inainte de...

Nu calatoresc pentru a ajunge undeva, ci pentru a pleca. Calatoresc de dragul de a calatori. Marea aventura este sa te pui in miscare - Robert Louis Stevenson

Cine ma stie de mult timp stie ca-s mare iubitoare de calatorii.  Cand eram mica si mergeam cu ai mei in campingul Mamaia Nord, erau multi straini cu rulote...cu biciclete prinse pe ele, cu tot felul de barcute, placi si nebunii pe care doar la ei le vedeam (nu uitati ca eu eram "mica" ;prin anii 80...). Visam ca intr-o zi sa am si eu una...sa plec si eu ca ei in vacante...cu rulota si..cu un caine. :))
Acum niste ani (destul de multi) visam sa am o....uite, asa ceva
Nu fix modelul asta, dar ati prins ideea....Se pare ca visele din copilarie nu disparusera...in orice caz nu total...Sa ma urc in ea si sa iau drumurile in lung si-n lat, oriunde, oricand..si sa casc ochii si sa-mi umplu sufletul de alte si alte intamplari, de alte si alte imagini...

In timp, mi-am uitat sau mi-am adormit visul asta..nici nu mai stiu exact...
Probabil cand am inceput sa ma prind ca a fi ..adult (beah..ce nashpa suna!) inseamna sa mergi la munca,a dica sa ai concediu limitat pe an..ca sa nu mai vorbesc ca iti mai tb si niscaivai banutzi ca sa stai "toata ziulica" pe drumurile lumii..(caci nu ma gandeam doar la drumurile patriei..)

Oi fi adormit sau uitat visul, dar focul din calcaie nu mi l-am stins, a continuat sa arda si m-a dus pe unde si cum a putut el sa ma duca...  In ultimii ani, din motive cunoscute:), e acolo mocnit..nu-l intretin caci se cam intretine singur, dar nici nu il bag foarte tare in seama..... Insa astept... Astept cuminte sa il las sa isi faca iar damblaua si sa ma poarte. Cuminte, in sensul ca evit sa ma gandesc la ceea ce-momentan- nu se poate intampla.

Insa cand vine vorba de-o plecare undeva...oriunde ar fi ea, oricat de scurta ar fi ea...well...ala-i momentul in care circuitele din creierasul meu dau "liber" arderii din calcaie. Si o simt cum se starneste, nebuna!!! :) Si atunci sunt a ei in totalitate si visez si ma incarc de starea de "fug putin dintre betoanele astea bucurestene". Si mi-e bine. Daca-i loc nou- este emotia primei dati; daca-i loc stiut este emotia revederii dimpreuna cu amintirile mai vii sau mai estompate ale fostelor vizite pe-acolo.
Acum, de exemplu! Tulcea. Pai prin Tulcea am ajuns sigur candva..cand eram mica si mergeam cu ai mei in Dobrogea. An de an, vara de vara, mergeam cu Dacia alor mei, cu toata familia, catre satul dobrogean Iulia. Luam bacul de la Braila la Macin. Oooooo..bacul ala, la care stateam de benganeam la coada si, dupa ce urcam, faceam vreo suta de ani pana traversam Dunarea. :)) (o mai exista bacul ala...sau l-or fi modernizat?).
Au trecut 30 de ani de atunci, pe putin, dar imi amintesc fiecare scartaitura a lui..fiecare inclinare pe valuri, fiecare gol in stomac avut la leganarile alea... Imi placea si-mi displacea deopotriva trecera cu bacul a Dunarii.... Era bucurie dar si frica, stari amestecate, iar cand masina cobora si eram pe cealalta parte rasuflam usurata. Imi amintesc drumul pana in satul unde mergeam...sat in care ai mei aveau o familie de prieteni-el grec, ea bulgaroaica (sau invers?). Imi amintesc ca drumul pana acolo trecea pe langa paduri inundate de Dunare, pe langa balti cu nuferi unde opream sa culegem...pe langa balti cu broaste, pe care Diana le mai prindea si o speria pe Mama cu ele:))... Macinul mi se parea (chiar si atunci) mic si uratel foc... Satul Iulia si muntii Dobrogei imi placeau tare-tare.. Acolo era putul adanc-adanc din curte: singura sursa de apa a familei. Acolo erau magari multi pe care incercam sa ma urc:). Acolo erau gastele galagioase si sss-itoare...acolo erau ouale clocite, pe care le-am spart ca sa ma joc de-a "facutul omletei" si era sa mor de la mirosul oribil imprastiat de ele. Iar tanti era sa moara caci -se pare- sparsesem ouale pe care le clocea closca. (pai cine-a pus-o pe closca sa plece de pe ele???!!zau!!). Acolo erau pisici si purici care ma ciupeau si faceam niste blande de alergie oribile.. Acolo era pamantul crapat adanc de seceta si atata uscaciune cum nicaieri nu mi-a mai fost dat sa vad vreodata. Acolo mancam o friptura de gasca cu un sos bestial... tanti aia o facea...daca ar mai trai (dar cred ca nu mai traieste) i-as cere reteta:))
Tulcea era -pentru noi- un oras prin care doar am trecut. De cateva ori. Dar..ideea ca merg atat de aproape de locurile alea cu amintiri de cand eram mica..ma incanta...

Ah, daca m-am intrebat de bacul ala antic..ia sa vedeti ce-am gasit...



Buuun...v-am turnat amintirile mele din copilarie...acu' sa va zic si ce mi se pare foarte tare la Rowmania. Ati auzit de Tour International Danubien (TID)???!!!! Deci mie mi se pare FOARTE TARE!1 FOARTE TARE, pe bune, sa faci asta! Va puteti imagina ce stari misto tre' sa ai cand faci asta??!!!??:)) Daca nu stiti ce-i aia...iaca aici detalii.

Gata pentru azi. Urati-ne weekend placut, va rog! Ceea ce va dorim si voua :)



Comentarii