Vacantele lui Andrei

Sa ramanem tot la subiectul de aici: vacanteeeee.
De data asta abordare din directia Andreiului-Sagetaretul nostru cel vesel.

Stiu ca sunt parinti care spun ca intampaina probleme cand vine vorba de vacante cu copilul, probleme legate de adaptarea celui mic la locul nou. La schimbare. Sunt si nenumarate teorii care sustin ca pentru copii vacantele, cu schimbarea pe care-o aduc in rutina lor zilnica, pot fi stersante si ca unii copii nu se adapteaza decat foarte greu locului nou-programului-mediului-etc-etc.

Nu stiu daca e asa, eu stiu ca al nostru n-a avut problema asta. Drept este ca am tinut mult la niste lucruri, taman pentru a nu-i modifica o data cu spatiul-mediul si rutina. Iar aceste lucruri la care am tinut au fost asa:
-am mentinut (pe cat posibil) programul pe care-l avea si acasa. Evident ca asta a insemnat adaptare totala a programului nostru la orelele lui de masa, de somn, baie, etc-etc. Dar mie mi se pare ca asa e normal, copilul este prioritate, nu tu. Daca nu esti in stare sa faci asta, pleaca fara el sau nu mai pleca.
-am luat cu noi cele care ajutau la mentinerea acestei rutine. De exemplu: Andrei adoarme cu radio acum, inainte adormea cu un anumit cd, o anume poveste sau un anume cantecel. Da, am carat dupa noi combinuta muzicala, cd-urile preferate. La fel: am carat veioza lui (pe care, mai nou, o vrea aprinsa cand adoarme), cartile preferate pt citit seara. Au fost vacante in care am carat ditami aparatul de facut suc, numai pt ca el bea suc dimineata si nu, nu aveam chef sa-i dau scu cumparat din comert, ci ii faceam aceleasi sucuri ca si acasa.
-am avut grija unde mergem, unde ne cazam, sa intreb cine mai este cazat in camerele vecine in perioadele respective. Asta nu inseamna ca nu au fost situatii in care nu am putut controla ce se intampla la pranz, dar macar m-am asigurat ca nu avem parte de galagiosi. Foarte important pt noi, pentru mentinerea rutinei somnului de pranz.
-mi-am asezat bine in cap de la pornire ca vacanta reprezinta timp de calitate pentru noi, nu timp pentru mine. Timpul pentru mine este fie cand doarme el la pranz (daca nu cumva fac si eu acelasi lucru), fie dupa ce adoarme seara, daca adoarme pana in 22. Altfel, ma culc si eu deodata cu el, caci oboseala mea ar afecta relationarea cu el, nimeni nu vrea asta! Facand astfel ma pot juca-interactiona de cate ori vrea cu el, ceea ce il pastreaza super happy. Vazandu-ma disponibila mereu nici macar nu ma solicita des. Mai ales acum de cand a mai crescut. (ati observat ca ei solicita atentia fix atunci cand ai o treaba importanta, pe cand daca le aloci mult timp e posibil sa te expedieze ei din camera? E normal, zic eu,. Te simte disponibil, asadar nu trebuie sa se asigure de afectiunea-atentia ta pt ca stiu-simt ca au parte de ea)

Cu exceptia unei vacante esuate de acum 2 ani (pe motiv de insolatie eu primele 2 zile, apoi enterocolita el) -toate celelalte au fost super.  Si am avut din loc in loc timp si pentru mine: de-o carte, de facut unghii (o sa radeti, dar uneori asta este o mare realizare!), de o fuga pana la malul marii cand dormea el..

Intorcandu-ma la ce ziceam la inceput. Andrei este mare amator de vacante. Pana acum nu stiam clar asta, caci era micut, nici acum nu e el foarte mare, dar este incantat de cate ori ne imbarcam in masina si-o luam din loc. Sper sa ramana asa, iar eu stiu sigur ca o sa fac tot posibilul sa se intample asta.
Stiu ca multi spun ca nici nu conteaza unde mergi cu copilul cand e mic, caci oricum nu-si va mai aduce aminte. Si va spun ca NU este asa. Eu imi aduc aminte vacante de cand eram micuta-micuta. Si , cu siguranta, chiar si cele pe care nu mi le aduc aminte au contat la formarea mea. Sper eu ca si ale lui sa conteze, desigur in bine.