Balaceala. Socializare


Am facut-o si p-asta!!! 
So..am ajuns cu Andrei fix cand se pregateau copiii de balaceala. Adica erau in vestiar si se schimbau. Nu stia el prea bine unde mergem, ii spusesm doar ca merge cu mami si cu tati intr-un loc frumooos, cu apa muulta si ca s-ar putea sa-i placa. Cand a vazut copilasii ca se dezbraca s-a oprit si s-a uitat la ei luuung... I-am zis ca se dezbraca pentru ca vor intra in bazin, ia, hai sa vezi bazinul, si i l-am aratat. "Si Andei!" a zis el si a inceput sa-si traga in jos de pe el pantalonii si chilotii. Exact asa cum am scris: deodata ambele :), cu o nerabdare maxima.
Ocheeeeiii..ne-am zis..hai sa intre si el, daca vrea...
(si eu si tatal ne bucuram nespus ca nu numai ca n-a respins ideea, dar -de fapt- de la el a pornit dorinta de-a merge cu copiii in apa..)
Si uite-asa s-a apucat de "incalzire"..(era absolut amuzant sa-l vezi cum face si el ce fac ceilalti..pe cat putea, evident...mainile in sus..rotim mainile..etc-etc..mai putin partea cu sarituri pe loc, care nu-i ies...cand "sare" zici ca, de fapt, danseaza...)si apoi, hop si el langa copii in apa..da din picioare..mai una..mai alta....zici ca nici n-avea parinti:), adica ni s-au intalnit de foarte putine ori privirile cu el, dar nu parea ca-i lipsim prea mult:) Ceea ce este foarte bine, zau! 
S-a luat dupa copii, dorea la copii, dorea sa faca ce faceau ei (nu putea chiar tot..), i-a placut maxim in apa (cand mai statea pe margine, in fund, una-doua zicea "Andei intra acum in apa":))..), nici gand de frica, nici macar cand si-a mai luat o gura-doua de apa din bazin sau cand ii intra apa in ochi de la valurile facute cu picioarele de el sau de altii... Doar ca in momentele alea nu mai auzea nicio comanda, caci era prea preocupat sa se frece la ochi sau la nas... Dar zambind/razand tot timpul. (V-am mai zis cat de happy sunt ca e atat de vesel?!??:P Capricornul din mine care nu e neaparat cel mai optimist/pozitiv om de pe pamant..si-a gasit "medicamentul".  )
Super fain! Super, zau! 
S-a purtat impecabil in minicolectivitatea de 6-7 copii.

Inceputul este facut si, da , a fost foarte bun acest inceput. Pozelede mai jos cred ca sunt graitoare: un copil razand in continuu spune mai mult decat orice poveste de-a mea.





Ramane de vazut daca este pregatit pentru asta..el, care n-a fost in colectivitate, percuteaza destul de greu la comenzi, mai exact la unele face ce i se spune, alteori nu aude-caci este atent la altceva din jur (asta tine si de varsta, cred). Dar acesta ar putea sa fie inceputul unei frumoase socializari:) combinata cu inot..e ceea ce as numi eu perfect!

Iar daca tot a venit vorba de copii si de manifestarile in colectivitate: acum 2 zile eram toti 3 in fata Operei, si o gasca de 6-7 pusti (intre 3,5 ani si..9 ani) se jucau cu mingea. Nu fotbal, ca n-aveau poarta, pur si simplu alergau mingea in gasca, isi pasau, strigau unii la alti "pasa aici"...Andreiul nostru a vrut si el mingea...numa' ca n-a mai avut mare tragere de inima sa se joce cu noi, parintii; el dorea "cu baietzeii, la joaca, cu mingea". Cred ca va dati seama ca baietzeii l-au ignorat, ca, nah, era prea mic pentru ei.. Dar s-a uitat mult la ei si radea..si le arata si el ca are mingea lui..si...asa rau mi-a parut ca nu-l baga nimeni in seama:)) Dar normal ca stiu ca era aberant sa incerce sa-l includa, ei chiar alergau mingea si-si pasau unul altuia, el inca nu stie jocul de echipa.. Noi alergam impreuna cu el dupa minge, rarerori o dam de la unul la altul, inca nu are notiunea asta..probabil in cateva luni lucruruile vor sta altfel. 
Ideea e ca..si aseara si azi..ma uitam asa la el...si ma gandeam..bebelusul nostru este un baietel, asta stiam, dar uite ca baietelul incepe sa isi doreasca grupul, sa isi doreasca joaca in grup...Adica baietelul nostru creste si, in curand (acest "curand" este relativ, stiu) va veni momentul cand nu-si va mai dori sa se joace cu mami si tati ci cu altii.. De fapt a inceput deja... Asa ca..deodata..am avut revelatia ca trebuie sa profit maxim de inca niste luni (an? ani?) cat sunt "preferata" lui ca partener de joaca, in parc. Asta nu va mai dura mult! :))

Comentarii

  1. Si eu ma gandeam la asta... parca simt ca nu mai sunt suficienta ca partener de joaca, are nevoie de mai mult, de copii, de socializare, de noi provocari. E un sentiment ciudat :D. Oricum, noi am decis sa o dam la gradinita la toamna (din mai multe motive), asa ca o pentru ea (si pentru mine) urmeaza o noua etapa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din toamna si noi il dam...om vedea ce-o fi acolo...:)
    Bine, el e nitel mai mare, dar baiat fiind..sta mai prost la capitolul socializare (in sensul ca incepe mai tarziu la ei..asa inteleg..tu tre' sa stii mai bine caci il ai si pe baiat..)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu astept vara ca sa incepem iar orele de inot! Deocamdata sa gatam cu anul scolar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai da, ca "voi" sunteti mari:). De cand merge la inot? Ii place? I-a placut de la inceput? (daca ai scris pe undeva despre asta da-mi link si citesc..)
      Cred ca mai e nitel si incepe vacanta...nu? (recunosc ca-s cam pararela cu datele la care incep acum vacantele..)
      Merci de trecere:P

      Ștergere

Trimiteți un comentariu