miercuri, 19 octombrie 2016

Dorinte versus putinte

Este 4.30 am. Asta se intampla cand adorm la ora mica..adica pana in 23. Daca adorm la 1..2, tot 5 maxim 6 ore dorm. As putea sa incep sa cred ca am un ceas cu cuc in cap, ceas care incepe sa strige dupa aceste ore se somn..
Desigur va trece si asta..caci presupun ca e vorba de excitarea nervoasa a ultimelor saptamani..
Usor usor se aseaza toate. E drept ca pentru mine, care sunt mai degraba omul deciziilor rapide decat al celor indelung gandite si rumegate, ritmul lor de asezare este ceva mai lent decat dorintele mele. Dar,nah, astea sunt pt mine lectii de rabdare si autocontrol. Si de "femeie,nu poti tine in frau intamplarile,dar te poti bucura de ele in ritmul in care vin ele."

Daca e sa ma gandesc mai bine..din momentul in care am ramas insarcinata asta a fost cea mai mare lectie pe care o tot invat. A rabdarii. A acceptarii ca lucrurile (de multe ori unele foarte importante) nu depind de mine. Ca am doar senzatia ca le "stapanesc"-fara a o face in mod real.
A trebuit sa astept -cu inima ghem- sa aflu daca sarcina nu s-a oprit din evolutie. (Pt ca luasem antibiotic fara sa stiu ca sunt insarcinata).
A trebuit sa astept sa vina saptamana in care puteam face amniocenteza. Apoi a trebuit sa astept sa aflu rezultatul ei.
A trebuit sa accept ca sunt consemnata la pat, inchisa in casa, daca nu vreau sa nasc mult prea devreme. (Pentru cineva atat de activ ca mine si asta a fost o mare piatra de hotar.)
Apoi..intr'o buna dimineata de sambata, cu o luna jumatate inainte de termen,a trebuit sa accept ca..ah,well,domnisorul vrea sa se nasca.
A trebuit sa astept si sa accept, dupa nastere, ca am se stat in spital mai mult decat imi doream. Si am stat. Mult pese cele 3 zile pe care imi imaginam eu (la inceput de sarcina) ca le voi  sta.
A trebuit sa astept sa incep diversificarea alimentara a lui Andrei ca sa dea semne ca se termina cu nenorocitul de reflux gastro esofagian, pe care il avea. (Nici acum nu uit cate tricouri schimbam pe zi si eu si tatal lui, caci zbura laptele din fiul nostru ca la nebuni.. Am imaginea vesnicelor masini de spalat pline..si a sarmelor pline.. Aia a fost o perioada horror)
Sa astept sa mai creasca putin ca sa iasa din etapa pocnesc cu veselie tot ce prin. Sa iasa din etapa mami e numai buna de muscat..de nu puteam pune o fusta sau un pantalon scurt pe mine din motive de vanatai rotunde pe mine..
...
Si mai am.. multe.
Iar acum..in ultimele luni..sa astept sa vand o garsoniera si apoi sa astept sa gasesc in timp util un apartament. Sa astept aprobari de credit,notari,acte... Apoi..acum..sa astept finalul acestei renovari.
Oh,da,pentru mine cea care vrea azi!! nu maine,caci maine e prea departe..😀 toate astea sunt lectii grele.
Materia asta..daca se facea la scoala..m-ar fi adus in pragul repetentiei. 😛


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