Nu intotdeauna am observat frumosul din jurul meu. La 20 il vedeam. La 25 eram ocupata sa-mi fac ...cariera. Partial mi-a iesit, asa ca..dupa 30 m-am mai relaxat. Si-am inceput sa vad iar...
Sa am -din nou!- ochi pentru cer si stele... sa observ un rasarit misto care face sa treaca oboseala si zgura unei insomnii nashpa..sa ma bucure-o ploaie torentiala desi m-a prins in plina strada- pentru ca m-afacut sa-mi scot (fara sa am vreun stres de "ce-o zice lumea") sandalele si sa merg desculta...sa-mi dea gol in stomac culorile unui apus... sa ma emotioneeze maxim cand vad doi batranei care se plimba de mana pe strada...sa remarc cate balcoane misto sunt pe la casele vechi din Bucuresti (pe vechiul blog am avut cateva articole insotite de foto numai si numai pe tema asta) ori chiar arhitectura caselor....sa casc gura ca toanta la cate-un sir de furnici care duceau cate ceva in timp ce citeam o carte pe-o banca-n parc... Multe lucruri am inceput sa vad iar in momentul in care m-am mai relaxat.
Credeam ca le vazusem pe toate, credeam ca le vad pe toate... Dar abia dupa ce l-am avut pe Andrei mi-am dat seama ca sunt si mai multe lucruri de vazut, sunt nshpe mii de chestii banale pe care, daca nu ma ajuta perechea asta de ochi insotitori (in varsta de 2 ani si 3 luni) de langa mine sa mi le vada si sa mi le arate..poate ca nu le-as fi observat prea curand. Poate ca nu le-as fi observat niciodata...
Plimbarile cu un copil te obliga sa te uiti des in sus, catre cer. Te obliga sa redescoperi copilul din tine. Te determina sa reinveti fuga descult prin iarba. Te determina sa razi, sa tipi, sa chiui, sa topai ca un iepure, sa imiti trilurile pasarilor si sa faci o suta de chestii pe care uitasesi ca le-ai stiut vreodata. Fara jena, fara teama de ridicol, fara sa-ti pese de ce spun ceilalti, ba chiar fara sa-ti pese ca s-ar putea sa iei 2 calmante dupa atatea topaituri zdruncinatoare de coloana:)).
Sunt recunoscatoare pentru asta. Multumesc pentru asta. Si nu vreau sa uit niciodata cat sunt de recunoscatoare si cat multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu