Libertatea mea are miros de Mare

Am fost privilegiata, am crescut intr-o familie in care vacantele au fost la loc de cinste. Vara de vara, an de an, ne-am construit amintiri impreuna.

Imi amintesc masina lui tata, Dacia 1300. Alba, cu numar impar: 2979, canistra metalica pentru benzina. Cand plecam in vacante biata Dacie era cocosata de bagaje!

Imi amintesc si casetofonul marca ITT, caruia i se puneau baterii ca sa avem muzica in masina. Casetele audio BASF, hlizelile noastre de pe drum, somnul meu din masina- pe bancheta din spate, cu capul pe sora-mea (deh, eram mezina)

Am haladuit in multe locuri din tara asta cu ai mei, am amintiri care-mi sunt tare dragi si lipite de suflet. Poate ca de atunci, poate ca din copilaria asta plimbata, mi se trage focul din talpi si dorul de duca si dragostea pentru calatorii.

Ne-a purtat Daciana (cum ii spunea tata) de-a lungul si de-a latul Romaniei. Borsec, Olanesti, Sangeorz Bai, Sibiu, Arad, Piatra Neamt- sunt doar cateva dintre destinatiile pe care mi le aduc aminte. 

Sau marea, nelipsita mare, cu Eforie, Mamaia sau Constanta. 

Imi amintesc si vacantele din Dobrogea (aveau ai mei niste prieteni tare faini, o familie mixta: el bulgar, ea grecoaica), trecerile cu bac-ul peste Dunare, de la Braila catre Tulcea. Imi amintesc si vacantele la bunici, intr-un sat de munte din Valcea.

Dar prima mea vacanta, prima pe care mi-o amintesc, este de la mare. Cu cortul, intr-un camping din Mamaia Nord, undeva aproape de Navodari.

Nu ma prind nici la ora actuala pe unde era, uneori am senzatia ca este actualul Camping S, dar n-as baga mana in foc, caci totul este---desigur!!!- extrem, extrem de schimbat…

Aveau ai mei un ditamai cortul, din ala in care intrai fara sa te apleci (adica si tata, la cei 1,84m ai lui), cu doua incaperi si un “hol”. Cu o veranda mare in fata, care ne oferea umbra cand doream umbra. Ce-a fost spectaculos in vacanta aceea (si in toate care au mai fost cu cortul) fata de oricare alta vacanta? De dimineata pana seara stateam in slip, pe plaja, prin apa, prin camping si abia seara trageam un tricou si niste pantaloni pe mine. Ma umpleam de atata soare si de atata lumina, pe piele si in suflet, cat sa ma tina pana la vara viitoare.

La cort viata curgea lin, fara nicio apasare, fara niciun stres, fara ceas, fara ore exacte. Era o stare de libertate si de relaxare, de care nu prea aveam parte in restul timpului. Era o atmosfera atat de deschisa intre oamenii aceia din camping. Era mult ras, caldura, apropieri. Prieteniile se legau rapid, atat intre copii cat si intre adulti.

Ne strangeam o liota de copii si, pe toata durata sederii, ne jucam impreuna. Cand pleca vreunul dintre noi, ne promiteam ca ne vom vedea, ca ne vom scrie (cei care stiau sa scrie). Ne dadeam intanire anul viitor in acelasi loc, chit ca uitam in cateva luni de intalnirea promisa.

Stateam pe plaja cat era ziua de lunga. Zaceam pe nisip, jucam volei, badminthon, ma balaceam pana nu mai puteam. Seara stateam la povesti fie pe plaja, fie pe langa cort.

La intrarea in camping era un chiosc de unde puteai cumpara vederi. Da, acelea cu “Salutari de pe litoral”, clasicele vederi, pozele cu plaja, un hotel, un camping si cam atat. Cumparam mereu cateva si le trimiteam prietenilor ramasi acasa, in Braila. Vederile ajungeau cu mult dupa ce ajungeam eu inapoi acasa. Deh, asa era cu posta pe atunci. Dar eu tot trimiteam prietenilor. Mi-era dor de ei, regretam putin ca nu impart povestea de mare si cu ei, dar stiam ca ne vom revedea si ca vom avea o multime de lucruri sa ne spunem.

Tot la intrarea in camping era receptia. Locul unde soseau toti cei care doreau sa se cazeze acolo. Aici mergeam sa admiram masinile si rulotele “strainilor”. Caci veneau multi nemti (RDG,desigur), polonezi, cehi. Atunci am vazut prima oara in viata mea suporti de biciclete, habar nu aveam ca exista.

Ambarcatiuni prinse de masini, placi de surf, tot felul de obiecte pe care le vedeam doar in revistele “din afara”. O lume care mie mi-era accesibila doar in Neckermanuri, mi se dezvaluia in realitate. O realitate extrem de diferita de a noastra. Desi eram foarte mica, percepeam diferenta.

Dreptul la vacanta il aveam toti, eram egali, teoretic. Practic, fiecare si-o petrecea dupa posibilitati.
Cu toate acestea nici nu imi puteam imagina vacanta mai frumoasa decat perfecta mea vacanta.

Totul a avut un farmec aparte in acele zile. Senzatia aceea de libertate maxima a ramas de neuitat! 
Senzatie dupa care am tanjit apoi ani de zile si pe care, greu si tarziu, am regasit-o. La aproximativ  20 de ani distanta, in Vama Veche a anilor 97-98. 

De-a lungul anilor, vacanta la mare a ramas in topul preferintelor mele. Este locul unde am fost cel mai aproape de ai mei, este locul care m-a invatat cele mai mari libertati.

Ma uit la ce vasta este oferta pentru vacanta cu Christian Tour. Si ma tenteaza multe. Caci astazi, devenita mama, am mare grija sa ii creez eu amintiri copilului meu.

Pentru ca stiu cat conteaza. Pentru ca am fost norocoasa sa am multe amintiri din vacantele cu ai mei. Pentru ca, atunci cand crestem si ne desprindem de parinti ori cand ei nu mai sunt deloc cu noi pe pamant, ele, amintirile acestea, sunt ceea ce raman. Un hohot de ras si vocea mamei, inotul umar langa umar cu tata, mirosul de sarat, rasariturile, nisipul lipit de piele, parul sarmos… toate, absolut toate, imi sunt lipite de inima. Si ma intorc catre ele de cate ori mi-e dor si cui i-as spune nu mai este alaturi.

Asadar sunt o mare sustinatoare a dreptului la vacanta si ma bucur sa aflu ca si Christian Tour sustine Dreptul la vacanta

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019. Proba 1: CHRISTIAN TOUR susține DREPTUL LA VACANȚĂ

Galceava din dressing

Numele meu este Vio si fac parte din AFDS. 

Asociatia Fostilor Dependenti de Shopping, in caz ca nu stiati ce este aceasta.

Haine, pantofi, genti, curele, esarfe, bijuterii (musai din argint).. toate acestea ma strigau din vitrine, cand treceam pe langa ele. Camasile dadeau din maneci si imi faceau semne sa intru si sa le cumpar, rochiile se umflau precum celebra rochie a lui Marilyn Monroe si ma ispiteau sa le probez, pantofii dansau de parca o Ginger Rogers invizibila ii incaltase…Ce mai incolo si-ncoace, ispitele erau la tot pasul si eu nu le rezistam.

Cand nu ma plimbam pe strazi, asadar nu aveam ispite la tot pasul, degetele mele fugeau incontrolabil catre telefonul de pe care accesam siteuri de ..exact, ati ghicit!, de magazine online.

Dressingul meu ofta, incarcat la refuz. 

Oftau si cardurile mele, in suferinta profunda, de care ori vizitam cate-un mall. 

Oftam si eu (culmea!) de multe ori cand incercam sa imi aleg ceva de imbracat din el. Filmul clasic cu numele "Femeia in fata sifonierului". Eu jucam scena aceea in care ea sta si se holbeaza la niste maldare de haine si nu stie ce sa aleaga...

Pana intr-o zi.

Ziua in care, trecand pe langa dressing, am auzit mare harmalaie. Se certau fustele pe "care-i cea mai frumoasa", se impingeau tricourile- care sa stea mai in fata pe rafturi, se trageau camasile de gulere sau isi smulgeau una alteia nasturii. Ba chiar, cand am deschis usa, o esarfa, de tristete, s-a aruncat de pe raftul cel mai de sus.. 

In toata harmalaia starnita erau cateva obiecte vestimentare tacute, care nu se amestecau in galceava celorlalte. Isi pastrau un aer distant, usor superior. Ca si cum ele nu erau atinse de nebunia ce cuprinsese garderoba mea. Intrebate de ce ele nu se plang si nu se cearta, au zambit si au mentionat ca ele sunt cele mai "bagate in seama" obiecte din acel dressing.

Am analizat discutia lor si mi-am dat seama ca aveau mare dreptate. Erau nenumarate haine nepurtate de saptamani. De luni chiar! In timp ce altele, 10 in total, erau favoritele mele. De aici si aerul lor de usoara superioritate. 
Imi place ca garderoba mea sa ma reprezinte, sa fie asociata cu felul in care sunt, cu ceea ce admir la o femeie: eleganta, feminitatea, naturaletea. Deci nu de mirare ca toate tinutele mele se construiesc in jurul acestor 10 obiecte vestimentare.

Jeansii.

Sigur ca sunt de baza pentru mine. Vedeti, mai ales modelul acesta drept, albastru inchis. 

sursa: answear.ro

Ii combin cu tricouri, la nenumaratele iesiri in parc, cu copilul. Sau ii port cu camasi, cand merg la birou. Adaug o camasa de in si am obinut o tinuta in care ma simt extrem de in largul meu. Ma salveaza tot jeansii si cand vreau sa-mi fac o tinuta de petrecere cu prietenii: aleg un top sau o bluza, adaug niste pantofi cu toc..si-s gata de party. 

(Da, si eu sunt printre cele care, mult timp, au considerat ca jeansii n-au ce cauta cu tocuri. Mi-a trecut asta! Am descoperit ca anumiti pantofi cu toc si anumiti jeansi fac casa buna impreuna!)

Camasa

Camasa alba. Bine, ok, recunosc, camasile in general. Cea alba in particular. 

Cu maneci lungi sau trei sferturi; cu buzunare, fara buzunare; cu guler clasic sau tunica; cu nasturi pana jos sau doar cu cativa nasturi la gat..camasa este la mare inaltime in garderoba mea.

Fie ea cea din in, lejera, subtire, mangaietoare pe pielea bronzata de soarele verii... Fie ea cea office, o idee mai mulata, usor cambrata. Cea care aduce acel "quelque chose" unei tinute, oricat de nesofisticata ar fi tinuta respectiva.

Merge de minune cu jeansi, dar o pot combina cu multe alte obiecte vestimentare. Pantaloni office, fusta creion, fuste cu imprimeuri. Pe cea de in am combinat-o chiar si cu pantaloni scurti, aproape de fiecare data cand am condus spre mare anul acesta. 

sursa: answear.ro

Oh, nu, nu m-as lipsi de camasa alba! Ca sa nu mai spun ca aceasta nonculoare, care este albul, scoate in evidenta bronzul verii. Eu, ca o fericita detinatoare a unui pigment ce-mi permite sa ma bronzez rapid, ma indragostesc de camasa asta in fiecare vara. Si nu-mi trece niciodata!

Rochia. Rochia neagra, in particular. Pentru mine rochia neagra este ceea ce numesc rochie eleganta cu adevarat. Modelul preferat este cea simpla sus, chiar la baza gatului, iar partea de jos de tip creion. O idee sub genunchi sau la jumatatea genunchiului- ca lungime. Imi place s-o port cu tocuri, dar am purtat-o cu dezinvoltura si cu balerini. Sigur, conteaza mult si materialul. Eu prefer materialele prietenoase cu pielea, bumbac, tricot subtire, cat mai putin sintetic. Daca se poate deloc? 

sursa: answear.ro

M-a salvat la Revelionul trecut, m-a salvat si la o intalnire importanta cand habar nu aveam ce mi-as putea pune pe mine. Si singurul accesoriu adaugat a fost o esarfa colorata. A schimbat radical totul. 

Ca sa nu mai spun ca, uneori, e destul sa porti un ruj rosu si el o va scoate suficient in evidenta. El pe ea, ea pe el si amandoua pe tine!

Recunosc ca, uneori-mai exact vara, pe locul 1 in topul rochiilor se muta cea alba. Da, de in. 
Pentru ca ....vara, pentru ca... mare, pentru ca... soare, pentru ca..love it!

Daca tot am amintit de esarfe..

Mari, mici, uni, colorate, dungate, inflorate. Pot schimba radical o tinuta banala. Le poti purta prinse in nenumarte feluri. Si nu doar la gat, serios! Le poti prinde, aparent neglijent, de-o geanta; te poti ajuta de ele sa-ti prinzi parul; le porti purta aruncate pe umerii goi intr-o seara de vara.

Fusta creion. Culoare neutra. Da, exact, aceea in care rar am vazut femeie careia sa nu-i stea bine. Pentru ca iti scoate in evidenta silueta, pentru ca te face sa te simti mai feminina decat orice alt obiect vestimentar. 

Cardigan. Te salveaza in serile de inceput sau de final de vara, cand e o idee mai racoare. Eu aleg tot culori neutre, pentru ca imi completeaza atat tinute sport, cat si pe cele casual-office. Il port atat cu rochii cu imprimeuri, cat si cu pantalonii clasici din stofa usoara. Desigur il port si cu jeansi, peste un tricou de bumbac. Este obiectul vestimentar pe care il iau cu mine, mic, usor de dus, comod de purtat.

Si, tot vorbim de racoare. Pentru ca, nu-i asa, nu traim intr-o vara permanenta..(desi eu mi-as dori!). Nelipsit din cele 10 obiecte vestimentare este sacoul. Ales tot in culori neutre, uni, usor de asortat oricarei tinute. Merge la jeansi, daca vrei sa le dai un aer casual chic, merge cu pantalonii clasici office peste o camasa sau o bluza. Daca materialul lui nu este foarte pretentios, il poti purta linistita si cu fuste lungi si colorate-genul hippie, dar si cu rochii lejere de vara. Schimba cu usurinta o tinuta relativ banala.

De geaca de piele sunt indragostita. Este neagra, pana in talie, cu fermoar. Aparent o geaca de motor, cum ii spuneam pe vremurile adolescentei mele. Intre timp o port curajoasa si cu rochii inflorate si cu jeansi si cu fuste. Ba chiar o pot combina si cu rochia neagra. 

sursa: answear.ro

Puteti sa alegeti una din piele naturala sau puteti opta pentru pielea ecologica. Ori poate o preferati pe cea din piele intoarsa? Va sigur ca oricare dintre ele va fi un plus pentru garderoba oricarei femei.

Cand vreau sa merg la vreo petrecere, e rece afara, iar tinuta nu se potriveste deloc cu geaca de piele, ei, bine, atunci apelez la piesa mea de rezistenta numita palton. Al meu este un palton clasic, bej. Nu as spune nu nici unuia mai colorat. Insa bejul acesta ma reprezinta cel mai bine, mai ales toamna, cand..parca simt nevoia sa ma asortez cu culorile naturii. 

Pentru cine isi pune intrebarea cum am facut ca sa sting galceava din dressing, ei bine, am decis sa "eliberez" o parte dintre haine. Catre alte case, catre alte dulapuri, catre alte femei, care sa le iubeasca si sa le poarte mai des. 

Pe altele, chiar daca nu erau in acest top 10, le-am pastrat. Pentru ca, desi nu la fel de importante, fara ele nu as reusi sa le scot in evidenta pe cele 10. 

Au inteles si...m-au iertat.

Stau acum, toate, cuminti, alaturi de curele, pantofi, botine, ghete, palarii, caciuli..toate ajutoare de nadejde atunci cand trebuie sa imi aleg o tinuta.

Impreuna ma ajuta sa am exact stilul vestimentar dorit de mine. Cel care ma reprezinta cel mai bine. Cel care este in acord cu ceea ce cred eu ca ar insemna femeia: eleganta si feminitate. 

Articol scris pentru SuperBlog 2018. Proba 1: 10 produse pe care ar trebui să le ai în garderobă.
Sponsor ANSWEAR