joi, 14 ianuarie 2016

Salina in Bucuresti

De vreo doi ani imi tot propun sa merg cu Andrei la Salina de la Slanic Prahova. Nu e departe, noi am tot avut drumuri catre Mihaela, la Breaza, asadar ar fi fost in drumul nostru...totusi..nu am ajuns la salina niciodata. Mi-am gasit mereu scuze, ca nu mai stiu drumul, ca se ajunge greu, ca ocolesc, ca daca nu-i place ce fac eu cu el acolo, ca liftul ala e vechi si coboara prea mult (desi, parca, nici nu se mai coboara cu el de cand a cazut in gol??)..Diverse. Scuze.
Stiu de la mamici ai caror copii au probleme cu virozele respiratorii ca e benefic. Stiu ca si pentru mine, care am o sinuzita nesuferita, ar fi fost bine. Si totusi...

Ei, bine, aseara m-am mobilizat si am mers cu el la salina. Nu, nu va imaginati ca dupa munca, la ora 18, am pus Andreiul in masina si ne-am dus pana la Slanic Prahova. Chiar asa de mult nu m-am mobilizat:))). Am cautat pe net, stiam ca exista si in Bucuresti, am gasit niste variante, am ales una care mi s-a parut mai buna si mai de incredere. Am vorbit inainte, am pus nshpe intrebari, am primit raspunsuri, am primit multe detaliii si-am zis, well, why not?
Probabil in mobilizarea asta a mea si-a adus aportul si faptul ca de vreo doua nopti l-am vazut ca a inceput sa respire mai greu, sa sforaie chiar...plus ca-i aud si niste scretii, undeva "in spatele" nasului si-n gat....el fiind genul de copil caruia, cand raceste, nu-i curge nasul.. Din fericire raceste rar.

Asa am ajuns la Palatul Copiilor. Unde functioneaza o Salina de suprafata, mai exact este o camera capitonata cu sare (adusa le Slanic) plus un aparat care trimite aerosoli salini in incapere. Ei spun ca o sedinta de 45 minute echivaleaza cu 6 ore petrecute in Salina Slanic.Nu stiu daca este asa, dar ce stiu, in urma sedintei de aseara, este asa:
1. Vom mai merge. Clar. Andrei s-a jucat si i-a placut. I-am si citit. (exista niste lazi cu jucarii, cateva carti, mai erau si 2-3 copii)
2. Eu am simtit de cand eram inauntru cum mi se desfunda sinusurile. Cum respir mai ok.
3. Este un loc placut, civilizat, nu e mare, dar este suficient pentru cele 45 minute.
4. Aseara Andrei n-a mai sforait dupa adormire.

Ce consider eu ca sunt minusuri: poate ca era bine sa fie ceva mai multe carti pentru copii. De fapt mai mult de 3, cate am gasit eu. Poate ca era bine sa fie, asa cum spun in descriere si ceva carti de colorat sau planse sau ceva de genul. Astea lipseau cu desavarsire. Eu stiu ca, probabil, tot copiii care au trecut pe acolo le-au colorat sau poate chiar distrus, dar..se pot printa, cu costuri aproape zero, de pe internet. Adica nu e mare greutate, iar asa cred ca ar fi si mai bine. Am de gand sa intreb daca sunt interesati de donare de carti-jucarii. Caci avem destule pe care nu le ami utilizam, acasa, am putea sa mai ducem acolo. Desigur, daca nu cumva vor spune ca primesc doar noi, ceea ce mi s -ar parea usor hilar, dar nimic nu ma mai mira:).
Mai este un minus, dupa mine, se tine destul de mult la pastrarea unui "low volume" al copiilor. Ok, inteleg ca acolo se desfasoara tot felul de activitati/cluburi, dar cei care au facut acel loc ar fi bine sa-si asume ca niste copii la joaca..daca sunt baieti si au masinute..vor chiui cat ii tin plamanii. Iar asta e un semn bun, inseamna ca se simt bvine, ca vor mai dori, ca isi pastreaza clientii. Caci un copil care vrea sa mai mearga isi va convinge parintele sa dea banii acolo, mai usor decat orice super oferta a lor.:))

Dpdv costuri, le puteti vedea pe siteul lor. La fel si programul.
Ei spun ca ideal ar fi sa faci 20 sedinte consecutive. Eu cred ca asta e valabil pt cei care chiar au probleme respiratorii, altfel..cred ca e usor exagerat.
Cat despre ce vom face noi..daca Andrei va mai vrea, vom merge si vineri, apoi...ma gandesc sa fac un abonament de 20 sedinte. Poate fi folosit tot anul, oricand, iar copilul poate sa vina cu orice adult (adica si cu bona, in cazul nostru)


Daca ati fost si in alta salina de suprafata de aici, ori daca aveti de impartasit opinii, va astept cu ele.

marți, 5 ianuarie 2016

2015 cel dus.

