marți, 18 octombrie 2016

O Luna mare si stramba

Nu e inca plina, dar se indreapta catre plina. Momentan arata ca si cum a fost pupata apasat pe un obraz si zambeste stramb, poate surprinsa. Sau..ca si cum tocmai si-a luat un pumn in falca. Depinde ce parte a paharului alegi sa vezi. Intotdeauna depinde de asta..
Nu o pot surprinde cu camera telefonului in toata frumusetea ei, asa cum nu pot surprinde nici timidele ciripeli de (probabil vrabii), care se aud acum..aici.
E aproape 7am, am o maaare cafea neagra- care ma asteapta cuminte, niste ganduri usor adormite, niste unghii aproape mov obtinute ieri dupa vreo doua ore de bibileli la manichiurista (nici eu nu stiu cum am rezistat atat..),nelipsita tigara(mda..nu ma mandresc).. Sa zicem ca sunt gata de o noua zi.

Iar primul gand al diminetii asteia a fost ca, daca ar fi sa ma gandesc care e cel mai misto cadou primit in viata asta (in afara de fi-miu..care e cel mai cel? fara discutii) sunt oamenii din jur. Un mic buchet (caci nu e foarte mare) de prieteni. Nu stiu daca am facut si eu ceva ca sa ii merit..insa stiu ca e misto sa fii suportat asa cum esti. Mai ales cand nu intotdeauna esti cea mai simpatica persoana din lume.

Cam atat sunt capabila la ora asta. ☺
Am de trezit un copil pe care sa il duc la exudatul ala cerut pt inscrierea la gradi.. Hai sa vedem ce mai aduce ziua asta..

Intre timp..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu