miercuri, 27 februarie 2013

About my pregnancy. -PART TWO.-

Asadar...m-am oprit la septembrie...
Pe la inceput de octombrie am vazut gagalicea la eco, era bine merci, avea toate cele la un loc, era -in continuare- mai maricel. La eco d-na doctor ne-a spus ca va fi un bebelus frumusel, iar eu tot nedumerita ma uitam la imaginile alea si nu pricepeam cum poate cineva sa aprecieze in acel moment cat de frumusel este micutul. :)
Dadea din picioare cu mare spor in fiecare seara/noapte- fix cand mergeam la somn...adica dupa miezul noptii. Imi mai ardea cate una si ziua, mai ales cand eram la volan. Cred ca-l enerva si pe el traficul nashpa din oras :)
Prin octombie am fost cu Andrei si la targ de bebelusi si am luat patutul, salteaua, masuta de infasat...deja faceam primii pasi in pregatiri:)
Ne-am mobilizat si cu numele... Am facut liste, Andrei i le-a trimis Andreei Talmazan (ca, deh, am vrut sa stim ce influente va avea numele asupra lui si altele asemenea)...Am ramas la cele doua prenume ale noastre: Andrei si Stefan (de la mine& tata). Inca una rezolvata!

Pe la inceputul lui noiembrie am inceput sa am niste stari nu tocmai bune...aveam senztia ca am contractii, dar nu eram sigura ca aia e...Nah, de unde naiba sa stii cum sunt contractiile daca n-ai mai avut niciodata. 
Asa ca, pe 8 noiembrie am mers iar la control si...in patul rezervei de la clinica am ramas pentru juma' de zi: cu perfuzie pentru diminuarea contractiilor si cu recomandare de repaos total imediat. Cu reteta pentru tratament continuu pana la momentul la care urma sa nasc. Care moment a devenit necunoscut. Asadar de-a doua zi am intrat in prenatal. Eu care imi propuneam sa merg la munca pana pe la mijlocul lui decembrie...m-am trezit ca am colul micorat, ca bebe sta sa iasa, ca in loc sa stau calma ca nasc in ianuarie sunt anuntata ca "facem tot posibilul sa il tinem cat mai mult ianuntru" (romantic, n-am ce zice!), ca " mergeti doar cand aveti nevoie la baie, dar cat mai putin, stati intinsa in continuu, daca se poate si masa s-o luati tot intinsa" "pai, cum, nici pe scaun nu se poate" "nuuu, nici gand, apasa pe col si declanseaza contractii". Cool, mi-am zis! Si da-i cu Gynipral (de la care mi-era o greata de nu va pot spune!) si cu NoSpa (care-mi potoleau contractiile, dar imi scadeau tensiunea) si cu Dexametazona- o data pe saptamana ca sa-i ajutam plamanii lui bebe...in caz ca se naste mai devreme sa poata respira fara aparate... 
Nu stiu daca va imaginati cum e sa te trezesti, obisnuit fiind sa fii foarte activ si sa n-ai probleme de sanatate, ca esti tintuit in pat. Nu stiu daca v-am zis, dar chiar si dupa ce-am ramas insarcinata am continuat sa merg la gim -evident faceam gimnastica adecvata, pentru viitoare mamici. Ei, bine, situatia cea noua s-a dovedit absolut nashpa. Orice-ai face, iti vine sa te urci pe pereti. Ma saturasem si de tv si de net (noroc cu Iulia, care mi-a adus laptop si ma dadeam ca turbata pe net) si de carti... Plus ca, nemiscandu-ma, pofta de mancare ioc...iar stresul ca trebuie sa mananc ca sa mai creasca gagalicea (stiam ca alea sunt fix saptamanile in care bebe ia in greutate) era maxim. M-am straduit, dar tot ca naiba a fost/am fost. Caci am fost cea mai nesuferita fiinta de pe pamant cu toti cei dragi. Primul pe lista era Andrei, ca, nah, stand impreuna toata ziua catre el se revarsau cele mai mari valuri de stari nashpa. Apoi sora-mea... Probabil si catre fete am mai avut revarsari de stari, dar nu-mi mai aduc aminte...(sper ca nici ele!:) ). La fiecare ridicare din pat stateam cu o frica greu de descris. Dar de ridicat tot ma ridicam, ca simteam ca intepenesc toata pe fiecare cm patrat. Fiecare zi care trecea era o mica victorie, caci fiecare zi era foarte importanta pentru gagalicea din mine... Speram sa reusesc sa ajung in saptamana 36... adica pe la mijlocul lui decembrie. Macar pana atunci.
Sa va spun ca eram si in mijloc de renovari, ca faceam camera copilului, ca aveam mesterii in casa- doar in weekend, adica fix dupa emisiunea lui Andrei- ca si cum exact asta ii trebuia lui sambata dimineata... Sa va spun ca mesteriiluipesteprajit ne trageau tzepe si tot faceau tampenii si trageau de timp, fix cand noi NU mai aveam timp?? Mai bine ma opresc aici (deocamadata!) pe aceasta tema.

Cum-necum...am ajuns la inceput de decembrie.
Acum se impune sa va dau un detaliu, aparent neimportant. Aparent! 
Doctorita care mi-a urmarit sarcina, doctorita mea de nshpe ani, nu mai lucra in sistem de stat. Era la doua clinici private si in 3 spitale private. Pentru ca in ea aveam incredere maxima si pentru ca oricum aveam mari rezerve despre nascutul la spital de stat...am decis ca nasc la privat. Asta pana cand a aparut posibilitatea nasterii premature. In momentul in care aceasta a aparaut am discutat cu ea si mi-a zis ca, daca totusi nasc pana in saptamana 36, imi recomanda sa nu merg la privat caci vor fi costuri aberant de mari... Tot ea imi spune si ca ma va trimite la un coleg/colega din sistemul de stat. Asa ca..stateam relativ linistita...
Numai ca..o sa vedeti cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ...

So..revenind...suntem in decembrie, pe 2-3 decembrie. Este vineri noaptea, Andrei are emisiune..eu sunt acasa si ascult. Deodata ma paleste asa o idee...cum ca tre' sa fac chestia aia feminina ca sa nu cumva sa ma apuce nascutul si sa merg ca o monkey la spital...  In noaptea respectiva Andrei difuzeaza doua piese pentru bebe/mine... "Sweet child of mine" si "Child in Time".... Premonitii?? Am simtit amandoi? Am intuit? Well...who knows?! Eu as zice ca da!
Sambata, 3 decembrie, ora 8am...Andrei dormea..eu ma trezesc si ma prind ca...nu numai ca mi s-a rupt apa, dar am contractii. Dese. Puternice. Ochei..imi zic..Nasc! 
Nu-l trezesc inca pe Andrei (oricum ma intrebam cum sa-i spun ca sa nu se panicheze tare-tare...), sun doctorita. Nu-mi raspunde. Sun asistenta ei, discut cu ea, ii spun ce am patit..aia baga un aoleuuuuu, stai asa ca sun eu la d-na doctor. Ma suna doctorita...care-mi spune ca da, nasc in foarte scurt timp (nu ca eu nu ma prinsesem) si ca..nu are unde sa ma trimita la un medic cunoscut de ea, caci fiind in ajun de 6 decembrie (Mos Nicolae) toti colegii ei sunt in vacante. (ca sa vezi!!!!!). Am amutit. Pai si eu ce fac? Pai...mergeti la Universitar sau la Filantropia, caci acolo au sectii bune de prematuri. Stati linsitita, totusi e saptamana 34, ati facut dexa, bebele o sa fie bine caci ei se pricep la asta. Aha...serios, pe bune??!!! Zi sa zbori ca eu tre' sa stau linistita??!!??
Culmea e ca ...da, chiar am reusit sa-mi pastrez calmul. Asta nu inseamna ca "am stat linistita" ci doar ca mi-am pastrat calmul. Pentru ca eram atat de ingrozita (eu eram ingrozita in general de ideea de nastere, taman d-aia vroiam cezariana)...ca n-am putut sa am decat reactia mea atunci cand mi-e foarte frica. Imi pastrez sangele rece, sunt foarte lucida, trec de criza, dupa aia abia sunt gata sa lesin de atata incordare psihica.
Intre timp vine si Andrei, caruia ii spun ca eu o sa cam nasc (va imaginati cum e dupa o noapte de emisiune si maxim o ora de somn sa primesti vestea asta de la femeia de-acasa??)...si ca nu am medic. Ca a mea doftorita m-a trimis la camera de garda de la unul dintre cele doua spitale.
In timp ce el a plecat la un vecin (medic) sa ceara sfat, eu o sun pe Alina (care se ocupase de achizitia camasii de noapte/papuci/alte cele necesare pt mine & bebe la spital) si-i spun pe scurt cam cum stau. Noroc maxim: al ei prieten stie o doctorita la Universitar. O suna pe d-na, d-na confirma ca poate sa vina de urgenta acolo (femeia nu era de garda) si ca voi naste cu ea. Macar asta s-a rezolvat, rasuflam noi usurati.... Ma rog, cam cat de usurat poti rasufla in aceasta situatie ingrata....
Intre timp apar si...cine credeti ca lipsea din filmul asta???...ei, bine, da...zugravii!!! Pai ce, ati uitat ca era weekend si ca ei doar in weekend lucrau?? Veselie maxima, ce sa zic!!
So..ajung Alina cu Adrian, ma urca in masina si purcedem spre spital. Diana era si ea pe drum...
Ne cam grabeam, nu de alta, dar era deja vreo 9 si ceva si bebe dadea semne serioase de scos nas la lumina... :)

Despre cat de distractiv a fost in ziua aia si in cele de dupa...intr-o postare viitoare...
Oricum, putem considera finalul jurnalului meu de sarcina. Eram in saptamana 34..aveam 62 kg...abia acum incepeam si eu sa arat a femeie insarcinata... Copilul, care se presupunea ca va fi Capricorn (ca mine), se revoltase pe zodia mea si alesese Sagetatorul...

Un comentariu:

  1. O adevărată Odisee, plină de peripeţii!

    La mulţi ani de Mărţişor şi o primăvară frumoasă! :-)

    RăspundețiȘtergere