trei ani

As fi vrut sa scriu in weekend, caci atunci a fost exact ziua, dar in weekend eu si netul suntem in doua lumi diferite, asa ca..am s-o fac azi.
Pe 8 Noiembrie 2011, fix de Sf Mihail si Gavril, mergeam la controlul sarcinii, a fost acel control care s-a lasat cu stat in pat cu perfuzie toata seara, la clinica. Si cu "gata, nu mai mergi la munca, colul e mic, copilul gata sa iasa, de acum stai exclusiv in pat". Pe vremea aia patul meu mai era in casa mea, dar barbatul meu (nu va legati de adjectivul posesiv, e doar un mod de exprimare:P), respectiv tatal copilului ce urma sa vina, era in casa lui. Diferita de-a mea. Casa in care niste muncitori lucrau la amenajarea camerei copilului, care camera nu era nici pe departe gata..
Ecuatia cu "eu in pat in casa mea, 24 cu 24; el in pat la el acasa nu ducea la un rezultat bun. Asa ca datele ecuatiei au suferit o modificare.  
Prin urmare va rog sa notati in calendare data de 9 noiembrie 2011 ca fiind prima zi din restul vietii mele. Restul vietii mele care a inceput cu o prima luna (aproape o luna) de stat incremenita in pat, in casa noua:). Luna in care s-au intamplat tot felul de chestii cum ar fi: Iulia mi-a lasat laptopul ei ca sa nu imi pierd mintile de atata stat intins in pat. Elena s-a dus, cu copchil cu tot (avea Maria mai putin decat are acum al nostru), in Bricostore si, cu mine pe telefon, in timp ce-si alerga copila printre rafturi, a cumparat 2 usi si parchet. (Usile de Elena s-au dovedit a fi pe alta dimensiune, caci eu nu stiam sa masor tocurile unde ar fi trebuit, am masurat aiurea, dar asta aveam sa aflam cand ne anuntau muncitorii ca ramane gaura in perete dupa ce pun usile). Alina mi-a achizitionat cele necesare nasterii (da, eu nu eram inca pregatita, n-aveam "gentuta facuta", cine naiba s-ar fi gandit ca voi fi consemnata la pat?) de la papuci, camasa noapte,etc-etc.. Sa nu intram in detalii. Diana venea foarte des si facea..inclusiv mancare si intretinut sora aflata in cadere nervoasa libera. (nervii mei erau intinsi la maxim, situatia aia de 24 din 24 intinsa nu ma fericea deloc!). Si, nu in ultimul rand, Andrei (mare, cel mic era inca la purtator, da?!) se lupta cu muncitorii si rezista eroic si crizelor mele de manz priponit de pat...drame care, credeti-ma, nu sunt deloc usor de suportat. :)


Asadar, ieri, s-au implinit trei ani de doi intr-o barca.
Pe 3 ianuarie se vor implini 6 ani de cand am dat nas in nas unul cu altul...

 

Pe 3 decembrie se vor implini 3 ani de cand suntem trei intr-o barca. Barca e pe valuri, noi mai vaslim,ca e soare, ca-i furtuna. Uneori amandoi, alteori mai oboseste cate unul (oameni suntem si noi!) si vasleste mai mult celalalt, inca nu s-a intamplat sa obosim amandoi deodata. :)