vineri, 28 noiembrie 2014

cum arata un weekend "odihnitor" la noi 3

Pana nu vine acesta care taman va incepe, trebuie neaparat sa va povestesc de cel care tocmai a trecut. Nu de alta, dar acesta care vine va fi urmat de niste zile libere pt mine (libere si de net, asadar) caci dupa 1 decembrie cel liber avem si noi sarbatoare mare-mare, adica 3 cu 3.
3 Decembrie cu 3 ani.
Asa ca-mi iau si eu o minivacanta de  2 zile, ceea ce inseamna ca de maine stau acasa 5 zile..wow:))

Asadar...sa incepem cu povestea weekendului trecut. Am demarat in tromba cu o vizita la Gaudeamus. Ocazie cu care am inteles (iar!) ca Andrei creste..am mers de mana cu el prin tot targul, cu mici exceptii, cand se mai baga rapid la cate-un stand cu carti de copii. Dar si acolo statea pe langa noi, se uita doar, nu darama, nu disparea, nu urla din rasputeri ca vrea aia sau aia...Da, avem baiat maricel... Pe la mijlocul peregrinarii noastre prin targ, cum era trecut de 11, am zis sa stam la o masa sa ii dau Andreiului gustarea lui de fructe. Si-n timp ce-i dadeam..nu stiu cum mi-au picat ochii pe bratul meu..pe bluza de pe mine..si..oh,well, surpriza..bluza mea era PE DOS! Yeap, ati citit bine, imi etalasem prin juma' de trag tinuta perfecta formata din una pereche blugi si o bluza pe dos. Noroc ca etichete la gat nu aveam si ca ..avem copil frumusel, care atragea privirile, asa ca sper ca maica-sa a trecut neobservata cu bluza ei cu tot! Mda, sunt o mama scoasa din cutie..zau..va zic!! Nu stiu exact din ce cutie..poate cutia cu "nu faceti ca ea" sau ceva de genul asta..
Nu credeti? Ia de vedeti dovada, nu ca-i misto bluza asa?:)
studiind carti si puzzleuri
wow, ce masinaaaa...



Carti pt noi n-am luat, in mare masura pentru ca, desi baietelul e mai mare..in aglomeratia aia nu puteam sta mult, asa ca majoritatea opririlor au fost la standurile care prezentau interes pentru el. El s-a ales cu ceva carti si cu puzzleuri. Unul de 100 de piese pe care l-am facut eu de-am benganit..ce-o fi fost in capul nostru??:( :)

Ei..daca tot a fost targul..seara am vizitat si-un Lidl si am mancat si-n oras. PIzza Hut, da, ca de obiei. Nelipsitele bruschete pentru el, pizza pentru noi. Seara s-a incehiat cu abtibilduri lipite pe geam, avem acum niste minunate bufnite, dar si niste minunati oameni de zapada. :)
Chiar sunt misto, pe bune. Veseli, colorati, Craciunosi asa..cumva:)


Duminica a fost cu intalnire cu bunicul, in Oraselul Copiilor. In care nu ream chiar singurii, mai erau vreo 5-6 speriati:). La locul de jaoac din apropierea Oraselului eram chiar singurii!! :) Ne-am alergat, a dorit si sa se plimbe cu cateva din masinutele/trenurile alea...
Iar catre seara am ajuns in..Centru Vechi. Pe unde ne-am plimbat vreo ora, studiind restaurantele (de afara), raspunzand la toate intrebarile copilului, acum putem spune ca s-a familiririzat si cu ce se intampla pe acolo.. Stie si nume de carciumi, si ca se tine un meniu afara si ca nenea ala care sta la usa este pus ca sa intimpine clientii...de toate. :)

Urmeaza..cum spuneam..un weekend prelungit si super full. Ne pregatim de party:) mare=-mare petrecere...care va tine 3 zile si 3 nopti:))
Pana una alta ..va mai las niste poze de la Gaudeamus..



marți, 25 noiembrie 2014

povestea aziului meu

Ar fi facut 49 de ani de casatorie. Azi.
S-au cunoscut la un "ceai", ceaiurile alea dansante de pe vremuri. Era momentul dansului, toti trageau biletele ca sa-si gaseasca perechea. El a tras Tristan. Ea a tras Isolda. Acesta a fost primul lor dans. A fost doar inceputul. Au dansat impreuna mult timp. Ar fi putut sa danseze si mai mult daca Mama-Isolda candva- nu se ducea. Dar s-a dus. Tata a ramas. Continua dansul de unul singur. Uneori stiu sigur ca o mai cauta cu mana in spatiul gol de langa el.. Poate cateodata vrea sa-i sopteasca ceva si sufla in aerul gol.. Cand mai traia Isolda lui, avea el o gluma preferata. Si usor cinica (asta ca sa intelegeti de unde mi se trage mie cinismul) "Noi o sa murim deodata, tu la 100, eu la 107." Ca sa respecte legenda medievala care i-a adus candva, la un ceai, la un dans, laolalta. 

Am in minte imaginea surprinsa in foto la cununia lor civila. Ea si El, El si Ea, fiecare cu palarie si pardesiu, tineri, frumosi, radiind o lumina buna. Incepeau un drum. De la zero. Fara ajutoare, fara sprijin. Asa au fost toata viata..s-au avut unul pe altul si cam atat. Si, da, se mai plimbau de mana in parc si la 45 de ani de casnicie. Sunt sigura ca ar fi facut-o si la 50...

Ii iubesc.

Ce-ar fi sa ne asumam? Ce-ar fi sa nu mai fie mereu altul "vinovat"?


Cand am ramas insarcinata (2011, aveam minunata varsta de 37 de ani) nu stiam nimic despre ceea ce se cheama "parenting". N-aveam nici cea mai vaga idee despre cat de "la moda" si "pe val" este chestia asta. N-am aflat nici cand am ramas, nici pe toata perioada sarcinii, nici in primul an dupa ce-am nascut. N-am stat pe net sa caut carti despre cresterea copilului, despre educatia lui, despre cum sa faci aia, cum sa nu faci aia, ce faci daca face aia..etc-etc. Nu, nu citisem si n-am citit cat am fost insarcinata nici despre alaptare, nici despre copiii purtati, nici despre cum/cat sa-l tii in brate, nici despre cosleeping nu aveam idee.  Eram (si am ramas pe tot parcursul sarcinii) ceea ce parintii din "noul val" ar putea numi o totala ignoranta in teoriile acestea toate!

DAR! Am nascut, am alaptat a la long (pana cand n-a mai vrut el), am dormit cu el in brate (desi auzeam adesea ca facand asta el n-o sa doarma niciodata in patutul lui) , l-am purtat in brate nespus de mult si il iau si-acum de cate ori ma lasa:)), am spus NU doar cand am considerat ca lucrul acela este un pericol pentru el (sau nesanatos sau..sau..), i-am vorbit de cand l-am primit prima oara in brate despre tot ce faceam, m-am jucat cu el, am ras cu el, m-am prostit in parc cu el fara sa-mi pese de ce "zice lumea", nu m-am stresat de "gura lumii" nici cand mai facea faze gen trantit in fund pe jos cand il luam de mana ((pe la 1 an si 6-7luni -era perioada refuzului de a merge de mana, el dorea singur, daca eram in zona cu pericole asta nu se putea..), l-am invatat sa imparta si sa faca schimb de pe la 1 an si 7-8 luni, am avut incredere in el cand accepta sau nu accepta copii sau adulti in jur-fara forteje pt ca asa "se cade" sa se joaca cu cine zic eu sau sa "faca frumos" la ce adulti vreau eu.. Astea si inca nshpe alte lucruri.
Toate astea FARA CARTI DE PARENTING, din instinct. Un instinct in care eu cred foarte tare. Da, sunt mandra de asta. Caci vad ca parca tot mai multi parinti incep sa creada ca ei nu pot fi parinti buni daca n-au citit minim 5 carti de parenting, 2 despre alaptare, 3 despre nu mai stiu ce.. Ma rog, intelegeti idea. Sau, daca nu sunteti parinti din noile generatii de parinti, s-ar putea sa nu o intelegeti pt ca nu stiti cat de importante au devenit aceste conferinte-carti-etc.
Da, am facut si greseli. Ohoho...sigur ca da! Am invatat din ele.
Da, mi-am cumparat si eu (dupa ce m-am intors la munca si am avut timp sa fac altceva decat casa-parc-casa-copil-copil-copil..) carti de parenting.
Spun asta tocmai ca sa nu ma intelegeti gresit. Nu refuz ideea ca  ele pot fi utile. Dar refuz idea ca NU STIM sa fim parinti fara ele. Caci ..cum spuneam..cred cu tarie in instinct. Mai ales in cele materne. Si mai cred cu tarie ca, daca aceste instincte lipsesc, poti sa citesti nshpe mii de carti si sa mergi la nshpe conferinte....nu se va schimba radical ceva. Caci NU POTI sa cresti un copil-preadolescent-adolescent (caci si copii astia de 2-3-4 ani cresc, nu-I asa??!) cu cartea langa tine!


O sa va intrebati ce m-a apucat? Pai..nah, a fost conferinta lui Alfie Kohn. La care ma gandeam ca poate m-as duce. Am mai vb cu una-alta (mame) care-au fost si am decis ca mai bine nu. Ca e destul ca ii citesc cartea. Si dupa conferinta am vazut ca mamele care-au fost au scris despre ea. Ceea ce e foarte bine, caci este util sa stim ce si cum a fost acolo de la cele care-au fost acolo. Dar citesc si comentariile unor mame la astfel de articole. Si, JUR, ma apuca asa o mare nedumerire. Bai, frate, pe bune chiar NU STIAU MACAR 10% din ce spune/scrie omul asta??!!!??? Pe bune, eu trebuie sa inteleg ca daca nu era omul asta cu ce-a scris/spus el..nshpe femei si-ar fi crescut copiii stramb?
Ei, bine, uite ..eu, care nu-s asa optimista din fire de felul meu..refuz sa cred asta! Refuz sa cred ca instinctele NU MAI EXISTA. Instinctele alea care te fac sa simti iubirea aia NECONDITIONATA (cum naiba sa accept ideea ca mamele nu-si iubesc neconditionat copiii?) nu mai exista??!??
Mnoa, oi fi (de fapt!) o optimista incurabila si nu stiu eu.
Dar nu mai rezist, nene, sa tot citesc vaicareli..of,of, mai-mai..daca nu era Alfie eu nu stiam sa-mi cresc copilul..vai de mine cate greseli am facut si cata cenusa in cap imi pun acum..si cum de acum inainte ma jur cu mana pe cravat ca o s adevin o mama perfecta..sau mai mult ca perfecta:P etc-etc.

Si mai este ceva ce incepe sa ma calce pe nervi.
Pt asta o sa fac o paranteza. Stiti..dupa '89 orice rahat se intampla in societatea asta auzeam mereu.."da, mai, dar, vai, normal ca asa se intampla caci saracii de noi (romanii) am crescut in comunism..vai, saracii de noi, romanii..." No sheet?!?!? Scuza vesnica, asta care ma ingretoseaza.
Ei, uite asa se vaita si toata liota asta de parinti. Cica bietii de noi am fost crescuti ca naiba de catre parinti si de aceea n-am fi in stare sa facem decat dupa tiparul invatat cu copiii nostri.
Ei, iata ca aici divortez de acest grup (foooarte mare, se pare) de parinti. Mai, eu stiu si cred si am invatat (caci, nah, am mai facut si eu ceva scoala si m-a si pasionat subiectul psihologie) cum e cu tiparele, cum e cu perioada 3-6 ani, cum e cu una..cum e cu alta. Dar cred ca pana la ..hai, nu la 25 de ani, ca poate-i prea devreme...dar pana pe la 30-35 de ani..oh, well, fiecare dintre noi am avut tot timpul din lume sa ne "vindecam" de diverse. Sa trecem prin sita tot felul de lucruri. Sa ne iertam, sa ii iertam (in caz ca era nevoie), sa invatam sa ne iubim..etc-etc. Majoritatea ar fi fost normal s-o faca singuri, ok, cu ajutor (a se citit consiliere) acolo unde chiar au fost problem majore. Dar refuz sa cred ca ajungi la 30-35 de ani full de vaicareli si responsabilizand pentru greselile tale personale tot pe amaratii aia de parinti. Care n-au facut aia, n-au facut ailalta, nu ne-au iubit neconditionat, ne-au pus la colt, ne-au certat, ne-au pedepsit, ne-au..ne-au.. Pe bune, chiar e posibil??!??!?? Da, stiu, e posibil. Dar e patetic. Pe bune!

Ok, eu am fost printre fericitii care n-au crescut asa...poate d-aia mi-o fi mie usor sa vorbesc... Caci eu n-am mancat bataie, ai mei nu au tinut cont de note, ma simteam iubita, eram aparata de ai mei (sustinuta) in fata profesorilor care doreau sa foloseasca metode de "educatie prin bataie/pus la colt" si eu refuzam sa ma supun, se bucurau daca mergeam la olimpiade (si, da, am fost olimipica!) dar eu alegeam daca ma duceam si la ce ma duceam. Da, eu mi-am ales singura facultatea pe care am facut-o, nu m-au pus ei sa dau unde-am dat.. Ma rog, multe din astea.
Ah, asta nu-nseamna ca nu eram tratata cu ignore cand faceam cate-o tampenie (care "ignore" e tot un soi de "pedeapsa", iar eu o resimteam mai rau decat daca mi-as fi luat-o pe coaja..). Sau ca nu-mi mai furam cate-o scurta paruiala, gen ma tragea de coada mea de cal:)). Sau de ureche. Sau ca..sau ca..

Dar asta nu inseamna ca greselile pe care le fac eu astazi, ca mama, fata de Andrei sunt "din cauza" alor mei! Ca nu m-au crescut ei perfect! Bai, pe bune, grow up!!! Incetati cu vaicarelile, asumati-va, trecutul este trecut si fiecare dintre noi am avut vreme sa ne rezolvam aceste probleme (daca vreti le putem spune traume)!!! Si mai e ceva! Stiti ceva? Nici eu, nici voi, cu oricate carti-cursuri veti citi NU vom fi perfecti. Never and ever! Ba, mai mult, luati in calcul ca s-ar putea ca, atunci cand copiii nostri vor fi mari, sa apara asa niste teorii de parenting care sa rastoarne radical ceea ce credem noi azi. So, cum va veti simti judecati si pusi la colt de ai vostri copii, cand voi veti sti ca ati facut tot ce-ati putut ca sa.. Caci, sunt sigura ca mare parte dintre parintii nostri au facut tot ce-au stiut ei ca sa..
Asta numa' daca nu cumva voi ati avut niste monstruleti in loc de parinti..ceea ce sper ca n-a fost cazul!!!


Gata. Am zis! :)
Da, aveam in draft incepute alte articole. In care va povesteam despre Gaudeamusul vizitat in 3, sambata. Despre weekendul nostru. Despre ..
Dar acela va mai astepta putin pt ca..prea m-am pornit pe subiectul asta!! :)

vineri, 21 noiembrie 2014

noptile noastre albastre

Nu stiu cat viseaza sau cat isi amintesc din ce viseaza copiii pe la 3 ani, nu stiu cum arata somnul altora pe la 3 ani, dar la noi...este plin de peripetii, de vise, de vorbiri in somn, de plecari-veniri..

La inceput ma amuza, acum, drept sa spun ma intreb daca nu cumva sa ma ingrijoreze. Caci micile intreruperi de somn ale lui stiu ca nu sunt tocmai benefice si ca pot afecta dpdv calitate somnul.

Sa incep cu inceputul. Adica cu ce fel arata seara, "ritualul" de culcare. Andrei NU adoarme singur. Poate ai vostri sunt/au fost copii pe care I-ati asezat in pat, le-ati citit o poveste sau le-ati cantat un cantecel, apoi ati iesit in camera lasandu-i in patul lor si ei adorm singuri. La noi lucrurile stau altfel. Eu stau cu el in pat (caci patul din camera lui este mare; in patut n-a mai dormit de la 1 an si 10 luni), lumina stinsa, aprinsa doar lampita pentru citit, citim 1- max 2 povesti, apoi stingem si lampa. Raman langa el pana adoarme. De adormit adoarme intr-un interval care variaza intre 10-50 minute (in functie de starea lui, de cand s-a trezit la pranz, de cata energie a mai consumat dupa somnul de pranz, etc-tec). Intre 22-23. Daca a avut o zi in care a sarit somnul de parnz, ora devine 21.
Nu se trezeste sa ceara apa, nu se trezeste sa vrea la baie, n-avem din  astea. N-am avut niciodata din astea. (ma rog, excludem perioada alaptarii, cand se mai trezea sa suga)
Dar...are o trezire..fie la 2, fie la 3, fie mai catre 5 am..in care vine dupa mine sa ma ia inapoi la el in camera. Stiu ca asta apare datorita faptului ca nu adoarme singur ci cu mine langa el, cand se trezeste si nu-s acolo tre' sa ma aduca la loc. Aud/citesc ca asa fac si copiii care au "obiecte" preferate pt somn: daca isi pierd ursuletul-papusica..striga ca o vor inapoi sau chiar se apuca s-o caute...cand sunt mai maricei. E clar ca eu sunt pe post de "ursulet" pt Andrei...Am incercat inlocuirea mea cu un plus, masinuta, carte, ceva..dar nu mi-a mers. Banuiesc..sper..ca trezirea aceasta o sa dispara cand va intra in faza de "Adorm singur in camera mea". (caci o fi si asta la un moment dat, nu??!??)

