Sa fie urmarea weekenului de la Breaza? Sa fie urmarea faptului ca merge intr-un grup (minigrup,ca-s 7 copii) la inot? Sau pur si simplu acum i-a venit lui vremea sa inceapa sa vrea copii si sa se joace cu ei? Nu stiu...nici nu stiu daca e important.. Important este ca ne-am trezit ca a trecut din faza "nuuu" -ului numai cand vedea ca se apropie un copil, in faza "spunem si lu' fetitza/baietzelul aia/ala ca..." sau "aratam si copilului ce masini are Adei..ne jucam cu ele..." etc-etc..
Dupa weekenul de la Breaza a tot vorbit de Codin si de Mihaela (mama lui). Apoi, la cateva zile distanta, am fixat cu alta mamica de baiat (de 3 ani si cateva lui) o alta intalnire. A lui Andrei cu Anthonny, pe care nu-l mai vazuse de acum un an, cand se suportau/jucau prin parc... Si a fost ca-n filme, au fugit unul spre altul, s-au luat in brate, s-au tinut de maini. Si apoi a inceput sa-i povesteasca..una-alta...Si apoi s-au alergat si s-au jucat cu mingea si cu masinile si s-au inghiontit si s-au urmarit...Au facut de toate. Si e asa happy cand se joaca cu cineva. Cand cineva se joaca cu el, e asa cumva..mandru??..nici nu stiu care-i cuvantul. Si ..da..independent...Cand fuge cu alt copil nu ma mai vede. Pot sta sa-l studiez, sa-l vad, fara sa ma vada..Si Anthonny i-a aratat "scheme" pe care le stie el. :) Cu mingea. O dadea pe spate, o trecea pe sub un picior sarind..wow...Si Andrei incerca si el sa imite..nici nu conteaza daca ii iesea, important era sa-l vezi cum dorea si el sa ii arate celuilalt ca stie..poate..incearca.. :)
Apoi, la o zi -doua, am ajuns cu el in Ikea. Unde am mers DE MANA, nu s-a smucit, nu a vrut sa darame nimic..am bantuit pe la ce raioane aveam nevoie si am luat ce ne trebuia...cu un baietel super intelegator si cooperant.
Iar ieri ne-am vazut cu Ana si Tudor in parcul lor si iar mi-a placut de ei, caci au fost ok si Tudorul si Andreiul. E bine, caci ne pregatim de mai multe zile la un loc:) S-au alergat pe la tobogane, pe sub tobogane, au facut schimb de mingi si a alergat fiecare dupa mingea celuilalt... Era Tudor cu o masina intr-un loc, le-a carat si Andrei pe restul langa T ca sa stea acolo unde era el. M-a parasit in favoarea unui alt baietel, wow, va dati seama?!:) Da, ma bucur, dar..sa vedeti ce dor o sa mi se faca de vremurile in care eram preferata lui...:P
Pentru ca m-am simtit abandonata (glumesc, da!?!!!) dupa parc, adica pe la 21.30 am mers cu el si am comandat pizza si paine d-aia cu usturoi si mozzarella. Si ne-am plimbat pe strada vreo 15 minute, pana a fost gata...:) Si a fost iarasi cooperant si ..cred ca stiu care-i cuvantul "mare"! Exact, incepe sa se poarte ca un baietel mare. Cu care te intelegi. Si mai baga si cate-o privire de adult care intelege tot ce-i spui si aproape ca te astepti sa iti dea un sfat intelept..cateodata:)
De fapt..e inca mic, nu-i asa?
Caci acest fel al lui de-a fi ..asa...cumva...intelegator in nenumarate situatii..ma face uneori sa uit ca-i doar de 2 ani jumate..Si nu trebuie sa uit, ca sa nu am asteptari mai mari decat e cazul. Caci la 2 ani jumate inca mai il apuca sa darame, razand si distrandu-se, tot ce sta pe vreun raft prin camera -si, da!, e normal...Inca te mai poti trezi c-o ia la fuga spre cine stie ce zona periculoasa..si, da!, e normal sa faca asa... Inca mai rade cu toti dintii in timp ce-ti darama castronul cu ciorba din mana....Inca se mai amuza punandu-si lichidele din cana pe tricou...inca te mai trezesti ca se duce razand is arunca...fix recipientul din care si-a mancat fructele in cosul de gunoi din fata Operei:) (asta e de acu' doua zile) sau masinuta in cea mai adanca gaura de canal..:))..inca...inca. Faptul ca isi da jucariile (uneori chiar si fara sa faca schimb, numai de dragul de-a avea un partener de joaca...daca da de vreun pusti care-i e simpatic din prima), faptul ca nu mai inghionteste-loveste-etc-etc, faptul ca vrea sa vorbeasca /cante copiilor....faptul ca merge de mana in 99% dintre cazurile in care este nevoie....faptul ca nu face crize pe strada sau prin magazine..asta nu inseamna nici ca nu le va face never and ever de-acum...nici ca este vreun matur fara pereche. Pur si simplu creste...dar e tot mic..nu stiu exact sa descriu aceasta perioada, dar stiu ca-i tare misto...
As spune ca-i cea mai misto, dar stiu ca asa ziceam si acum un an...si cred ca asa voi zice si peste un an:)) Mda, sunt iremediabil in love de acest copil. O fi grav??? :))Nu stiu, dar e tare-tare misto senzatia asta!!
“You've gotta dance like there's nobody watching, Love like you'll never be hurt, Sing like there's nobody listening, And live like it's heaven on earth.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu. eu. eu.
Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉
Cea mai frumoasa indragosteala! :)
RăspundețiȘtergereEu inca nici nu pot sa imi imaginez momentul cand il voi vedea pe bebe mai independent, inconjurat de copii, dornic de libertate deplina. Mi se pare indepartat acel moment, dar totusi timpul trece tare repede si stiu ca va sosi clipa in care il voi privi alergand prin parc si jucandu-se frumos cu alti copii. Este uimitor cata dragoste reusesc ei sa sadeasca in inimile noastre si este asaaaaaa de frumos! :)