A fost prima evadare a anului, la Breaza-Nistoresti, unde v-am mai povestit ca mergem, la casa unei prietene. Sambata am ajuns noi doi inaintea lor. Pana sa apara si ei doi, Andrei a vrut sa mergem "pe munte". Ochei..am zis eu..desi de vreo 3 saptamani ma omoara o durere lombara care-a prins cu gratie si sciaticul.. Zis si facut. Pana la urma ma doare mai mult cand stau jos decat atunci cand merg, asa ca..haideti sa haidem. Eh...si cum a vazut el vacutele pascand pe islaz..jooooos..tare jooooos...a vrut sa coboram pana la ele. Si-am coborat. Numai ca..ce sa vezi..dorea sa le mangaie.. Maica-sa nu prea dorea.. Caci copilaria mea, petrecuta si pe la bunici-la tara, este cam indepartata si pare-se ca am uitat ca vaca este, teoretic, un animal domestic. Prin urmare am ezitat indelung...pentru ca, mai apoi, cand o vaca aparent prietenoasa, a inceput sa vina spre noi (spre bucuria copilului) sa-l iau frumos de mana si sa o stergem cat de rapid s-a putut. "De ce se uita asa la noi" "Pt ca ne-a observat ca ne uitam la ea si ne place de ea si cred ca-i place si ei de tine" (la naiba, daca ne ia asta in coarne...oare cat de repede alearga o vaca...dar parca vacile nu pot alerga..si totusi a strabatut distanta aia destul de repede..----cam asta era in capul meu in timp ce zambeam angelic Andreiului, incercand sa nu-i transmit starea de semipanica in care intram.. Cel mai misto a fost ca dupa ce-a urcat o parte din lunguuuul drum pe care-l coborasem...a venit, inevitabil, momentul "eu nu mai pot sa urc, cred ca trebuie sa ma iei in brate" "cred ca nu!" i-am zis eu, facand un calcul rapid..cat la suta din greutatea mea reprezinta greutatea lui. Mult. Caci eu sunt intr-o perioada de "Glorie" in care cam toate hainele cad de pe mine...:))Exclus sa-l car..asa ca..am oprit sa facem un picnic..si sa scobeasca intr-o movila mare de pamant cu un bat. Pana cand m-am prins ca movila aia e un mare musurori de furnici rosiiiiiiiii:))Sa fugim, zic! Iar!
Eh....dar, zau, a fost frumos. Chiar daca as putea sa mai amintesc si de momentul eu in baie, Andreiul scotocea dupa niste jucarii ca sa le scoata in curte si aud un strigat: "Ajutooooor!! O albina mare care bazaie ingrozitor!". Minunat, bun asa, pasiunea mea albinele care bazaie ingrozitor! De obicei cand le vad-aud fug si tip, acum nu puteam face asta, nu-i asa? Ma gandeam in timp ce ma indreptam catre camera unde era...cum naiba o sa scot eu albina aia...Din fericire era doar o ditamai musca, hranita bine cred, caci, nah, musca de Breaza, zic, mananca doar bio si cred ca d-aia era asa de mare si bazaia ingrozitor..:)
A aflat si ce-s alea urzici, dupa ce-a picat cu bicicleta intr-una. Din fericire s-a atins nitel doar, daca pica in mijlocul ei ar fi fost groaznic. Si ce-i aia balega...nu, in asta n-a calcat:) Si cum se-nfoaie curcanul cand ii canti "sic curcan ca n-ai margele mai rosii ca ale mele":)).
De tot felul. Frumos. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu