Anuschka si Andrei. :)


V-am zis? Hm…cred ca nu v-am zis: acum cateva zile am primit in dar o geanta , geanta de care m-am indragostit instantaneu. Asa de draga mi-e ca nu mai plec nicaieri fara ea, pe langa faptul ca este o frumusete desavrasita, este si extraordinar de practica …pot purta in ea tot felul de chestii necesare in iesirile mele cu Prichi-drag. Incap in ea si servetele umede, si cosmeticalele mele si apa termala de care nu ma despart nicicand, si jucaria preferata a copilului, pana si biberonul lui cu apa are loc in ea. Iar cand imi suna telefonul, nu mai stau sa-l caut de nebuna prin geanta, caci aici are locul lui special si stiu exact unde il gasesc! Ca sa nu mai spun ca, in sfarsit, pot sa iau cu mine mereu si aparatul foto, caci este suficient de spatioasa si extrem de bine compartimentata!
Ia uitati ce minunatie:



Poate nu veti intelege ce cauta geanta mea Calibra de la Anuschka, intr-o postare despre copil…pe un blog dedicat copilului.  Asta pentru ca scapati din vedere un detaliu important: de cand am primit-o cel mic nu-si mai ia ochii de la ea… Stiu ca el este un mic estet, in felul lui, ca este absolut fascinat de culorile ei vii,  ca sta minute in sir sa se uite la copacii imbratisati de liane, si ca este indragostit de pasarea colibri care pluteste in zbor lin pe deasupra peisajului in nuante de bleu, turcoaz, portocaliu…Cum sa nu fie?! El care adora copacii, care vrea sa zboare deodata cu toate pasarile din parc..
Ceea ce nu stiti este modul in care geanta aceasta minunata mi-a schimbat viata. Si nu ma refer numai la partea practica: cea de care déjà v-am zis…ci, mai ales, la ce fel m-a ajutat geanta mea cea noua sa schimb modul in care il adorm pe cel mic…gata cu leganatul pe balansoarul meu, gata cu cantatul…acum ii spun povestea gentii, povestea a ceea ce este pictat cu atat de mult talent, pe geanta…povestea gentii de a carei pictura fiul nostru s-a indragostit…
A fost odata ca niciodata…undeva la capatul curcubeului....a fost odata ca nicioadata o padure cu muuulti-muuulti copaci inalti si frumosi…si Andrei mergea la ei si-i mangaia si le atingea scoarta…si vorbea cu ei...si le povestea cele mai tainice vise ale lui... Cea mai mare dorinta a lui era sa poata zbura deasupra coroanelor acestor copaci, asa ca..intr-o buna zi…cand a aparut Colibriul-cel-frumos-colorat si i-a vorbit (pe o limba a copiilor si a pasarilor) si l-a invitat sa se urce in spatele lui ca sa-l poarte in zbor, Andrei n-a stat prea mult pe ganduri… S-a urcat pe Colibri si au plecat impreuna in zbor…si pasarea aceasta minunata l-a purtat pe deasupra coroanelor copacilor…acolo unde florile exotice isi impletesc tulpinile si emana un parfum ametitor…
Si in timp ce-i spuneam eu povestea…el a adormit…si stiu sigur ca a visat cum zbura in spatele Pasarii Colibri, din floare in floare, admirand peisajul mirific si sorbind in nari parfumul florilor…toate cele pictate pe geanta mea, Calibra, de la Anuschka.
Cand am primit-o nici nu m-as fi gandit ca asa tare imi va usura "munca" - ca imi va schimba (in bine!!) viata...ca va schimba si viata copilului.  :)





p.s.
Da, dragilor, aceasta este o poveste...dar are si partea ei reala...Aseara, cand sa-l adorm pe Prichi, ma tot gandeam ce poveste sa-i spun....si, brusc, mi-am amintit de dorinta mea de-a participa la concursul ilux, de geanta la care ma gandeam...si chiar i-am inventat o poveste despre pictura de pe geanta.  Mi-a fost usor, caci orice poveste care contine cuvantul copac, floare, pasare...este o poveste care-l tine atent si..mai apoi..il adoarme. Si, da, chiar m-a ajutat sa-l adorm direct in patut. Fara leganat...fara cantat...fara alte artificii! :)

Comentarii