Ma simt vinovata...

..ca nu am intodeauna rabdarea pe care ar trebui (ar fi normal?) s-o am...

Mai exact: ma simt vinovata cand ma ratoiesc la copchil.. Nu se intampla des...dar se intampla. 

E drept ca se intampla intr-una dintre urmatoarele situatii: 

1. M-am chinuit vreo ora(uneori si mai mult) sa-l adorm (de noapte)...Asta inseamna ca: am culcat toate animalutele din jurul nostru(pentru ca tote devin foarte dorite fix cand e ceasul de culcare. pana si alea pe care le ignora toata ziua.), am parcat masinile, i-am dat niste carcase de cd sa se joace cu ele- apoi le-ma culcat si pe alea (dadada, ati citi bine, si carcasele de cd se culca uneori!), l-am lasat sa dea incet-tare-foartetare combinuta, i-am cantat, l-am leganat in brate pe balanosar,  i-am dat porcusorul roz cel nepretuit pentru rotaint, ba chiar am acceptat sa-l rontai si eu -cand mi l-a infipt cu un gest hotarat direct in gura!, l-am sustinut cand s-a intins facand podul gata-gata sa dea cu capul de parchet, am pus cd-ul preferat si am cantat si eu, etc-etc...In sfarsit adoarme ...a trecut mai bine de-o ora, mi-e foame, as fuma 3 mii de tigari...asa vedea un film...sau (pur si simplu) m-as duce la baie. Il asez in patut...si, ce sa vezi, in 5 minute e cu cohii cascati si se ridica in picoare cu zambet pana la urechi si cu o jucarie (apucata rapid) intinsa spre mine..cica sa ne mai jucam... Atunci simt ca moare rapus ultimul meu neuron...si ma ratoiesc la el.

 Ies din camera, il las cu Andrei, ma duc sa fumez nshpe miliarde de tigari..ca sa ma calmez si abia apoi vin inapoi..

2. Ii fac una dintre chestiile lui preferate pentru masa. Nu sunt o maestra/fana a gatitului, dar daca i-a palcut copilului..nah, ii fac lucrul "X". Si..surpriza...taman atunci nu-l vrea. Desi eu am stat acolo, am curatat, am taiat, am fiert, am ...etc-etc...Si el? El scuipa, se agita in scaun, vrea sa iasa, vrea sa traga de microunda, arunca toate jucariile, mananca din servetel..etc-etc.. Da, ma ratoiesc la el!

(sa va spun ca e si o reactie de usoara panica in acel moment ...ceva de genul .."pai daca nu manaca asta, eu ce-i dau?"...desi sigur am avea ceva de backup in frigi, parca imi ia cineva mintile in acel moment si uit complet..)

3. ma musca. sau ma ciupeste. rau. de fata,. de nas , de ureche, de clavicula, de gat..Mi s-a intamplat sa-mi dea efectiv lacrimile de durere/usturime... Da, ma ratoiesc la el!

Cam astea sunt cele 3 situatii in care nervii mei ajung sa cedeze. E drept ca (din fericire!) sunt rare. (mai putin ultima,a carei frecventa e mai mare..). E drept si ca, in rest, el chiar este un copil super cuminte/ok. Poate ca usor rasfatat, dar cuminte... Tocmai de aceea ma si simt atat de vinovata....Ca. nah, stiu ca altele au probleme mari/reale cu copiii, iar la noi...face si el cateva chestii din cand in cand mai "asa"...si maica-sa, in loc sa aibe rabdare si nervi de fier, sa ratoieste la el...

ofof-maimai.... :)