Ei, dar in afara de aceasta trezire, are tot felul de vise/trairi peste noapte..Din moment ce niste ore le dorm cu el, e simplu sa le si vad, caci eu am somn foarte usor si orice miscare/vorba langa mine ma fac sa ma trezesc. Asa ca..observ cu oarecare ingrijorare cum, in timpul somnului sunt intreruperi in care:
-se ridica in fund si spune diverse, apoi se aseaza inapoi si adoarme instant
-rade in hohote, in timp ce doarme, fara sa se ridice..
-intr-o noapte se dadea jos din pat, nu ma observase-se pare- si cand i-am zis "mami, sunt aici" a luat-o inapoi la perna si a adormit la loc
-intr-o noapte s-a trezit, a deschis ochii si mi-a zis "am fost afara azi!?"
-in alta noapte ma pipaia si zicea ceva de "Are si mami o bluza pe ea" (??!!!???- pe bune ca n-am dormit fara bluza pe mine cu el..)
-intr-o aproape dimineata(gen 5 am...) dorea sa-i cant pamparam. in alta mi-a cerut sa-i pun cd-ul cu degetica...
-in alta m-am trezit cand un cap a picat cu forta pe burta mea, se mutase cu tot cu perna si se aruncase efectiv pe mine...
Din astea.
Uneori pur si simplu se ridica-n fund, zice ceva de neinteles, adoarme la loc...

Sunt rare, spre absente de tot, trezirile care sa dureze mai mult..Dar au fost vreo2-3 in ultimul an..in care banuiesc ca il deranja real ceva..o burta, un nas infundat... Altfel...cauza celorlalte..nu pot decat sa o consider ca este un somn nu tocmai linisitit...

Am incercat sa ma prind daca e legat de CE mananca, asa ca am redus spre zero consumul de dulciuri de peste zi. NU s-a schimbat nimic.. Ciocolata nu are decat o data la nshpe ani..asa ca nici asta nu e. I-am mutat ora de cina, gandindu-ma sa nu cumva sa fie prea aproape de somn si asta sa-i creeze un discomfort la somn..acum are minim 2 ore de la cina pana la somn. Drept este ca NU am putut sa-i elimin laptele, cam 200ml, pe care-l bea cam cu 1/2 ora inainte de culcare..dar nu cred ca de la asta e.

Acum...inca sunt in studii despre somnul copiilor. El a avut si acea faza in acre REFUZA somnul de pranz, si atunci ma tot gandeam daca nu cumva nu mai vrea sa doarma pt ca il supara ceva in somn. (cosmaruri, frici, mai stiu eu ce..)
NU, NU plange, NU tipa. Niciodata nu a avut astfel de treziri. Dimineata este vesel..eventual povesteste diverse si din povestile astea te si poti prinde ce-a visat...

Eu am fost un copil care a avut probleme cu somnul. Mai tarziu am avut inclusiv mici faze de somnambulism. Da, plecam din pat si ma plimbam sau faceam, chestii de care nu-mi aminteam dimineata. Au fost si pana-n 18 ani, au revenit peste vreo 10 ani. Apoi au disparut. (sau cel putin asa cred eu..).

Am vazut azi, la Raluca, ca va fi un Workshop "Noapte Buna", la care sunt tentata sa merg. Poate aflu ceva care sa-mi fie de ajutor..care sa mai aduca lumina in ceea ce priveste lucrurile de mai sus.


La voi..? Cum e la voi cu somnul de noapte? Stati bine? Adorm singuri? Nicio trezire pana dimineata? Haideti, spuneti, promit sa nu invidiez chiar daca ai vostri adorm la ora 20 si se trezesc abia la 8 am... :)))

miercuri, 19 noiembrie 2014

Criteriile in alegerea gradinitiei

Va spuneam aici ca l-am inscris pe Andrei la gradi. Era vorba de o gradi de stat, pentru ca logica noastra de atunci era sa mergem in paralel cu gradi si bona. Cel mai important motiv care ma facea sa cred ca asta e o idee buna era ca m-am gandit ca, o data intrat in colectivitate, pustiul e posibil sa inceapa sa raceasca si am nevoie de backup. Intre timp, am descoperit ca bona noastra este nonstop racita. Cel putin racita. Caci in aceste 2 luni de cand este cu noi a avut si laringita si viroza si altele mai grave decat o raceala. Asa ca, nu numai ca nu ma ajuta ca backup, dar aduce ea in casa virusi cu gramada. De care, din fericire, Andreiul mic scapa relativ repede... Nu si Andreiul mare...


Buuun..asa ca, urmare a acestor chestii, am mers pe varianta studiu de piata la gradi particulare.
Sa spun care-s motivele pentru care va fi particulara.
Nu pot renunta la a da o gramada de bani pe luna pentru bona,gradinita, whatever! Sunt dependenta de gestul asta, nu pot trai daca nu decartez undeva..o suma mare de bani..lunar. EVIDENT CA GLUMESC. :)) Nu, nu asta e motivul. Iata lista reala. E foarte scurta.

-Mi se pare mult mai usoara adaptarea unui copil intr-un grup de 10-12 copii, decat intr-unul de 25-30. Mai ales cand vorbim de-un copil care abia acum incepe sa-si doreasca socializarea cu altii si care nu e nespus de dornic (cel putin teoretic) de gradi.
-Mi se pare foarte greu (nu vreau sa zic imposibil) ca un adult (maxim doi-daca luam in calcul si o supraveghetoare), sa faca fata si sa se descurce cu 25-30 de copii. Sa fie, in mod real, atent(a) la nevoile primare ale acelor copii, mancat, baie, igiena, somn.. Ca sa nu mai vorbim de restul necesitatilor. De aspectele legate de activitati-educatie-etc-etc.N-ai cum, fizic, sa te ocpui in mod real de fiecare in parte. Este greu si cu 10-12, darmite cu dublul-triplul acestui numar.
- Ultimul, dar cel mai important-de fapt!- programul celei de stat. Pai, well, aici se incheie pe la 17-17.30. Ora I-M-P-O-S-I-B-I-L-A in situatia noastra. End of story!
PAM-PAM!


Asadar am purces la vazut gradinite. Particulare. De data asta n-am vazut foarte multe (asa cum am vazut in martie, cand am ramas fara bona). De data primele doua criterii luate in calcul au fost: locul unde este si ce stiu despre ea. If. A fost un plus daca are si sistem video. Asa ca..am vazut trei.
Una dintre ele a disparut rapid cand am vazut-o, desi educatoarea parea ok. Dar sunt abia la inceput, au doar 6 copii, de toate varstele, doamna asta sta cu toti la un loc. Deocamdata, zice-se, dar n-as vrea sa fim noi pionierii aici. Plus ca si programul era mai scurt ca la celelalte doua.Plus ca..well..da..au si "scaunul rusinii". La asta chiar mi-a cazut capul! Caci nu-s adepta ideii... Ziceti voi ce-ti zice!
 A doua, foarte aproape de casa, 5 max 10 minute pe jos. Renumita.. Cunoscuta. Fitze..Alea-alea...Directoare ciudata, am simtit din prima, de la telefon. Dar am zis, nah, hai ca poate-s eu shushu la cap, poate ma-nseala auzul-simturile..hai s-o vedem. Am ales (bineee!!) sa mergem fara copil. Si..dupa ce ne-am intalnit (eu cu Andrei-mare si ea) am inteles ca nu vrem acolo. Caci abordarea era a unui om care..care nu ca nu are copil, dar nici nu ii pasa, de fapt, de ceea ce inseamna in mod real un copil. Mult bla-bla. Multa vorbarie. Un discurs invatat spre a fis ervit unui anumit gen de urechi parintesti. N-a potrivit DELOC pe ale naostre urechi, deh..asta e... Plus ca..fiti atenti...problema s-a pus la modul ..chiar daca ai optat pt program lung, daca nu doarme la pranz copilul, tre' sa-l iei acasa. :) Nu-i funny? Mai ales ca ea n-a zis nimic de asta, dar cand am vazut dormitoarele (care, baidauei, erau si sali de clasa, lucru cu care eu am o problema majora!!) m-am prins ca nr de paturi e mai mic decat nr de copii. Si am inceput sa pun intrebari. Printre care si unde stau copiii care, intr-o zi, dintr-un motiv sau altul..nu dorm. Si am aflat. Nu stau:). Caci n-au unde. Si nici cu cine. Dar faceau "educatie civica". Serios, doamna, haideti sa inteleg si eu ce e asta pt un copil de aprox 3 ani. -am zis eu. Ah, da, suna asa..mai pompos..dar, de fapt, ii invatam cum se spala pe dinti, pe manute...-zice ea. Aha! Asta este EDUCATIE CIVICA??!! Well, o mica incurcatura si confuzie a doamnei in ce priveste tremenii...nimic grav, nu?:) In rezumat, ca sa nu va plicitisec, am taiat-o si pe ea de pe lista. Caci ne-am prins rapid ca toata pomposenia si termenii de pe siteul lor sau din "poezia" invata de doamna spre a fi recitata catre parinti...este asa..doar ca sa ii fraiereasca pe parinti, sa-i convinga ca nu dau degeaba toata poala aia de bani. Caci, scuturata putin de poleiala, nu era cu nimic mai presus decat multe alte gradi care n-au atata faima. Si care nici nu costa cat asta! Dar, nah, snobi sunt peste tot. Cred ca si printre parinti..din pacate!

Asa...a treia. Care, fie vorba-ntre noi, a fost prima vizitata. Am fost doar eu si cel mic. V-am zis, pe scurt, in "Primele 2 ore de gradi". Si la ea credem ca va merge. Adica nu doar credem, caci am cam ales-o deja. Nu am renuntat, doar am amanat. In urma discutiei cu directoarea gradintiei, care ne-a sfatuit (daca avem cum) sa asteptam pana in ianuarie, cand grupa mica ( 12 copii intre 2,2 ani-3,4ani) se va sparge in doua. Si in grupa nou nascuta vor mai fi si alti copii noi. Ca sa evitam sa supunem copilul la o schimbare la timp asa de scurt de la inscriere. Sa nu-l zapacim. Sa nu-i schimbam si copiii si educatoarea. O femeie absolut normala. UMANA, de fapt asta e cuvantul. Caci nu cred ca-i stricau taxele pe 2 luni de la noi, dar a aratat ca da doi bani pe ce fel simte copilul. Si au si perioada de adaptare. Care, baidauei, nu trebuie platita. Adica eu ma pot duce cu copilul si maine iar, daca vreau, sa mai stea Andrei o ora, doua, trei, patru..pe acolo.. Si accepta si dupa inscriere parintii. Si au si sistem video de urmarire! Si nu se dau rotunzi ca scot geniu din copilul tau, dar faca ctivitati cu ei, evident, si sunt si ei acreditati pe bune de mult timp. Mi-a spus clar, doamna, la varsta asta sa-i tii pe scaune mai mult de 10-15 minute..nu ai cum. In primul rand pt ca nu rezista copiii. Si nici nu-i normal, sunt inca mici, o sa tot stea lipiti de scaune cand or fi la grupe mai mari si vor avea mai multe activitati. Ai si acces la "dosarul" educatoarei. Ce scoala a facut, ce experineta are, etc-etc. Asta chiar e rar, multi nu o fac.
Nu stiu cum va fi..cand va fi..adica in scurt timp.
Dar stiu ca femeia asta are 3 copii, ai ei. Si ca asta se simte. No offense! Dar are abordare mai mamoasa..asa..cumva. Nu de "director" ci de om. Raspunde la telefoane, iar eu am cam dat, caci dupa ce am fost au mai venit intrebari. Desi am stat de vorba vreo 2 ore. Da, noi avem, si niste vecini in bloc care au fetita la ei, de la 1 an si 10luni. Acum are vreo 4-5. Recunosteam microbuzul (da, au si transport, daca optezi pentru asta). Isi vor da si baietelul (mai mic ca Andrei). Au zis de bine de gradi, de cand avea Andrei cateva luni.

Si, cel mai important: LUI ANDREI I-A PLACUT.

Si, da, cu cat copilul a crescut, cu atat am invatat sa mai relaxez si eu "reguli" la care tineam mai mult inainte. Gen "wow, ce mancare o sa primeasca la gradi, copilul care a mancat doar aia..si care nu a primit aia..si care nu va pune gura pe aia..." Ete, nah! Ca parca daca aia trec in meniu ca-i dau curcan, dar, de fapt este tot pui..tu ai habar.... Da, are si paste la pranz..desi eu evitam asta la el..Da, are gustarea de la 4 constand in placinte, briose, chec..sau iaurt, sau gris cu lapte sau... Sunt facute in bucataria proprie, dar, nah..dulce..fainos..nu-s mare fan. But u know what?? Am invatat ca NU asta e criteriu dupa care sa aleg gradinita. Las' ca-i bag eu in continuare sucul de fructe de dimineata si-i dau fructe in rest..Si las' ca dulcele nostru tot Nutribon si Goodies si altele de genul asta or sa fie...  Face 3 ani. Nu cred ca se face gaura in cer daca nu va avea meniu bio... Salamuri nu dau, prajeli nu dau, chestii greuceanu pt varsta lui nu sunt in meniu...deci, per total, e suportabil.

Asadar, ca sa rezum, criteriile importante cand am ales au fost: zona unde e gradinita(distanta casa), programul, care sunt vacantele (doar Paste si Craciun si Sarbatorile legale. Unele gradinite inchid cate-o luna..doua..peste vara, plus doua saptamani de craciun, plus..plus..). Evident sunt foarte importanti oamenii cu care va interactiona-abordarea lor- inclusiv sistemul de "pedepse-recompense" care e de preferat sa lipseasca!!!, nr de copii din grupa, dormitorul sa fie separat de sala de clasa, bucatarie proprie si cat de cat ok ca meniu (diversitate cat mai mare), curtea si iesirile in curte sau in afara gradinitiei (activitati in parcuri, zoo, botanica,etc-etc). Plusuri au fost ca au si transport (pt ca nu e la 5 min de casa, iar iarna poate vom folosi trasnportul lor) si sistem video.

Si..speram sa-i placa si cand va merge "pe bune". Caci el va spune (prin comportamentul lui) cel mai bine daca este sau nu ok ce se intampla acolo. Il stiu, il simt, sunt sigura ca ne vom prinde din felul in care il vom lua la finalul programului. Asa ca...sa ne tineti pumnii. Dupa Revelion. Sau, preventiv, ii puteti tine de pe acum:)

luni, 17 noiembrie 2014

alfie kohn, iohannis, expozitia florala din gradina botanica si mailul de yahoo

Intai si-ntai sa va spun ca la cei (aproape) 3 ani ai lui Andrei m-am apucat si eu de citit Parenting(ul) Neconditionat la lui Kohn. Cap coada, adica. Multe imi par de bun simt, evident ca ma regasesc si eu intr-o serie de greseli. Mai ales faza cu Bravo. Desi, consider eu ca nu-l folosim in exces..nu, nu-I zicem bravo c-a facut la oala sau pt ca a mancat sau pt ca mi-a adus panatlonii pe care I I-am cerut sau..Da, ii zicem bravo cand face puzzle de 100 piese SINGUR, pt ca eu chiar cred ca putini fac asta la 2 ani si 11 luni. Da, ii zicem bravo cand reuseste chestii care dovedesc manualitate mai speciala, gen bagat siret prin nshpe animale de lemn (jocul ala gen Montessori). Ma rog, nu insir toate situatiile, dar cred ca nu exegeram cu Bravo.

Am lasat pe locul doi, dar ..m-am bucurat foarte tare ca a iesit cine-a iesit. Am avut gol in stomac ieri, asteptand cu emotie seara.. si cand a venit seara m-am foarte tare bucurat! Atat.

Ieri n-a fost doar zi de alegeri prezidentiale, a fost si ziua prieteni mele mama de Codin. Asa ca ne-am dat intalnire, cu tot cu copiii din dotare, in...Gradina Botanica!!! Cine-a zis ca toamna nu este frumos in Gradina Botanica inseamna ca n-a vizitat-o toamna. Este super frumooooos, este si aproape pustie, covor de frunze rosiatice-galbene-verzulii pe un delusor numai bun de urcat cu copiii, un lac cu ratuste si ratoi scufundatori, cate-o veverita ratacita, ;iniste, alei frumoase si curate, iar ca bonus: florile din sera aia imensa. Caci am viztat-o si pe ea. Bananierii "alea sunt vezi, mami, nu sunt banana ca nu sunt galbene":); orhideele care ne-au ametiti cu mirosurile lor senzationale; mimozele, care-au starnit chiote (de se zguduia sera) din partea copiilor (daca vedeati cum se strangeau frunzele lor cand le atingeau..ii intelegeati); cactusii, despre care Andrei n-a crezut ca-l vor intepa pana cand nu si-a infipt degetul intr-unul si-a tipat de s-a auzit pana la Cotroceni:)... Super fain. Drept e ca noi am facut un tur rapid de sere, caci viteza ne-au imprimat-o copiii alergaleti din fata noastra. Oricum, ati prins ideea: a fost o dimineata placuta si de activa. Recomand Gradina Botanica -alternativa la parcuri. Garantez ca aici n-o sa gasiti isteriile de prin parcuri:)

Mi s-a dus naibii mailul de yahoo. Cineva, naiba stie cine, se pare ca a resuit sa-mi sparga contul. Sa-mi schimbe parolele si tot tacamul. Nu numai ca nu-l mai pot accesa si ca am pierdut chestiile din el, dar nici nu pot face nimic ca sa-mi recuperez contul, caci si ce am incercat a fost zadarnic. Adresa alternativa nu mai exista, iar cu varianta intrebari secrete nu pot face nimic caci nu ma lasa sa-mi schimb online parola... Asa ca..am o senzatie foarte nashpa caci era amilul meu de cand mi-am facut eu mail..adica de pe la 1998 incoace:))) Trist. Sper ca sepcimenul care-a facut acest cacat sa plateasca intr-un fel..candva..cumva.. Mare rahat n-a realizat, caci nu detineam informatii speciale in contul ala, doar ca mi-a invadat intimitatea intr-un mod flagrant si greu de suportat.

Cam atat din spuma vietii mele de weekend. Hai s-aveti o zi de marti suportabila, caci lunea e ca si trecuta....

vineri, 14 noiembrie 2014

...daca...

..ar fi sa-mi sfidez frica, m-as apuca de surfing. Imi place apa de mor, imi place sa inot, imi place sa stau la mare pe nisipul unde vin sa moara valurile, ca o sirena aruncata pe uscat.. (remarcati modestia, da? eu-sirena...sirena-eu..mm?:P). Imi place ideea de face un sport din asta, unde risti sa te haleasca un val mare-mare...Iubesc apa si, deopotriva, mi-e frica de ea. Mi s-a intamplat ca, inotand in larg departe-departe..sa ma prind brusc de cat de departe am ajuns..O senzatie din aia de placere amestecata cu frica..adrenalina la maxim. Dar care ma facea sa merg si mai in larg..parca sa-mi intind niste limite.Poate usor inconstient. (da, pe vremea aia nu fumam si rezistenta mea era mult mai mare. Acum n-as mai avea curaj.Obosesc mult prea repede.)

..ar fi sa ma intrebe cineva acum "cum alegi sa-ti petrecei dupa amiaza de maine?" ...as spune ca vreau sa sar cu parasuta.Vreau, mor de curiozitate sa stiu cum este cand plutesti (de fapt cazi:P) prin aer.. Asta sunt sigura ca o s-o fac, e doar o chestiune de timp pana cand fi-va momentul sa se intample...

...ar fi sa descriu cum ar arata vacanta mea de vis..nu, n-ar fi la 5 stele si all inclusive, n-ar fi nici macar pe o nu's ce super insula de fitze...Ar fi cu o rulota , cu harti pe genunchi si cu drum sub roti. Si, evident, vacanta asta de vis ar trebui sa dureze musai minim 3 luni. Caci altfel...de ce sa-i spun vacanta, nu?:)

...ar fi sa numesc un sport pe care l-am incercat si pe care nu l-as face..ala este schiul. Nu am, cred, butonul ala care sa activeze ceva inauntrul meu cand pun schiuri in picioare. Am incercat...la 17 ani..mai apoi pe la 21-22...apoi n-am mai incercat. Cred ca e strans legat si de faptul ca nu-s om de munte...nu ca nu-mi place muntele, dar nu-s omul muntelui..nu in ACEL sens... Asadar greu sa-mi placa sporturile de munte..

...ar fi sa aleg ce ma relaxeaza cel mai tare..as ezita intre un masaj si o baie cu multa spuma si cu muzica in surdina. Cand eram "mai tanara" alegeam sofatul. Da, ma relaxa. Nu, nu ma mai relaxeaza, desi INCA imi place:)

...ar fi sa numesc cel mai mare regret al meu..as vorbi despre Mama care n-a mai apucat sa fie bunica. As vorbi despre fiul meu, care n-a avut sansa s-o cunoasca.


Iar daca m-ar intreba cineva unde-as vrea sa fiu acum..ori ce as vrea sa fac acum..as recunoaste, cu mana pe suflet, ca as vrea sa fiu acasa, in pat si sa dorm  :)) Da, am mari restante la somn! :)))
(asta ca sa inchei intr-o nota realista!)

miercuri, 12 noiembrie 2014

Klaus Iohannis -VOTAT.

Da, asa va arata votul meu si nu numai ca nu am o problema in a spune asta, dar am de gand s-o trambitez pana nu mai pot, peste tot, sa imi conving prietenii din afara sa voteze, sa fac lobby peste tot! Pentru ca as vrea ca al meu copil sa creasca intr-o tara care ar putea sa devina "normala". Pentru ca -daca iese Ponta- tara asta va fi orice numai nu normala!

N-am vazut aseara dezbaterea, eram in timpul "jobului de mama", dar (puteam sa jur!) am gasit deja postata pe youtube toata dezbaterea. Va recomand s-o vedeti, indiferent cu cine votati, desi..daca si dupa ce-o vedeti tot cu Ponta votati...e trist!
Asa ca eu, azi, am vazut/ascultat. Si sunt revoltata de tupeul acestui .....Ponta...care se vrea presedinte. Ah, da, mi-ar fi placut ca Iohannis sa aibe mai multe cuvinte la el! Ah, da, eu (care-s mai repezita) uneori sunt agasata de lentoarea discursului lui.
Cu toate astea stampila mea va ajunge pe IK.

FARA DUBII!!!

O parte a dezbaterii
 
 
 
 
 

luni, 10 noiembrie 2014

trei ani

As fi vrut sa scriu in weekend, caci atunci a fost exact ziua, dar in weekend eu si netul suntem in doua lumi diferite, asa ca..am s-o fac azi.
Pe 8 Noiembrie 2011, fix de Sf Mihail si Gavril, mergeam la controlul sarcinii, a fost acel control care s-a lasat cu stat in pat cu perfuzie toata seara, la clinica. Si cu "gata, nu mai mergi la munca, colul e mic, copilul gata sa iasa, de acum stai exclusiv in pat". Pe vremea aia patul meu mai era in casa mea, dar barbatul meu (nu va legati de adjectivul posesiv, e doar un mod de exprimare:P), respectiv tatal copilului ce urma sa vina, era in casa lui. Diferita de-a mea. Casa in care niste muncitori lucrau la amenajarea camerei copilului, care camera nu era nici pe departe gata..
Ecuatia cu "eu in pat in casa mea, 24 cu 24; el in pat la el acasa nu ducea la un rezultat bun. Asa ca datele ecuatiei au suferit o modificare.  
Prin urmare va rog sa notati in calendare data de 9 noiembrie 2011 ca fiind prima zi din restul vietii mele. Restul vietii mele care a inceput cu o prima luna (aproape o luna) de stat incremenita in pat, in casa noua:). Luna in care s-au intamplat tot felul de chestii cum ar fi: Iulia mi-a lasat laptopul ei ca sa nu imi pierd mintile de atata stat intins in pat. Elena s-a dus, cu copchil cu tot (avea Maria mai putin decat are acum al nostru), in Bricostore si, cu mine pe telefon, in timp ce-si alerga copila printre rafturi, a cumparat 2 usi si parchet. (Usile de Elena s-au dovedit a fi pe alta dimensiune, caci eu nu stiam sa masor tocurile unde ar fi trebuit, am masurat aiurea, dar asta aveam sa aflam cand ne anuntau muncitorii ca ramane gaura in perete dupa ce pun usile). Alina mi-a achizitionat cele necesare nasterii (da, eu nu eram inca pregatita, n-aveam "gentuta facuta", cine naiba s-ar fi gandit ca voi fi consemnata la pat?) de la papuci, camasa noapte,etc-etc.. Sa nu intram in detalii. Diana venea foarte des si facea..inclusiv mancare si intretinut sora aflata in cadere nervoasa libera. (nervii mei erau intinsi la maxim, situatia aia de 24 din 24 intinsa nu ma fericea deloc!). Si, nu in ultimul rand, Andrei (mare, cel mic era inca la purtator, da?!) se lupta cu muncitorii si rezista eroic si crizelor mele de manz priponit de pat...drame care, credeti-ma, nu sunt deloc usor de suportat. :)


Asadar, ieri, s-au implinit trei ani de doi intr-o barca.
Pe 3 ianuarie se vor implini 6 ani de cand am dat nas in nas unul cu altul...
 
Pe 3 decembrie se vor implini 3 ani de cand suntem trei intr-o barca. Barca e pe valuri, noi mai vaslim,ca e soare, ca-i furtuna. Uneori amandoi, alteori mai oboseste cate unul (oameni suntem si noi!) si vasleste mai mult celalalt, inca nu s-a intamplat sa obosim amandoi deodata. :)


vineri, 7 noiembrie 2014

patine pentru copii

Are careva copil de aprox 3 ani care patineaza? Sau ati avut? Daca da..astept opinii, sugestii referitoare la patinele potrivite. Pana atunci ma delectez cu siteul Decathlon...cu astea...
caci vad ca sunt reglabile, nu par nici foarte rigide (ghetele), dar nici moi sa ii joace glezna ca la nebuni....

Pe mine m-a invatat tata sa patinez pe la 5 ani, asa ca eram mai mare decat este acum Andrei. Anul trecut, pe patinoarul din Cismigiu, unde tot mergeam noi, erau copii de la 3 ani cu trainer. Am intrebat pe un nene de la cati ani e ok sa puna patine in picioare..eu ma gandeam ca de pe la 4..el zicea ca de pe la 3... Stiu ca multi zic ca inotul este singurul sport ok de-a fi practicat si de copii mai mici...oare asa este...? Oare e prea devreme pentru patinaj? El parea incantat cand ii vedea si cerea si el pe gheata.(Bine, asta nu inseamna neaparat ca o sa ii placa sau ca, dupa "prima oara" o sa mai vrea)
Voi ce stiti despre asta? If..


joi, 6 noiembrie 2014

revelatia amiezii

Stiti care-i partea buna a ajunsului mai rar la locurile de joaca??? (din cauza vremii, a orei tarzii la care ajung eu acasa, nu mai mergem impreuna in parc decat in weekend. El mai merge, zilnic, dar cu bona!)
O mama mult mai calma. E normal, nu mai dau de toate exemplarele de insotitori de copii de pe la locurile de joaca. Bai, e chiar bine, zau!! Hai ca-i buna si iarna asta la ceva!:)

Sarbatori si Ikea cu mult rosu.

Sunt nascuta in ianuarie, dar NU IMI PLACE DELOC iarna...
O accept si ma bucur de zapada si de Craciun de cand a aparut Andrei in viata noastra. Dar tot nu-mi place. Si cum sa-mi placa daca sunt o super fruguroasa, imi ingheata nasul cand ies din casa indifferent cum m-as imbraca, straturile de nshpe cm de haine de pe mine ma fac sa ma misc ca o pasare impaiata, daca e gheata alunec de nshpe ori pe zi, daca e zapada am de dat muntii adunati pe masina in fiecare dimineata.. Cum sa-ti placa anotimpul asta?:))
Si cum sa-ti placa ca te apuca noaptea la munca, caci, nah, se intuneca foarte devreme ... Si ca nu mai ai cand sa iesi cu Andreiul pe-afara..caci daca e deja bezna nici el nu mai are chef de iesit..

Si totusi...astept sarbatorile cu drag. De fapt astept decembrie cu drag..Va face 3 ani chiar in a treia zi de decembrie, apoi vine toata cohorta de Mosi, apoi mai este si bradul (oh, da, sigur iar vom avea dileme daca sa fie natural sau nu.. Andrei-mare zice artificial, eu zic natural..mda..stiu..nu-s ecologista, dar mirosul ala de bard imi place mie de mor...), miros de portocale (d-aia nu pot eu sa mananc portocale vara, caci asociez mirosul lor cu sarbatorile de iarna..deh, is copil crescut pe vremea comunismului, doar de sarbatori pupam portocale..) si de prajituri...Si vom scrie si anul asta scrisoarea pt Mos Craciun,. Pe prima a scris-o anul trecut...anul asta sigur va fi mai bine, deja stie el mai multe si o sa scriem dupa dictare:). Si cred ca o sa mergem si la patinoarul din Cismigiu, caci de anul trecut parea fascinate, de la 3 ani cica ar putea merg..sa vedem daca mai vrea. (Ocazie cu care o sa-mi scot si eu patinele de la naftalina si o sa vad daca n-am uitat sa mai merg pe ele:P)

Iar ieri..intr-o scurta vajaiala prin Ikea am vazut chestii care mi-au palcut mult-mult si pe care le vreau in casa de sarbatori.. Ele sunt cam astea..
.... pentru ca vreau sa scriu felicitari si sa le trimit prin posta, iar ele sunt numai bune de pus pe plicuri...
.....pentru ca le si vad asezate pe pervaz sau pe masa...cu luminitele lor frumusele foc...fie pe rosu, fie pe alb...


...pentru ca deja vad orhideea asezata in..
..pentru ca deja am vazut si lumanarile care s-ar potrivi cu...
iar lumanarile sunt astea...

Si ar mai fi...dar alea sunt usor inutile, asa ca nu le mai las si foto. Doar le insir: o patura tare frumoasa si pufoasa ROSIE, o lenjerie de pat care are si ea-evident-rosu ca sa te simti si mai mult intrat in spiritual Craciunului...Bine, am mai vazut si-un poat misto, si-un dressing misto si inca nshpe chestii despre care n-are sens sa le mai pomenesc:)

Dar pe astea din poze zau ca tre' sa le avem in casa de Craciun!! :) Ce bine ca Ikea e la o ..traversare de strada distanta de munca mea:))). Drept e ca e o aventura sa traversezi strada asta, dar..uneori..are sens:)



miercuri, 5 noiembrie 2014

La ceas de seara..

Aseara, ajungand eu prin Carrefour, m-am infipt si-n raionul de papetarie de unde-am plecat cu:
-un pachet 2 coli A4, magnet pe-o parte, buna de printat pe cealalata parte..genul asta(nu exact astea, dar ca sa va faceti o idee..)

-doua pungute cu animalute/flori din lemn, cu lipici pe spate -de art craft (am vazut pe diverse siteuri, azi, ca exista si dintr-un fel de pasla, muuult mai ieftine si mai multe in punguta, dar, nah, mie ideile mi-au venit in Carrefour si erau pt aseara, nu puteam astepta..)
-un pachet hartie colorata/lucioasa; genul asta
Acasa am ajuns dupa 18.30, catre 19. Am socotit eu..5minute mi-ar lua sa ma schimb, vreo 5lui, plus vreo..30??..doar ca sa-l conving sa iasa din casa..numai bine s-ar fac vreo 19.45..ok, bun, nu-i cazul sa mai iesim. (mie mi-e ciuda cand nu mai iesim, desi mie personal mi-e muuult mai comod sa stau in casa, dar mi-a intrat mie-n cap ca lui ii prinde mai bine sa stea la aer..si ..recunsoc..si adoarme mai usor seara daca iesim si tura doi...D-aia mai insist uneori..)
Asa ca..i-am zis..hai sa vezi ce facem aici...Am luat frumos un creion, o foarfeca si colile colorate (pe care le-a bagat si el in seama asa...cam vreo 20 de secunde..) si m-am aszeat pe jos langa el..El care-si vedea de masinile/trenurile lui si care mi-a zis ca nu vrea sa facem nimic. (a se citi nu vrea nimic in afara de masini/trenuri) a devenit interestat cand a vazut ca scriu litere. Bine ca-i plac literele..tot venea si se uita..iar cand am inceput sa le si decupez, deja se postase langa mine.. (Am fost gata sa-l pierd de la activitatea comuna cand i-am dat si lui foarfecutza lui pt ca , mama ei de foarfeca de copii, nu taie deloc si normal ca Andrei s-a ofticat! ). Apoi am venit (ca nu adusesem toate materialele in camera, ca nu le faca praf pana ajungeam sa am nevoie de ele) cu pungutele cu animale-flori..wow, la astea chiar a fost incantat...si le-a desfacut si le-a studiat si...mda..a inceput sa le lipeasca pe o coala colorata...adica se cam busea adezivul de pe spate, dar, nah, nu era grav caci mai mergea lipit..Apoi am scos si coala magnetica, fara sa-i spun ce-i aia...(nu ca nu s-ar fi prins el, care-a si luat-o si fugea cu ea la frigider s-o lipeasca..bine ca m-a inteles si a ramas sa vada ce facem cu ea mia departe)

Bun. Asadar litere colorate decupate, Andrei le-a dat cu lipici si impreuna le-am lipit de coala magnetica. Apoi eu am decupat iar, dupa contur..apoi el a avut placerea sa aleaga ce animal-floare pune pe fiecare litera. Si in care loc anume. Stia ca scriem numele lui..:) Cam cand a fost gata N-ul, adica a doua litera, a chiut si s-a prins ca le pregatim ca sa-si scrie numele pe frigider:))

Rezultatul a fost asta
(poza facuta cu telefonul, nu va asteptati la mare calitate)





Deseara va arat si numele pus pe usa de la camera, caci am facut si seria 2: litere colorate, lipite pe carton, cu animale-flori pe ele. :)



In rest...se distreaza tot bagandu-se in cutia de plastic, cu roti, de la Ikea, aia in care eu si Andrei mare il invarteam de la unul la altul cand era el mai mic (da, parinti responsabili!!da' stiti ce misto aluneca aia pe holul lung parchetat??:)))...); tot punandu-si alta cutie de la Ikea pe cap si spunand ca e fantoma cu cap cutie..dupa care se mai si invarte cu ea pe cap (ca sa mori de inima asteptand sa zboare cu capul intr-un colt de comoda-pat-masa..).Sau bagandu-se in cutia de asternuturi de la Ikea dupa care-si trage si fermoarul (aia mare pe care-o bagi sub pat ...) ca sa nu il mai vedem....Din astea. In orice caz, bune rau cutiile astea de la Ikea!!! Vedeti doar ca la noi sunt maxim utilizate!!!! :))

(asta ca sa nu cumva sa credeti ca toata ziua facem litere si invatam tabla inmultirii!!!:P)

marți, 4 noiembrie 2014

Just an ordinary day... :) Mother day!

Sa zicem ca e luni. Sau marti. Sau miercuri. Sau oricare zi din timpul saptamanii.:)
Pentru ca undeva in timpul noptii catre dimineata, de cele mai multe ori, domnisorul vine si ma ia la el in camera, majoritatea diminetilor ne gasesc in acelasi pat. Ma trezesc rar inaintea lui, adica dintre noi el este primul care incepe ziua. Il simt -il stiu cand e gata sa se tezeasca pentru ca incepe o foiala-fosgaiala langa mine. Tin ochii inca inchisi in speranta ca nu e inca gata somnul..ca mai atipeste...ca sa mai fur si eu 10-15 minute.. Se intinde ca un motan la soare, se foieste..cand pe stanga, cand pe dreapta, cand pe spate...cand peste mine, cand langa mine...Apoi, dupa fosgaiala deschide si cohii. Si zambeste laaarg. Uneori ma pupa, alteori ma mangaie, alteori e prea grabit pentru vreuna dintre astea si se ridica in fund si-ncepe sa turuie. Despre divesre,poate-s ce-a visat el peste noapte, poate-s ce amintiri i-au ramas mai puternice din ziua ce-a trecut..nu stiu exact.. Daca nu-i in mood de turuiala, atunci poate-i in mood de "citim o calticica". Si ...da..citim...pana sa ne extragem din pilote/paturi..Initnd o mana si iau o carte de langa pat. Citesc. Nu vad bine inca, nici sa vorbesc n-as fi in stare daca n-ar fi asa de clara si fara drept de refuz solicitarea. Sau e in mood de hai sa ne tavalim prin pat si sa ne chitonim.. Sau e direct in mood de "melgem la tati la calculator", ceea ce nu fericeste pe nimeni caci si tati si eu inca tragem de noi sa ne trezim.
Cert este ca zambeste mereu la trezire. Si asta deja imi face ziua buna! :)
Apoi..hai jos..hai la baie, sa faca pipi..sa se spele pe maini, pe ochi, pe dinti (da, am inceput sa tin la ritualurile astea, caci vreau sa se invete cu ele..). Ne intoarcem in camera. Daca inca nu se trezise si nu venise si Tati, acum sigur apare.
Vine schimbatul cu haine de casa, facutul patului. Aici le face unul dintre noi, care ramane in camera, functie de ora...
Inevitabil ajung in bucatarie. Aprind aragaz, pun ibric pentru cafea. Caci, desi par treaza, inca nu sunt. (da, eu sunt orice numai o persoana matinala NU SUNT!) Pana ajunge apa in punctual de fierbere deja am scanat cu mintea ce va manca copilul dimineata si la pranz. Are tot ce-i trebuie? Tre' sa mai fac ceva? Uneori e nevoie sa-i pun rapid la facut..un ou, un piure, ori conopida, ori..Poate ca gasesc si una-doua farfurii pe care tot eu le-am folosit peste noapte..(da, sunt si din aia care mananca naoptea!!)Le spal rapid, spal-curat fructele, fac sucul lui..Ups, apa a fiert pana a scazut..adaug alta..reusesc sa fac si cafeaua...
Din camera cel mai adesea il aud pe Andrei citindu-i sau au intrat deja in febra constructiilr de Lego, sau sinele de tren ...sau...sau...
Sucu-i gata, adaug vit C, I-l duc. Il pup o tura.. Ma-ntorc la bucatarie, aprind tigara si, cu cafeaua in nas, la geam, curat -tai cartoful. Sau ce-o fi ala. Sau poate e peste de pus la cuptor..Anyway..ceva sigur e de pus la foc dimineata, ca doar d-aia avem bona, ca sa gaseasca mancarica copilului facuta!
Intre timp a venit si bona, asa ca il preia ea. Pai, daca tot a venit, hai sa-i las si mic dejunul. Ca nu's cum se face, dar -daca nu-l las eu- copilul nu vrea ce ii da ea, sau ea nu stie ce sa-i dea, sau..sau.. Tzac-pac repede o felie de paine cu unt si somon, sau cascaval sau poate branzica din aia de capra trainabila sau paote niste camembert..Caci nu-s multe pe care le accepta. Ah, poate Martinica (sa-l ia naiba, de ce l-oi fi luat eu prima oara, caci i-a placut si, uite, acum cere..!!).
Intre timp aud bona vorbind cu ..??..la telefon. Sau ea e pe la baie si copilul o striga..Sau..Uneori, o aud citindu-i. Uneopri o aud "aaa...pai faci tu puzzleul asta mare??!" si nu pot sa tac si-i spun "il face, doamna, daca il ajutati putin!"(da, el il face, ea nu stie!!). Anyway..hai la masa...fug la imbracat...in timp ce-o fac mai aud vreo nshpe chestii care ma scot din papuci ..incerc sa le ignor, dar nu pot..intru si i le mai zic si lui Andrei (mare)(conform principiului de ce sa ma oftic doar eu:P)
Hai ca am reusit, am iesit pe usa, ma arunc in masina si o iau spre munca. Ah, da, este sigur trecut de 9, dar..din fericire pot sa ajung mai tarziu si compensez prin ora la care plec ..ce bine ca se poate..

Orele de munca se deruleazae repede -inainte. De acasa mai am vesti, uneori de la Andrei, alteori de la bona, mai vb si cu copilul o data-de doua ori..uite ca se apropie 18..o iau spre casa...Copilul e fie treaz deja, fie nedormit (in zilele in care nu il mai adoarme, dar..deocamdata..slava Cerului, nu s-a mai intamplat asta!)

Pe drum poate fac o halta in Mega sau in Carrefour, am facut lista? nu mai stiu, cred ca da, dar unde naiba o fi...ei, lasa, ma dscurc si fara (da, sigur uit ceva important!!)...Ce bine ca Andrei e acasa si stau impreuna, caci bona a rupt usa la ora fixa si eu sigur as fi ajuns cu mult dupa ora aia....

Uite ca-i..18,30..sau poate mai tazriu, uneori mai devreme... Ne pupam, ne imbratsiam mai mult sau mai putin, dupa moodul lui:). Iesim afara tot dupa moodul lui... Daca il conving...bagam o plimbare ori pe langa casa, ori prin centru, ori printr-un aprc..Povestim...de toate. Daca nu-i in mood de iesit...dar e destul de devreme pt vizita..mergem la Mihaela si la Codin... Daca nici asa nu merge..poate o librarie? Poate Noriel? Daca nu vrea nici in ruptul capului nimic din ce-i propun..stam acasa. Si...ne jucam. Cu..masini, puzzle, culori-carti de colorat, citim, desenam, umflam-alergam baloane, etc-etc. In doi: eu si el, in trei, uneori doar ei doi -timp in care ma infund in bucatarie fie sa fumez o tigara (desi , in ultima vreme, incerc ca seara sa nu mai fumez acasa...sau fumez una inainte de a intra sa-l culc..ca sa fiu zen:P), fie imi gasesc de lucru prin bucatarie..

"Mi-e foame!". Aoleu, da, pe bune? Ma uit la ceas, auci, s-a facut deja ora...x? Da, s-a facut. Mancam. Adica mananca el, uneori si eu daca prazul meu a fost cu multe ore in urma... Ceva usor. Eu. Caci oricum o sa mai mananc si cand ies de la el:)

Ne apucam de facut patul,el nu vrea, Andrei il trage cu covorul ca sa nu tragem patul pe el, el rade, apoi noi facem patul-el vrea sa ajute, ei fac cort, eu intru la baie...gata, hai, Tati ma baga in cada! Si urmeaza 20 minute..poate chiar mai mult..Chitoneli, harjoneli, ras, inventivitate, balaceala,de taote, Vecinii nostril stiu cand facem baie. Si, da!, facem impreuna. Eu cu el, cel mai des. Dar sunt seri in care fac ei doi, ca baietii. Si, da, noi avem costume de baie pe noi! Asta ca sa nu existe dubii!!
Sa iesim din baie..? Nope..poate doar daca ...Tati? Calculator? Wheels on the Bus? Oh, da, hai ca macar asa iese fara scandal... Andrei il ia, eu raman. Aud chitoneli din dormitor, se hliezste cu Tati. Zambesc. Il imbraca in pijamale, ii usuca parul, il incalta..apoi copilul isi ia paturica si fuge la calculator. Urmat de Tati. Acolo ii vad cand ies eu din baie. Acolo sunt cand ma duc la bucatarie. Caci avem un lapte de incalzit si..da..cel mai adesea o tigara de fumat. E linsite in casa, doar Wheels se aude...trag din tigara..ma trezeste din visare bip-ul care ma anunta ca s-a incalzit laptele.. Gata, hai la somn..mai amana nitel..hai inca una si gata..ultima..bine, fie...

Copilul este adus in pat. E aprox 22. Unoeri mai devreme. Foarte rar mai tarziu.( Mai deloc). Ziceti ca gata? Nope! Wrong! Laptele e baut apoi..inevitabil..OALA. Zice el. Aducem, sigur ca da.. Asezat confortabil pe oala, continua "O CALTICICA!". Ok..hai.. Cand s-a incheiat si asta, vine spalatul pe dinti, siropul de seara (cand e cazul), serul-apa de mare in nas (idem), lumina stinsa dupa pupacelile cu tati, apoi..la lampita..citim iar. 2-3carticele.. Apoi maraie ca mai vrea, eu negociez..uneori maraie mai mult, alteori mai putin.. Din acest moment..cu putin noroc..in juma' de ora doarme.

Aprox ora 23: varianta serilor ce-au urmat unei zile mai ok:  la geam..la bucatarie..fumez o tigara..
Varianta de dupa o zi mai obositoare: aprox 23: in pat, intr-un dormitor, o mama doarme lemn langa fiul ei de 3 ani. Probabil ca se va trezi in cateva ore, buimaca, dar deocamdata doarme lemn.
Varianta proasta: ora 23, o mama doarme lemn, o voce mica de baietel spune, brusc, langa ea: "s-a telminat pampalam! punem ial pampalam!!"


Episodul urmator: s-ar putea sa fie un guest post. An ordinary day...a Father day:)
Sa vedem!:)


luni, 3 noiembrie 2014

ras, harjoneli, personaje imaginare, soapte si doar o luna pana la 3 ani!

Stiu ca este un cliseu, dar o sa spun si eu...Doamne, cand a trecut tot timpul asta? Avem baiat de 2 ani si 11 luni, mai e un pic si face 3...da, tot cliseu este si sa spun ca nu-mi vine sa cred ca-i asa de mic-mare laolalta:)
Cateodata...faptul ca vorbeste asa de mult/bine, faptul ca este in stare sa si verbalizeze niste sentimente (iubire,suparare,frustrare) si ca, in general, este cooperant..ma las indusa in eroare si cred ca-l tratez ca pe un copil mai mare. Ma trezesc ca am asteptari pe care acum un an nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa le am de la el..Bine..nu va imaginati cine stie ce chestii...dar, da, se intampla ca unele lucruri pe care i le explic sa ma mir ca nu le intelege si sa pricep mai greu ca acel ceva care mie mi se pare simplu si logic..el abia il invata...
(gen: nu, nu putem merge acum la Codin si Miha, pt ca ei NU SUNT IN BUCURESTI. Pai si ce daca nu sunt..el dorea sa mergem si sa stam la usa pana vin ei acasa, ca, nah, nu intelegea ca de la Breaza la Bucuresti nu ajungi in 5 minute..ca doar n-are notiunile de timp/distanta asa de clare cum le are adultul de maica-sa...Si de aici o intreaga drama si plans...of,ce-a mai plans..)

E mare si mic totdodata..si ma gandeam ca tin mult la rasul lui, despre care v-am mai scris acndva...
Si rasul asta provocat mai ales de harjonelile noastre, in doi-in trei, cum-cand apucam. Asta-i cea mai mare ditractie, asta e inca pe primul loc la obtinut hohote de ras si chiote si tipete de bucurie. Ca-i cortul facut cu Andrei-mare, ca-i alergatul dupa baloane, ca-i gadilatul, ca-i pusul pernei-pilotei peste noi, plus inca nshpe chestii..toate sunt super amuzante.
Si apoi..a mai aparut si rasul in hohote de la jocuri de cuvinte...nu stiu daca la voi se practica, dar noi ne amuzam teribil. (si, baidauei, e un bun mijloc de asimilare de cuvinte noi). De exemplu..porneste el cu "am vazut un pamparam de hartie" (nota:pamparam este, generic numit, da, "motanul cat un pisoi"..)continui tu cu "am vazut un pamparam de ciocolata" apoi iar el ...iar tu...si uite-asa enumeram nshpe cuvinte si el moare de ras la multe dintre ele..Daca aceasta enumerare este insotita si de strambaturi sau onomatopee (cand el zice ceva tu faci...auci sau aoilica....sau o mutra usor sui...etc-etc)atunci distractia e maxima, garantata si se lasa cu ras pana la sughit...:)
Si se mai distreaza copios si la baie...cand ne jucam cu animalutele-prostioarele de prin ouale de cioco (da, cumparam, pt supriza..ciocoloata o cam mananc eu...well..cineva trebuie sa se sacrifice,nu?)..sau cand il las sa ma bage cu capul sub apa..sau cand il stropeste pe Andrei cu pistolul sau...sau..sau...
Si se mai distreaza si inventand nume care mai de care mai sugubete pentru: masini, copii imaginari, animale, etc-etc.. Ba chiar inventeaza povesti cu personajele astea..unele reale-jucarii, altele imaginate... De exemplu zilele trecute vorbea de un Mihaita..care Mihaita nu stim ca ar exista.. Exista un personaj, intr-o carte, cu numele asta..cred ca pe el l-a luat si l-a reinventat si I-a pus tot felul de intamplari in spate:))

Imi place..ma repet..rasul lui...Imi place de mor rasul lui si lumina aia de pe fata-din ochi..

Ma doare plansul lui, chiar si atunci cand ma enerveaza:)) (adica atunci cand este "la comanda" ca sa obtina ceva..). Dar cel mai tare si mai tare ma doare cand imi pierd eu rabdarea si ma mai ratoiesc la el...desi am motive s-o mai fac (ca doar nu va imaginiati ca e chiar un ingeras..ce naiba, doar e baiat!!). Mi-e ciuda pe mine ca n-am la plus infinit rabdare...ca nu stiu sa "managuiesc" mai bine momentele in care imi intinde limitele..ca nu stiu mereu sa dezamorsez bomba cu ceas care poate sa devina atunci cand vrea el..Mi-e ciuda, dar invat din greseli...nah,ce sa fac:)


Are personalitate puternica baietelul nostru...ex-Prichi al nostru:)) (chiar el spune "Prichi, asa-mi zicea tati cand eram mic"). Are toane, are fite, are Nu-uri, are declaratii de iubire, are...are sare si piper cat cuprinde! :) Si...ca un Sagetator autentic...si stie ca are!! :)

Ah, si, mai nou, stie si vorbeste si in soapta...El cu el sau cu jucariile lui sau cu noi..:)
Cand vrea el, evident!!


Evadarile mele

De Allende m-am indragostit in 2007, cand am dat cu nasul de "Tara mea inventata". Cum eram in etapa in care ma pregateam sa ma ca...