am aflat unde e sufletul meu

Sensibilul:
Ii spun (as spune dintotdeauna, dar el e doar de 4 ani si 3 luni...si totusi...dintotdeauna...) ca este sufletul meu si ca-l iubesc mult-mult de tot... De obicei seara, caci abia atunci ne adunam de la joaca la dragalit si povestit...
-Mami, eu stiu unde e sufletul tau. Zice el cu o voce mica,dar serioasa..
-??!!!???
-Unde e inima? Aici?  (isi pune pumnul mic pe piept, destul de aproape de zona unde-i inima)
-Da, cam pe-acolo...
-Uite, mami, sufletul este chiar aici, deaspura inimii, in susul pieptului...Deci asta inseamna ca si eu sunt acolo, deasupra inimiii, la tine. Si, uite, (si-si duce mana in zona sufletului..) si tu esti aici la mine...


-Uite, mami, te mangai usor, nu sunt violent..am inteles ce mi-ai zis tu...Si-mi plimba usor (si foarte stangaci, desigur) degetele pe obraz.
Asta a fost urmarea faptului ca mi-am luat atatia genunchi in nas, gura..coate-n ochi..picioare-n burta..capete-n gura...etc-etc (desigur fara sa vrea, in general cand ne jucam sau cand face o intoarcere rapida fara sa observe ca e si muma-sa prin zona. Iar muma-sa nu prea are instincte de ferit rapid..ca,nah, nu le are!! :P)...incat , la un moment dat am inceput sa-i repet ca, fiind fata sunt mai delicata si ca e bine sa fie si el mai atent, caci asa e frumos sa te porti cu fetele...


Artagosul:
In Mega Image, la casa, dau unele peste el..Mai exact una dintre ele ii cam rascheteaza capul cu o ditamai poseta tinuta neglijent pe brat...u know how.
-Heeeeii!! N-ati vazut ca e un baietel aici??!!! Mi-ati dat una in cap!
Duduile isi continuau drumul..asa ca el striga si mai tare..
-Heeeii!!! Asta este lipsa de bun simt!!! Nu mi-a placut ce ati facut, n-auziti!!??
(zise un omulet mic cu nervisori mari...)



Of-of..mai-mai..