Anul trecut a inceput cu mari schimbari. In ianurie- mai exact fix azi acum un an, pe 5.01- incepea gradinita. Avea sa fie un inceput cu emotii si, din pacate, cu o cohorta de boli.
Cu spitale, cu sindrom nefrotic, cu cortizon, cu medical mult, cu stat mult acasa, cu plans mult, cu multe de ce-uri fara raspuns.
De ziua mea era cu febra mare si amigdalita pultacee.
De 8 Martie era cu pneumonie si otita.
In preajma Pastelelui eram in Fundeni, deja..
Am renuntat la gradi, la recomandarea medicilor.  In luna mai eu nu mai aveam dreptul la medical. Deja apelasem la varianta "comisie" pt ultimul luat. Am cautat bona. Am avut doua, abia a treia a ramas. Doua ne-au lasat dupa 2 -3 zile. A treia a fost cu noroc. O avem si la ora actuala, din mai.

Din aceste prime 5 luni asta-i tot ce-mi amintesc. Boli. Spitale. Medici. Tratament. Schimbarile lui. Ce-au insemnat pt mine aceste prime 5 luni? Tristete, durere, furie, revolta, frica, o frica ingrozitoare cum n-am mai simtit decat de vreo 2-3 ori in viata asta, gol. Am functionat pe pilot automat. Nu-mi amintesc altceva. Pare greu de crezut, poate chiar imposibil, dar eu nu-mi amintesc mai nimic (in afara de cele insirate mai sus) din aceste luni. Stiu ca indiferent cu cine vorbeam sau despre ce vrobeam..tot la "ale mele" ajungeam. NU MA INTERESA NIMIC ALTCEVA. Nu puteam, nu eram in stare, nu puteam!!

Acum, uitandu-ma in urma, stiu ca in zilele -lunile alea am invatat multe. Despre mine, despre cei din jur. Despre oameni frumosi si saritori (culmea, multe din ele mame singure, adica fix cele mai incercate!) Am oameni carora trebuie sa le multumesc. Pentru ca m-au ajutat atunci, dar mai ales PENTRU CA MI-AU RAMAS PRIETENI. Pentru ca au inteles ca, asa cum eram, eu nu aveam nimic de oferit...pentru ca au ramas prieteni cu mine fara sa pretinda nimic, fara sa-mi reproseze nimic.
Am castigat , dar am si pierdut. Caci au fost si oameni care n-au vrut sau n-au putut intelege.

Astea au fost primele 6 luni.


Apoi...Usor usor...din iunie, dupa ce s-a oprit tratamentul, am inceput sa ma adun un pic. Am inceput sa plecam in minivacante- vacante, imi amintesc exact ca prima iesire a afost pana la Breaza (de cand venise primavara el ma intreba cand mergem, Mihaela ne invitase...). Apoi am fost tot trei la Costinesti, un weekend prelungit. Apoi a fost 2 Mai-ul. Inca o Breaza. Sinaia, din noiembrie, a fost ultima iesire din Bucuresti.
Asadar, ce-mi amintesc din lunile care-au venit? Plimbarile prin parcuri si iesirile din oras.
Si-apoi..s-a terminat anul....


Ce-a mai fost 2015? Independent de Andrei ce-a fost pt mine 2015?
La job provocari, destule si nu cele mai fericite situatii mereu... Personal..mi-am schimbat masina, asta e cu plus caci de ani de zile doream.. Am reusit sa merg la gim? NU. Am reusit sa citesc? Hm..oarecum, vag, putin.. Am reusit sa vad filmele x si y si..? Nu...n-am reusit sa fac mare lucru pt mine, independent de Andrei Stefan. Dar, in mare masura, pt ca nici macar nu mi le-am propus cu adevarat. Adica ..,mint, mi le-am propus, dar apoi am uitat ca mi le-am propus...



2016...a inceput..
Ce-mi doresc, ce-mi propun..voi scrie eu pt mine undeva..nu stiu daca aici, caci unele sunt mult prea intime ca sa fie anuntate aici..
In primul rand SANANTATE. Sanatate!

Evadarile mele

De Allende m-am indragostit in 2007, cand am dat cu nasul de "Tara mea inventata". Cum eram in etapa in care ma pregateam sa ma ca...