ce e misto este ca le canta bine, iar asta o spune cel cu ureche muzicala din casa, nu eu. Iar daca spun ca Andrei zice ca al nostru fiu canta bine, stiu ca ma veti crede pe cuvant! :)
Tot asa il apuca si cu poezioarele. De fapt se joaca cu ceva si acel ceva ii aminteste brusc de o poezie din Harababura lui Cristian Badilita. Mai ales de aici, caci ii plac mult astea asa..pline de harababura cum sunt ele. Cum sa nu-ti placa imaginea unui canar care s-a indragostit de-o pruna, cam zbarcita si uscata? Sau piticul de dupa usa care sta cu o tigara-n gura si tot soarbe din ibric, el, piticul Firfiric... :)
Frumoasa cartea, noi am primit-o in primavara trecuta cand am fost la evenimentul Tango, v-am povestit pe aici de el.
Ii mai place si joaca de-a.."mami, tu esti soricelul si eu sunt motanul si vleau sa te plind. tati, tu esti leul si hai si tu dupa noi.." Uite-asa ajungem toti trei in 4 labe prin sufragerie, invartindu-ne, urmaridnu-ne, chitzonindu-ne, smotocindu-ne...
Plastilina a devenit, mai nou, monstrul care inghite zanele. Cum care zane? Alea de le tot nimerim in ouale de cicocolata, oua pe care le mananc eu in prorportie de 99%. El restul.:) Iar plastilina, toate culorile amestecate pana ajunge un ghem mare-mare multicolor (caci la asta e buna ea, nu la altceva, cu siguranta nu la modelat..) vine si prinde zanele in el. Le inghite. Pe zane. Si apoi le vorbeste. Cheama Fat Frumosi imaginari ca sa le salveze de acolo. Apoi Fat Frumos este chiar el, copilul nostru, care incepe sa scormoneasca prin ghemul multicolor dupa cap de zana. Sau dupa aripa de zana. Sau, macar, dupa un condur de zana. Caci zana aia..poate ca, intre timp, a devenit Cenusareasa. Si trebuie sa probeze condurul de clestar si sa se marite cu printul. Ca sa faca nunta lunga si sa danseze la nunta. Sau poate ca devine Alba ca Zapada si se aude un cal alb in departare..trop-trop..uite-l vine, e si-un print..Poate ca printul ajunge la ghemul monstru care-a inghitit-o pe Alba ca Zapada. Poate ca nu, caci uneori calul devine naravas si-l arunca cat colo pe print. Si atunci s-ar putea sa vina motanul..cum care?..ala incaltat.. si gaseste el zana. Care era, de fapt, Alba ca Zapada. Sau Cenusareasa. Sau..?Cine mai stie? Anyway..povestile lui pot fi exact asa ca asta, ori mai combinate.. Va e clar ca i s-au citit prea multe carti, nu-i asa?:))
(oh, da, cum ma amuz amintindu-mi ca, pe vremea cand era bebe mic, ii inventam povesti asa..amestecand de fapt povestile stiute. Sau chiar inventate de la zero. Si ce atent si mirat ma urmarea...Acum e randul meu sa il ascult pe el..si am ce sa ascult!Jur!)

Imi place de el. V-am mai zis, nu? :)
Are asa o lume imbarligata in capsorul ala..fost buclat..actualmente tuns..
Si ma mai miram ca vorbeste si rade si toate cele in somn...:)

marți, 9 decembrie 2014

Gala Stele Romanesti- Ivan Patzaichin

Il cunoasteti pe Ivan Patzaichin? Adica nu daca stiti cine este (caci imi place sa cred ca nu exista un cititor al blogului meu care sa nu stie cine-i el) ci daca ati avut vreodata ocazia sa il intalniti, sa vorbiti cu el, sa dati mana cu el sau sa-l imbratisati de ziua lui..ori cu alta ocazie...?
Daca nu..o sa va fac eu in ciuda! :) (glumesc, desigur!) Spunandu-va ca am bucuria de a-l fi cunoscut. Bineinteles prin Andrei care se stie cu el de-o viata. Cu el; cu draga lui sotie, Georgiana; cu fiica Ivona. Mie mi-e tare drag de ei. Oameni frumosi tare-tare, sufletisti, deschisi, adevarati Oameni.
V-am mai povestiti si despre weekednul nostru la Tulcea, la Rowmania, eveniment legat tot de numele lui Ivan Patzaichin. Prin august.

Ei, bine, aseara am fost la Gala Stele Romanesti, la TNB. Un eveniment aflat la a doua editie anul acesta si care l-a sarbatorit pe Ivan Patzaichin. Un veritabil Sagetator, care tocmai a implinit 65 ani.
Ne-am lasat Sagetatorul nostru acasa, cu Diana, iar noi am purces in doi catre TNB. Si bine-am facut ca am mers, caci a fost frumos, au fost momente emotionante, Ivan a fost emotionat pana la lacrimi -pe scena. A fost cu proiectii de filmulete din concursuri- imagini care iti fac piele de gaina chiar daca pe vremea aia nu existai /nu urmareai (cum e cazul meu pt unele dintre concursuile respective, intamplate inainte de-a ma naste sau cand eram foarte mica..) cu muzica buna, cu oameni pe care m-am bucurat sa-i vad/sa vorbesc cu ei.

Gasiti foto pe pagina de FB a evenimentului -GalaSteleRomanesti.
Mai aveti cate ceva aici, la Andrei.

La Multi Ani chiar si azi, Ivan Patzaichin! :)

luni, 8 decembrie 2014

Si au trecut 3 ani....Si am mancat tort...

Da, scriu rar, din ce in ce mai rar, caci v-am spus ca au inceput zile pline-pline pentru noi. A trecut Sfantul Andrei, a trecut si ziua in care baietelul nostru a implinit trei ani, a trecut si Mos Nicolae...
Ne pregatim de mama focului pentru cele ce vin, caci mai avem Craciun, mai avem Sfantul Stefan...ca sa nu mai spun de Revelion...

Pe 3 decembrie Andreiul nostru a implinit trei ani. Trei ani care-au zburat ca vantul, iar acum ma uit la baietelul acesta care isi exprima dorintele-vointele asa de bine si parca tot nu-mi vine sa cred ca el este ghemul de om care mi-a fost pus in brate acum trei ani. Trei ani plini, trei ani frumosi, trei ani de intamplari traite din plin, trei ani de zambete si de lacrimi (uneori). Pentru mine greul a fost la inceput. Cauza a fost refluxul lui Andrei. Cu trecerea timpului mi-am dat seama ca, din fericire, cele grele se uita..se acopera de intamplari frumoase si de zambete si raman acolo..inchise..in sertarase ascunse. Asadar noptile alea nedormite, planse adesea, spaimele ca poate fac eu ceva gresit si d-aia are copilul reflux, apoi noptile cu cate 7-8-10 treziri ale lui, toate astea s-au dus.. A venit vremea cand a inceput sa mearga, a venit vremea cand a inceput sa vorbeasca, a venit vremea in care a inceput sa stie sa ceara ce vrea-sa refuze ce nu vrea, sa-si exprime macar o parte dintre sentimente-stari...E mai usor. E mai bine. E mai mare, e un copil cu care te intelegi daca il tratezi cu respect (iar asta ar trebui sa se intample cu toti copiii, intotdeauna.)
Cand a facut un an avea viroza urata rau de tot, nu ne-am bucurat de ziua aia caci el nu s-a bucurat de ea. Era cu febra, cu muci, fara chef..
Cand a facut doi ani a avut primul baietel in vizita. Alex, pe care l-a...sa zicem "suportat" in sensul ca nu era el prietenos cu cei mai mici ca el pe vremea aia, plus ca nu suporta sa se joace cu toate cele ale lui decat foarte greu... Dupa o jumatate de ora de "acomodare" s-au jucat in paralel.
Anul acesta, la trei ani, au fost Alex(2 si 3) si Codin(3 si 7). Anul acesta a fost primul an in care chiar s-a bucurat de minipetrecerea de ziua lui, de cadouri, de tort, de faptul ca i s-a cantat la multi ani, de tot... A acceptat cu destula usurinta cand copiii s-au jucat cu toate jucariile lui, chiar si cu cele noi sau cu cele preferate. A fost asa...cumva parca mai "intelept", intelegator. In general. :) A primit o gramada de cadouri si spre seara ii vana pe toti prin casa si le cerea "inca un cadou, mai vreau un cadou!". De altfel asa cerea si pe 4 decembrie, adica ziua de dupa ziua lui:)).
A primit ce a cerut: adica o felicitare cu happy birthday si un breloc cu masina. Atat a vrut. :) A mai primit lego cu Planes, un fel de tableta de copii interactiva sub forma de autobuz galben- foarte misto si-i place pt ca-i cu exercitii cu litere/numere/cuvinte, carti multe, puzzleuri si mai multe (si asta e foarte bine, caci chiar ii place sa le faca!), abtibilduri sa tot lipeasca (caci este-in continuare-fan!), masinute desigur:P, o minitrusa de pictat cu 3 animalute din ipsos (care-s deja pictate si lipite pe frigider), ciorapi cu Thomas, inca niste hainute (la care, de data asta, s-a bucurat), un hopa mitica Angry Birds (din pacate asta s-a desumflat foarte repede, cred ca a cedat pe undeva o lipitura..), povesti pe cd si..nu in ultimul rand..param-pam-pam, iata ce-a mai primit si savurat:))

De la momentul suflarii in lumanare avem filmulet, pe ala nu il incarc aici, dar puteti sa ma credeti pe cuvant ca i-a palcut sa i se cante si sa stinga lumanarea. Le-a placut, apoi, tuturor si sa-si bage degetele in tort si sa manance din masinile alea:))

Eu am primit un foarte frumos buchet de flori, fix la ora la care s-a nascut Andrei. 13.35(asa scrie acolo pe biletel, eu nu stiu cat era ceasul caci nu m-am uitat la ceas atunci:)..). Ca bonus la copilul minunat pe care l-am primit acum trei ani:))




Pentru ca, dupa cum va spuneam, stau foooarte prost cu timpul...deocamdata las sa vorbeasca cateva fotografii de la petrecere. Cu mici comentarii la ele.

Bonus, poza de la tuns, caci -de Mos Nicolae- a vrut copilul la tuns si noi am respectat dorinta lui. Ne tundem la Ciufolici, o sa revin cu detalii despre "amabilitatea" celor de acolo, dar si despre cadourile primite de la Mos Nicolae. Ruda saraca a lui Mos Craciun. :)
la prima ora, inca in pijamale, primele cadouri..


dupa trezirea din somnul de amiaza, cadouri de la Diana si bunicul..
Da, asa se fac puzzel-urile:))
"tableta" interactiva
Andrei si Alex la studiu..
Fiecare calare pe ce poate..
Doi creti:)
Alex si Codin. La studiu:)



eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