sâmbătă, 29 decembrie 2012

Experienta numita CRESA. Intamplari urate la cresa.

Tre’ sa va scriu despre asta, pentru ca de multa vreme mi-am propus s-o fac si n-am apucat… Si zau ca TREBUIE!
Cand a inceput sa se apropie momentul intoarcerii mele la job am inceput sa ne gandim serios la variante pentru cel mic. Bunici-avem doar unul, tata, asa ca nu exista varianta lasat la bunici. Asa ca, am mers pe ideea de bona, despre asta v-am mai povestit aici… N-a fost sa fie sa gasim, asa ca..in lipsa de bona am mers catre crese. Am vazut, nu multe, caci nici nu erau multe aproape de casa sau de job. Unele erau, de fapt, gradininite si aveau si grupa de pitici…ele nu ne-au incantat caci nu prea aveau conditii pentru copilasi asa de mici…
Am gasit, finally, una. Am zis noi ca e cea mai ok si am discutat si cu d-na care detine cresa. Mie una mi s-a parut ok si deschisa si mi-a inspirat incredere…asa ca..am dus copilul acolo. Aveau si sitem video, asa ca-l vedeam de-acasa…
Sa va spun cam ce am vazut de acasa?? Sa va spun cum ne-au scos copilul la 7 grade de-afara, in soseste..pentru ca…habar n-am..pentru ca nu si-au dat seama care-i sunt cizmulitele?? Sa va spun ca i-au dat bibi sa bea apa, desi el nu il tine inca singur..si ca ne uitam la el cum trage la greu aer din biberon si nimeni nu-l vede (desi erau doua educatoare in camera aia)? Sa va spun si altele pe care noi, consternati, le vedeam de acasa?? Mai bine nu…mai bine sa ma opresc aici cu relatarile astea…
Dar trebuie sa va spun ca luam de acolo ALT COPIL.
Ma explic: mergeam sa-l lasam si sa-l luam amandoi: si eu si Andrei. Cand il luam…intai ca nu se mai desprindea din bratele noastre, trebuia sa venim cu el in brate, in masina, caci nu mai accepta sa stea in scaunul lui… Apoi ca..era mut. Nu mai vorbea, nu mai radea, nu mai suporta sa-l atingem…Stiti ce senzatie naspa este sa vrei sa-ti mangai copilul si sa iti ia mana si s-o dea la o parte??? La mai putin de-un an!! (copilul) Stiti cum e sa ai un copil vesel, de care toata lumea se minuna si, deodata, sa te trezesti cu un copil care NU mai zambeste?? Si asta dupa doar trei zile…
Asa ca..decisesem sa reluam cautarile de bona si sa nu-l mai ducem…
Iar asta s-a intamplat mai repede decat credeam, caci dupa 3 zile a facut 39.5 febra..o viroza urata combinata cu o eruptie dentara masiva..
Am avut noroc sa gasim bona. Cu plusurile si minusurile ei, ea este solutia cea mai buna. Asa ca..si de asta scriu aici/acum…cand va veni momentul sa alegeti intre cresa si bona…nu stati mult pe ganduri. Daca aveti copil de 1 an sa stiti ca este MULT PREA MIC pentru a fi dus in colectivitate. Oricat de prietenos este el, oricat de sociabil este el, impactul pe care-l va avea desprinderea de casa/de mediul lui/ de voi..s-ar putea sa fie mult mai mare decat va imaginati…
Nu spun ca e obligatoriu sa fie asa, dar va spun ca noua asa ni s-a intamplat. Si a fost oribil. Efectiv oribil!!! Si e bine sa va ganditi de 1000 de ori inainte sa alegeti. Si sa stiti ca e un mare bullsheet daca va imaginati ca astia la crese private fac ceva pentru dezvoltarea puiului vostru. Pentru ca in tara asta de rahat, copiii de 1 an sunt tratati ca niste “ceva-uri”, pe principiul ca sunt prea mici ca sa priceapa ceva sau pe un principiu asemanator… Ei (cei din crese) considera important doar sa manance tot si sa doarma. Si, din pacate, pe majoritatea parintilor doar asta ii intereseaza. D-aia nici nu fac scandal…d-aia nici nu comenteaza.. Plus ca multi n-au solutii, asa cum nici noi n-am avut, si atunci..asta e..tac si accepta ideea ca mai bine de-atat nu se poate….
Dar noi am considerat ca este important ca al nostru copil sa-si pastreze zambetul. Seninatatea. Caci oricum, intr-o zi, se va face si el mare si va mai pierde din ele cand va vedea cu ce se mananca viata asta… Dar ..de ce sa nu fie cat mai tarziu cu putinta momentul asta??!!!???

Un comentariu:

  1. Acum am citit experienta ta, multumesc mult pentru link. Din pacate ai mare dreptate, cei de la crese / gradinita nu prea considera important sa investeasca si in latura emotionala a relatiei cu copilul. Este tare greu de gasit un loc in care educatoarele sa isi faca treaba cu dragoste si nu doar ca pe un job oarecare. Sper sa reusim totusi sa gasim un loc ok, pentru ca bona chiar nu am reusit sa gasim si nu as avea incredere decat in cineva bine recomandat.

    RăspundețiȘtergere