luni, 29 iulie 2013

Prima tunsoare! Made by Geta Voinea.

De nshpe zile tot incerc sa pun cap la cap si sa povestesc despre enterocolitele care ne-au vizitat in ultima vreme, dar nu apuc, asa ca...mai bine scriu despre altele, bune si frumoase. 
(Voi scrie si despre enterocolite -in primul rand pentru ca va fi un mod de exorcizare a demonilor din mine- dobanditi cu spitalizarea si cu bolile copilului, in al doilea rand pentru ca poate mamicile care se vor ciocni de situatii ca ale noastre vor gasi utilie informatiile pe care le voi scrie eu)

Asadar...cum spuneam...sambata a fost o zi mare-mare-mare.
De cateva saptamani am zis ca-l tundem. Pentru ca-i cald si transpira de se face fleasca la cap. Pentru ca buclisoarele lui, rebele si frumusele si cam blondute fata de podoabele capilare ale parintilor, sunt (erau!) usor haotice si-l gadilau pe la urechi si-si tot dadea cu mainile peste urechi. Pentru ca parul lui era bebelusesc- adicatelea cresut neuniform si nu neaparat foarte des. Pnetru ca plecam la mare in cateva zile si doream sa nu moara de cald acolo. 
Zis si facut. Dupa ce ne-am intrebat unde sa-l tundem...Andrei a pus mana pe telefon si a intrebat-o pe Geta Voinea (cu care se stie de multi ani si sunt in relatii bune) daca ne poate recomanda un loc unde sa meregem cu tanara speranta a familiei, astfel incat sa nu urle foarte tare si sa nu iasa traumatizat dupa prima tunsoare. (ca asa am auzit noi ca fac multi dintre bebelusi-copii. Si-am mai auzit si ca-i important cum va suporta prima oara tunsul: sa nu prinda frica sau ceva...). Si ea ne spune ca il tunde ea, ca se pricepe la copii, ca-l abureste ea cumva si sa stam linistiti... A ramas ca ne vedem sambata.
A venit sambata, s-a trezit copilul si ..am purces la drum. A fost foarte tare ce fel s-a intamplat acolo totul. Geta l-a preluat..am iesit pe balcon, am stat la o poveste...adica Geta l-a luat in brate si i-a povestit de tot felul astfel incat sa se nasca o micutza prietenie intre ei.. Iar lui i-a placut si cum este si foarte sociabil, imediat s-a lipit de ea. Si, da, l-a tuns! Cu copilul in picioare langa ea, cu poveste spusa in continuu la urechea tanarului, in timp ce foarfeca si pieptanul ii faceau tanarului buclele sa-i zboare!! Una cate una au zburat toate, ba chiar l-a putut aranja si la ceafa si dupa urechi..asa ca..avem un baietel tuns si frumusel foc!! Si cateva bucle pastrate intr-un servetel.

INAINTE

IN TIMPUL...

DUPA
 
Dupa tuns, daca tot eram in cartierul Francez, am dat o tura si prin Herastrau..o zona pe care eu una nu o stiam: amenajata special pentru copii, au si alee pe care se face teatru pentru copii si multe masinute si multe-multe locuri de joaca mai "altfel" decat prin celelalte parcuri. Si nici nu era aglomerat. Si oamenii aveau o alta calitate decat a celor de prin alte parcuri. Bine, era trecut de ora 19 cand am ajuns noi, habar n-am cum o fi mai devreme. Cert este ca noi ne-am promis ca vom mai ajunge pe-acolo, ca sa-l dam in masinute (acum am stat putin)- caci a ramas cu ochii la animalutele alea care se invarteau. Si-i cam placeau..

Un detaliu haios: copilul are "codita" lui tati (asa avea putinul par de cand l-am nascut)
si vartejul meu din crestet (ala cu care ma lupt mereu cand ma tund sau cand incerc sa-mi asez parul- caci imi forteaza mana sa-i dau doar directia impusa de vartej..). Pentru vartejul asta nu am dovezi, dar ma puteti crede pe cuvant. :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu