Ganduri mici

Voi nu credeti ca stia mici sunt asa..cumva..geniali??!!!???

Astia mici -in general- nu doar al nostru, dar -evident- SI al nostru!

Cu instinctele lor, cu lipsa lor de frica, cu dorinta asta a lor de-a face tot ce-i nou..si tot e nou in acest moment, cu nebanuita lor energie...

Ati urmarit vreun copil care taman invata sa faca "ceva"? "Ceva" insemnand o chestie noua pentru el, orice...de la urcat o bordura pana la pus o piesa intr-un recipient... Incearca o data, nu iese bine..o ia de la capat..si iar incearca si esecul dintai nu-l determina sa renunte..si e asa de atent si de prins de ceea ce face ca lumea lui in acel moment este centrata pe incercarea aia a lui.. Nu te mai aude, nu te mai vede, nu mai reactioneaza la stimuli externi (ma rog..pe-al nostru il poti scoate din ceea ce face spunand un cuvant magic: PAPA. La asta pleaca glont spre bucatarie orice ar face) .Si apoi..cand reuseste..cata bucurie este pe fata lui, in ochii lui, in rasul lui... Andrei se si aplauda si ne uita la noi sa-l laudam/aplaudam si noi. Ceea ce si facem, evident! :)

Ma uit la el si ma topesc..recunosc! Si nu ma vedeam asa mama acum cativa ani! (De fapt..acum cativa ani nu ma vedeam mama deloc! :P) Ma uit la el cum culege de pe jos frunzele si se duce sa le puna in copac-caci mami i-a zis ca de acolo au venit si i-a si aratat cu cade frunza in zbor lin..de la copac pana la pamant. Ma uit la el cum aduna cu degetele lui micute si-inca!- usor neindemanatece pietricele de pe jos sau cum rupe iarba si o pune in galeata ca sa aibe ce rasturna mai apoi... Ma uit la el cum imi cauta privirea si aprobarea si lauda de fiecare data cand reuseste ceva. Iar eu..eu sunt tare mandra la fiecare reusita a lui si nu uit sa-l laud si sa-i spun ca-i destept si ca e foarte bine ce-a facut. Si..u know what??!..mah, copilul asta chiar intelege..pentru ca privirea aia nesigura care ma cauta devine lucitoare si fericita cand isi primeste confirmarea ca da, e bine ce-a facut!!! 

Sunt geniali! Sunt frumosi! Sunt posesori ai unor foarte bune instincte! Si..pfoooaaa..ce frumos ar fi sa nu se schimbe foarte mult inocenta asta a lor! (dar noi, adultii, stim ca se va mai schimba!)

Nah ca, scriind, mi s-a facut dor de el! Ce ma fac..ca mai am vreo ora si ceva pana il vad?:)