Obiecte de donat. Cautam doritori care s-ar bucura de ele.

Pentru ca va spuneam ieri despre Andrei si pentru ca, de o vreme, tot se strang diverse "de donat" prin casa si nu apuc s-o mai fac..uite ca o sa dau sfoara-n tara, poate astfel obiectele vor ajunge la oameni care chiar au nevoie de ele.

Era o vreme in care hainele care ramaneau mici sau cele nepurtate (ale noastre sau ale copilului) luau drumul bisericii. In primul rand pentru ca ne era cel mai simplu: biserica fiind la doi pasi de casa, in al doilea rand pentru ca aveam incredere ca preotul de la noi le va da cuiva care chiar are nevoie de ele. Ei, bine, ultima oara cand am discutat cu el, ne-a spus ca..oamenii au inceput sa strambe din nas daca hainele nu sunt noi-noute, iar asta mi s-a parut urat. A spus ca ramane cu maldare de haine si e pacat, zau!, sa se intample asta cand chiar unii au nevoie de ele.
Asa ca am trecut la altceva: am o prietena care are casa la tara (un fel de "tara", vorbesc de Nistoresti-Breaza, acolo unde noi mai mergem). Ea este nascuta si a copilarit acolo, iar acolo sunt in continuare familii cu multi copii, familii care o duc foarte greu si care se bucura de hainutele-obiectele primite de la noi/altii ca noi. Asadar am rezolvat problema hainelor-incaltarilor.

Se mai strang si obiecte casnice- de la oale, castroane-biberoane pana la ..patut de copil, aragaz..etc.. Cumva le rezolvam si pe ele. Mare parte pleaca spre "tara" de care spuneam.

Ciudat a fost cand Andrei a avut stranse cutii intregi de carti, am incercat sa le donam, "doritorii" nu doreau nici macar sa-si miste fundul sa si le ridice..altii doreau sa isi faca selectii si sa ia doar ce le place..in ambele cazuri mi s-a parut aiurea. Cel mai ciudat a fost cand s-a dus la biblioteca de langa noi sa intrebe daca nu vor donatie, iar cei de acolo i-au spus ca nu, pentru ca nu au ce face cu ele. Pe bune? Nu ai ce face cu niste carti (sa ne intelegem, nu erau vechituri, erau carti f bune, unele chiar sunt studiate in scoala la ora actuala...) intr-o biblioteca? Ma rog, am rezolvat-o si pe asta, a luat multe cutii cu carti nasa lui Andrei (mic) pentru biblioteca din Floresti; a mai mult o cunostinta de-a lui Andrei inca niste cutii...si gata! Toata lumea fericita. :)


Acum am mai strans niste jucarii. Plus motto-ul de care va ziceam ieri. Si vrem sa le dam. Dar am vrea sa le dam unui copil pe care Andrei sa-l cunoasca. Sa dea el, personal, motto ala- la care tine atat de mult si pe care s-a oferit sa-l dea. Caci credem cu tarie ca este important pentru el sa fie asa, nu sa o iau eu s-o duc undeva fara ca el sa participe.
Asadar: daca stiti vreun baietel-fetita amatoare..dati un semn pe blog sau pe fb (mesaj privat) si poate facem cumva sa ne vedem si sa ne intamplam frumos impreuna. In weekend sau intr-una din serile saptamanii viitoare. Ce ziceti? Ceva idei?

Pentru a intelege despre ce motto e vorba, uitati o poza cu copil cu tot...

si un loc unde vedeti cate ceva despre ea, caci nu este din aia foarte mica, ca sa stiti cui s-ar potrivi..
Accesati linkul ACESTA



Comentarii

  1. Ce gest frumos! Sper sa gasiti curand un nou proprietar care sa se bucure de dar! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gata, am gasit. Miercuri intalnim viitorul proprietar cu vechiul proprietar. :)
      Abia astept:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu