Si, pentru ca n-am mai scris de cateva luni care-s noutatile, le scriu acum..
Greutatea si inaltimea nu le mai stim, caci nu s-a mai invrednicit niciun medic sa-l masoare/cantareasca … Nici noi… Dar azi cred ca o vom face, macar cu aproximatie sa mai stim si noi cat are juniorul
Progrese la mers se vad, dar tot nu merge singur-singurel. Chiar daca, atunci cand merge tinut doar cu o mana il simt ca, de fapt, nu se mai ajuta de mana mea ci e doar senzatia aia ca se tine ceva cu manutza lui
(Nu mai stiu unde citisem ca i s-a pus copilului o lingura de lemn in mana, ca sa aibe impresia ca se sprijina de ceva, si mergea copilul singur… fara sa se prinda ca nimic nu-l ajuta
)De vorbit…vorbeste foarte mult. Pe limba lui, una pe care noi n-o intelegem. Are discursuri lungi, mai ales cand se trezeste.
Pe limba noastra are cateva cuvinte pe care le spune clar si care chiar sunt folosite sa numeasca respectivele “chestii”. In afara de mama si tata, pe care le spune deja de multa vreme. Spune papa cand are biberonul in fata, dar doar cand are lapte in el- daca e cu apa nu e papa. De asemenea castronasul lui cu legume, ori iaurtul, ori fructele—sunt papa. Si cand ne vede pe noi mancand mai scapa cate-un papa. De-o vreme a devenit foarte atent si vrea si el ce mancam noi. Din unele ii dam sa guste, din altele nu. Normal..ca doar nu o sa-i dam chipsuri sau sarmale sau fripturi
Cand ii dam ceva si ii place acel ceva, are un mic discurs- tot pe
limba lui- insotit de zambet, de expresie de satisfactie si de un “mmmm”
prelung.Spune si apa—nu intodeauna, doar cand are chef. Dar stie ce-i aia, in mod clar.
Ceasul este tic-tac.
A inceput sa arate bebeul de pe cutia de pampersi si spune “be” sau “ba”. Se repede la el sa-l pupe (adica baleste masiv pe zona unde-i poza cu copilul fericit purtator de pampersi) si apoi musca din el…asa ca –din cand in cand- mai scoatem cartonul ud din gura lui. Stie si de bebeul de pe servetelele umede. Si mai stie si de Mowgli- bebeul din cartea Junglei vorbita
Se joaca cu duplo-cuburile si déjà incearca (si uneori reuseste) sa le prinda unul de altul. Mult mai bine si mai usor le desface. Oricum s-a prins care-i miscarea …cand va avea chef o s-o faca si el. Deocamdata ni le da noua sa i le construim si sa i le desfacem apoi..iar si iar si iar…
A trecut de la faza scos tot ce-i in cutii, la cea in care mai si pune inapoi in ele. Dar pasiune mai mare are tot pentru rasturnat ce-i in ele.
La casuta de la ikea, cea de care v-am mai zis, incerca sa bage formele potrivite prin gaurile potrivite din acoperis. Evident ca incearca cu triunghiul la cerc si cu cercul la patrat, dar ..intentia conteaza, nu??!!!???
Este fascinat de roti. De orice fel de roti. De la rotile de masinute, scaun de masa, tarc, carucior..tot ce-i rotund si se invarte este incantator.
Usile sunt o pasiune mai veche, dar reimprospatata…in sensul ca acum , din picoare, le poate deschide si inchide de nenumarate ori. Fie ca-s usi de la camera, de la dulapuri, din bucatarie, de la microunde…Usa sa fie!!! Uneori isi prinde degetele sau e gata gata sa si le prinda, dar, in general stie sa si le retraga la timp.
Vrea sa vada tot ce-i pe masa din bucatarie, pe biroul lui Andrei sau pe orice comoda care-i mai inalta ca el. Asa ca, se prinde cu mainile de marginea lor si se ridica pe varfuri…si incerca sa apuce tot ce e la indemana lui pe respectivul obiect de mobilier. Ca-i hainuta de-a lui, ca-i crema de masaj, ca-i cd, ca-i ziar, ca-i farfurie, ca-i punga cu servetele…orice e bun daca a fost obtinut cu truda!!!
A prins gust si la oalele din bucatarie, un zgomot nou, incantator
In parc abia asteapta sa se vada jos din carut. Ar vrea sa mearga mult mai mult decat ii permite salopeta lui de iarna (care, fie vorba-ntre noi, il cam incurca la mers), ori gheata care inca mai exista pe unele alei… este foarte repezit la mers, viteza dorita nu corespunde cu putinta lui…asa ca…i se mai imbarliga picioarele si mai ramane spanzurat de mana cui il tine
sau aterizeaza in 4 labe..sau in fund…Urca de mama focului pe mormane de zapada (tot tinut de maini). E si amuzant..caci noi ii luasem o chestie de la ikea ca sa-l invatam sa puna picorul ca la treptele de scara…la aia n-am reusit mare lucru, ca, mai apoi, la scurt timp..sa-l vedem cum urca pe cutia de duplo fara nicio problema. Urca si coboara cand are chef.
Asa ca…se vede treaba ca face toate cele ce se fac..atunci cand ii vine lui timpul si cheful…
Cam atat..deocamdata…
Revin cu detalii despre Sarbatorile in trei…in curand..sper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu