Prietena mea delicioasa. O poveste pentru papilele voastre gustative

Cei care ma cunosc stiu deja despre mine ca sunt o mancacioasa. (Da, stiu, nu se vede. Lucky me!) 

Asa ca azi o sa ma joc putin cu voi, facandu-va sa va lase gura apa, vorbind despre..pizza!

Nu mai stiu exact cand am mancat prima oara, cu siguranta prima mea pizza a fost una facuta in casa. Dar stiu ca prima oara a fost un moment din acela in care mi-a venit sa exclam "acesta este inceputul unei frumoase prietenii!". Si exact asa a fost.

Asadar pot spune cu toata sinceritatea ca eu si ea, pizza, avem o relatie veche si stabila. N-am intampinat niciodata probleme in relatia aceasta, nu am fost niciodata certate, nu ne-am despartit niciodata. 

Este...salvarea de la job

Stiti ziua aceea foarte aglomerata, cand ai o gramada de lucruri de facut, toate contra cronometru si esti lesinat de foame, dar nu ai timp nici sa te ridici sa mergi la...masa? Exact! Acea zi. Si atunci, nu-i asa ca e minunat sa rogi o colega sa dea comanda pizza. Da, stiu, e gresit sa mananci in timp ce lucrezi, dar este perfect sa iti oferi asa o bucurie de gust cand ai o zi asa de obositoare.

Este...dupa sala

Da, exact! Stati sa ne intelegm: eu nu merg la sala ca sa slabesc, caci stau bine cu greutatea. Asa ca, daca vreti sa slabiti, sa nu faceti ca mine. Dupa ce v-am dat sfatul acesta prietenesc, pot sa va marturisesc ca dupa sala eu una sunt rupta de foame si as manca un animal intreg. Daca ar fi viu, as fi in stare sa-l vanez, la ce foame ma rupe. (Sa ma iertati, dragi iubitori de animale, dragi vegetarieni) Exact, carne, multa carne! Cand este weekend si copilul este la tatal lui, in frigiderul meu fluiera vantul. Asa ca...evident, apelez la un serviciu de livrare pizza Bucuresti! 

Este... seara de povesti

V-am mai spus, sunt o mare consumatoare de carne. Poate doar vara o las mai usor, in rest o zi fara carne e ca si cum m-ar tine cineva la dieta. (Doamne fereste!!). Asa ca atunci cand imi vine o prietena draga la mine, prietena care este lacto vegetariana..ce pot sa ii dau? Normal!! Pizza. Cheesy.

Este...placerea mea vinovata, intamplata pe furis

Am fost pusa in situatia in care am fost nevoita sa mananc chestii pe furis. Cand? Cand era copilul mic si inca nu avea voie tot felul de mancaruri, dar de poftit poftea. Imi sarbatoream cate-o seara de somn linistit bebelusesc cu...exact!! Cu pizza. Bine, da, recunosc si cu ciocolata. Ok, fie si cu Cola! Micile mele placeri vinovate...

Bucuria aceea de-a savura o pizza, de-a intinde din mozarela aceea...

De acum doi ani, de cand a crescut copilul, am adaugat inca o ocazie de sarbataorit cu pizza. Este... 

...ziua lui de nastere.

Totul a inceput intr-un noiembrie, cu o luna inainte de ziua lui. Am inceput sa discutam despre cum si unde sa isi serbeze ziua de nastere. Ca orice mama a zilelor noastre mi-a venit sa ma iau cu mainile de cap cand am inceput sa aud in fiecare zi alta idee geniala " Vreau la un loc de joaca in Mall." "Mai bine la Escape Room" "Ce-ar fi sa-mi faci ziua la locul acela cu perete de escalada, cel unde-am fost la ziua lui X." "Stiu, un coleg isi va face ziua la patinoar, mi-o faci si mie acolo?"
Dupa cateva zile in care mi-au auzit urechile nenumarate variante si m-a luat cu lesin auzind ca vrea sa-si invite toata clasa am spus STOP JOC. Mi-am adus aminte ca eu sunt adultul responsabil cu producerea banilor in casa asta, asadar o sa gasim o solutie mai rezonabila din punct de vedere buget.

ACASA. 

To make a long storry short, am adunat o gasca de pusti in vastele noastre palate de doua camere. Le-am dat liber la nebunii. Din cand in cand noi, cei doi adulti prezenti in casa(de fapt ne exilasem in balcon unde fumam si beam un vin rosu sec), mai verificam ca sunt toti intregi. Se distrau maxim.

Pernele au devenit arme, mai apoi scuturi. 

Covorul din living - ring de lupta. 

Spatarul canapelei- loc de unde se pot face sarituri pe covor.

Paturile au devenit numai bune pentru facut corturi din ele.

Tricourile, tinute pe varfuri de creioane sau de linguri de lemn, au fost steaguri care marcau teritorii.

Casa intreaga era un teren de joaca, plin de chiote, strigate, rasete. O gramjoara de copii rumeni in obraji, transpirati, agitati. Vulcan activ, jur!

Stiti cum stingi vulcanul? Nu, nu punand dusul cu apa rece pe ei (desi, recunosc, uneori este tentant)

Spui trei cuvinte magice.

 A VENIT PIZZA.

Atat. 

Pret de cateva secunde harmalaia s-a mutat la baie, unde a fost mare imbranceala la chiuveta, caci toti au vrut sa se spele. Apoi s-a facut liniste. 
De la inaltimea unui adult, privind in jos, vedeam doar crestetele lor, miscandu-se in ritmul mestecatului. Si multe maini hulpave care se intindeau catre cutiile de pizza. 

Cand am decis sa facem acasa, n-am stat mult pe ganduri in ceea ce priveste meniul pustilor.

Pizza, limonada, freshuri si, desigur, tortul. 

Limonada si freshurile produse in casa, tortul de la o prietena.

Iar pentru comanda de pizza am ales #pizzerianeobișnuită, Dodo Pizza.

Cand vine vorba de o petrecere de copii, e important sa ai incredere in ce le dai sa manance. Ideea ca exista o pizzerie in bucataria careia imi pot baga nasul (fara sa fiu prezenta si, mai ales, fara sa fiu pusa la treaba) mi s-a parut geniala. Aceasta transparenta mi-a dat mare incredere in ei, in produsele lor. Cum e posibil sa vezi ce se intampla in bucataria lor? Au camere web. Dai comanda online si poti vedea cum se naste pizza ta. Nu-i cool??

Pe deasupra, pentru o gasca de copii, predominant baieti, cum e sa le oferi Combo Dodozaur 7. 
Stiti ce fani de dino-zauri, bronto-zauri, dodo-zauri si alti zauri sunt baietii, da?!

De la ziua lui, pizza a ramas la loc de cinste. Cu ea sarbatorim si ceea ce noi numim "seara de filme". O seara obisnuita, in care ne alegem un film de vazut, ne cocotam pe canapea, ne uitam pe promotiile Dodo si lansam comanda pizza Bucuresti. De cand a aflat ca daca se intarzie peste 45 de minute cu livrarea primesti o pizza gratis, al meu copil isi doreste ca livrarea de intarzie. Dar cel mai tare si mai tare isi doreste sa primeasca si el o "pizza zburatoare". Asta de cand a citit ca Dodo pizza din Rusia, in 2014, a facut livrare pizza cu drona. 

Voi cum, ce, cand si cu cine sarbatoriti cu pizza? Care-i preferata voastra? 


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019. Proba 6: Sarbatoreste cu pizza!

Oricata scoala ai facut, nu strica si Scoala de Bani.

Ce-nseamna, pentru tine, sa fii independent financiar? Tata ar spune “sa fii bogat” sau “sa ai avere”. Pentru mine inseamna a putea sa generez venituri fara sa muncesc. Yeeeeeiiii!!!

Este cineva care nu-si doreste sa aibe independenta financiara? Mana sus! Aha, ma gandeam eu ca nu voi vedea nicio mana sus! Toti vrem. Toti visam.

Eu si banii am avut o relatie de tipul "love-hate": cand va am - va iubesc si va fac praf; cand nu va am - va urasc aprig. Imposibil sa ajungi independent financiar asa. Noroc ca a aparut in viata mea al meu fiu. Si m-a facut sa fac niste schimbari. 

O vorba spune ca “banii nu aduc fericirea”. Poate ca nu o aduc. Dar sunt tot felul de lucruri care aduc fericirea si, ce sa vezi, ele nu-s gratis!

Asa ca, daca vrei sa iti implinesti visurile, ar fi bine sa incepi de undeva.

Inceputul se cheama buget personal. Poti sa faci un buget folosind un excel, sau poti alege sa folosesti ceva mult mai complet, intrand pe site-ul Scoala de Bani, BCR. 
 1. Fa-ti bugetul. 

   Treci veniturile. Apoi trece rubrica de economii. Alege un procent din venituri (5-10%) pe care sa-l transferi, lunar, intr-un cont de economii. Uita, apoi, de banii aia. 

  Stabileste-ti un scop pentru care vrei sa faci economii. Macar la inceput. Va fi mai simplu asa.

E greu sa te urnesti, dar cand ai depasit pragul psihologic al NU-ului (nu pot, nu imi permit, etc..), drumul devine mai usor. N-ai idee cate NU-uri mi-am spus eu pana sa incep...
Daca nu ai inca, mai intai fa-ti un “fond de urgenta”, “de zile negre”, zi-i cum vrei. E pentru situatiile extreme. Sa vezi ce confort psihic iti da existenta lui. Daca il aduci la nivelul a 3-4 venituri actuale, deja esti ok.

Economie faci si daca iti inchizi din credite. Mai ales din cele de nevoi personale, la care dobanzile sunt destul de mari. Macar returneaza in avans. Micsoreaza-ti perioada de creditare, astfel iti vei scadea dobanzile. Nu este o economie foarte “vizibila” (pentru ca nu vezi crescand suma intr-un cont de economii), dar e una foarte buna. Crede-ma, am testat.

Economie poti face si reducand cheltuielile. Daca ti se pare ca nu ai cum sa pui de-o parte, uita-te putin la cheltuieli. Poate ajustezi ceva pe la ele? Incearca sa le imparti pe categorii clare:

Cheltuielile fixe. Facturi, rate, chirii. Depinde la ce te-ai inhamat.  Ele sunt mai greu de scazut. Vezi daca poti scadea facturile, uita-te la abonamente si vezi daca exact astea sunt cele ok pentru tine. 

Cheltuielile variabile absolut necesare -mancare, haine, obiecte de uz casnice. Aici poti lucra sa le scazi eliminand risipa. Cata mancare arunci? Hainele pe care ti le cumperi, chiar le porti? Nu taia mai mult decat e necesar: nu e cazul sa incepi sa te simti mizerabil pentru ca nu-ti mai oferi nimic. 

Cheltuieli diverse. Variabile. Vacante, obiecte nu neaparat necesare, iesiri de weekend, mese la retsaurante. Aici ai liber la taiat. Asta daca vrei. Te sfatuiesc sa te uiti atent si sa vezi pe ce zboara banii tai. Sa decizi unde exagerezi, daca exagerezi. Sa iei masuri!

Cheltuieli-investitii. In tine. Fie ca sunt cursuri (care te pot ajuta sa obtii un job mai bun sau diverse colaborari- asadar un venit mai mare). Fie sunt in sport- adica unele care te fac s ate simti mai in forma, deci sa ai rezultate mai bune. Te ajuta sa "cresti", deci, pe termen lung, sunt investitii. In tine. 

Daca ai ajuns in acest punct, daca ai facut acest buget, pe jumatate ti-ai facut temele. 

2.  Tine cont de bugetul facut.

Foloseste-l ca pe o unealta care te ajuta sa cresti suma din contul de economii. Fii atent la rubricile cheltuieli. Vezi daca (si unde) ai derapaje. Corecteaza-le. Ajusteaza. Analizeaza. Da-ti timp s aintelegi ce faci gresit, daca faci ceva asa.

Sa fii independent financiar nu inseamna doar venituri, economii, cheltuieli. Inseamna, cum spuneam, sa gasesti calea de a genera venituri suplimentare. Cum poti face asta? Investind. Asa ca....

3.   Investeste

Partea cea mai grea e cea legata de investitii. Pentru mine ea e cea mai grea!!

Fac parte dintr-o generatie care nu a primit educatie finaciara. Abia acum invat. Si stiu ca, daca eu pot sa o fac, atunci sigur poti si tu. Mergi la un seminar (GRATUIT) al Scolii de Bani BCR, o sa vezi ca o sa inveti cum sa faci bani. 

Articol scris pentru SuperBlog 2018. Proba 6:Pași pentru a deveni independent financiar
Sponsor Scoala de Bani by BCR

Tu ce ti-ai cumparat ultima oara de pe Evernisaj?

Hai sa ne imaginam un joc simplu, l-as numi jocul sinceritatii.
Daca te-as intreba: "te-ai imbracat vreodata cu haine second hand?" ce mi-ai raspunde?
Sunt singura ca, o parte dintre voi, ar raspunde: no way! Poate din convingere, poate dintr-o rezerva in a admite ca a facut asta.
Dar daca te-as intreba "ai purtat vreodata haine folosite de altcineva?"oare ai mai raspunde la fel??
Poftim? Ai dat din cap ca "da"?? Serios??!! Ia, gandeste-te mai bine: sigur, sigur, sigur?

N-ai avut niciodata nevoie de o piesa vestimentara, nedetinuta in garderoba proprie si pe care n-aveai timp sau bani s-o cumperi? Sau poate ca nici macar nu o gaseai de cumparat fix in acel moment..? Iar tie iti trebuia ACUM , nu maine..Din fericire iti aminteai ca ai vazut piesa aceea in garderoba prietenei x, ori poate la sora ta...
N-ai avut niciodata o prietena, cu care sa te potrivesti la masuri? Asta pana cand ea a trecut la marimea urmatoare, in timp ce tu ai ramas la marimea initiala. Si, cand s-a intamplat asta, dintre hainele prietenei tale nu a ajuns nimic-nimic la tine? Nici macar rochia aceaa galbena, super meseriasa, pe care i-ai admirat-o atat de tare vara trecuta?

Da, eu sunt convinsa ca nu exista om pe lumea asta, care sa nu fii purtat haine second hand, chiar daca nu le-a numit asa. Chiar daca a fost doar pentru o seara, o noapte, ori doar cateva ore!

Ok, daca am trecut peste aceasta cutuma legata de conceptul second hand, daca ai acceptat ideea ca ai purtat haine second hand (si nu numai ca le-ai purtat, dar ai fost incantata sa le porti si te-ai simtit "WOW" in ele!) propun sa mergem mai departe.
Cu putin timp in urma, cautand pe internet hainele unui brand preferat, am descoperit ca exista si haine second hand online.
Fie vorba intre noi, m-ar fi mirat daca nu ar fi existat. Intr-o lume in care oamenii tind sa cumpere tot mai mult online, economisind timp si multe alte resurse, ar fi fost straniu sa nu poti cumpara si haine mana a doua de pe internet.
Si, daca tot am pomenit de resurse economisite, hai sa iti spun ce magazin mi-a luat mie ochii si cu ce. Magazin de haine mana a doua, caci despre asta vorbesc acum. De fapt, de haine, de incaltaminte, de accesorii..Ce mai incolo si-ncoace, cam tot ce-ti trebuie din punct de vedere vestimentar!
Se numeste Evernisaj, este un magazin second hand, iar ce mi-a placut cel mai tare la ei este principiul in jurul caruia si-au construit imaginea: "a fi in trend [..] este despre a tine seama de lumea in care traiesti, a fi constient ca resursele sunt limitate si ca tu, prin actiunile tale, influentezi viata celor din jur"

Pe mine, ma stii deja, caci ma citesti de ceva vreme. Asadar ai aflat deja ca sunt un om care traieste constient de faptul ca directia in care se duce lumea aceasta depinde SI de el. Si asta inseamna ca sunt tot felul de schimbari in viata mea, de cand am deveint constienta de acest lucru. Ca sa tin cont de concepte precum reciclare, refolosire, protejarea mediului. Ele sunt mai mult decat vorbe, ele sunt transformate in fapte.
Implicatii ale credintei mele in aceste concepte sunt si in zona care are legatura cu vestimentatia. Evident, tocmai de accea ti-am spus ca am rezonat cu mesajul celor de la Evernisaj.
Ce fac eu? Lucruri simple, pe care sigur si toti le poti face. In caz ca nu le faci deja!
La schimbarea anotimpurilor, fac o selectie de haine. Ma aflu in situatia (fericita) in care dimensiunile mele, implicit masurile la haine, raman constante. Asadar cand fac selectia nu este nevoie sa tin cont de "ce nu imi mai vine", caci imi vin cam toate. Insa, daca am haine (sau accesorii sau incaltaminte), pe care nu le-am purtat  unul sau chiar doua sezoane trecute, e cazul sa ne luam la revedere. Pentru ca mi-e clar ca, fie nu imi mai plac, fie nu ma mai reprezinta. Ce sens ar avea sa imi tin sifonierul imbuibat de haine, sufocat de ele si sa imi ingreunez singura viata.  Caci, evident, cand stai in fata unor rafturi /umerase pline si trebuie sa alegi cu ce te imbraci in ziua aceea, decizia este greu de luat.

Le depun in cutii, in saci de vidat. Le dau fie prietenelor, fie le trimit catre oameni despre care stiu ca au nevoie, pe care ii vor bucura. Oameni care le vor folosi cu placere.

Flashback
La 20 de ani, iesita (de cativa ani doar) din bezna comunismului, eram disperata dupa haine. Cumparam ca apucata, majoritatea le purtam o singura data, pe unele chiar deloc. Nu eram mai deloc selectiva - as putea spune ca eram in faza de cumparat cantitativ, nicidecum calitativ. 
Pe la 25 de ani, ceva din febra cumparaturilor se mai potolise. Incepusem sa devin mai atenta, eram deja la nivelul la care, cand cumparam ceva, ma gandeam cu ce se va potrivi din ce am deja in sifonier. Daca voi purta acel obiect vestimentar/incaltaminte. 
In  cativa ani prinsesem un "microb" si mai puternic decat microbul shoppingului: "microbul vacantelor". Devenea mai important sa plec in vacante decat sa arunc toti banii pe haine. Cu toate acestea, fiecare vacanta in afara tarii insemna intoarcerea cu o gramada considerabila de haine. Insa le cumparam mult mai constient, mult mai atenta.
Cert este ca, in jurul varstei de 30 de ani, am avut revelatia ca sifonierul meu geme de haine. Culmea, ca orice femeie, eram in stare sa stau minute intregi in fata lui si sa nu pot decide ce voi pune pe mine. Erau prea multe? Probabil. Erau haine care nu mai rezonau cu mine, cu cine eram, cu cine devenisem? Foarte probabil si asta!
Aceea este varsta la care au inceput marile schimbari in ceea ce priveste felul in care mi-am abordat vestimentatia. Intamplator sau nu, ele au venit intr-o perioada a vietii mele, in care deveneam mai echilibrata, mai sigura pe mine, mai ...femeie!
Usor usor am inceput sa ma imi construiesc o garderoba "capsula". Nu stiam ca se cheama asa, nici nu cred ca exista la noi acest concept. Faceam asta intutiv, ghidandu-ma dupa ceea ce simteam eu ca e corect sa fac cu mine, cu sifonierul meu, cu viata mea!

Back to the present!
Astazi, pentru mine, hainele sunt emotie!
Eu le-o transmit purtandu-le. Le impregnez cu emotia mea din momentul in care le-am purtat. O data incarcate cu ea, ele mi-o vor da inapoi, de fiecare data cand le voi purta. Pentru ca, automat, le voi asocia cu acea emotie.
Asadar nu e de mirare ca, in sifonierul meu, eu am "rochia in care atunci.."- cand m-am simtit poate exuberanta, poate speciala; am "camasa alba din ziua aceea de septembrie.."- cand el a consierat ca eram foarte sexi; am "sarafanul meu din Vama.."-cand eram foarte libera si fara griji....si altele asemena. Multe.

Cand imi cumpar haine pentru improspatarea garderobei am cateva criterii dupa care le aleg:
Evident ca, mai presus de orice, o piesa pe care o cumpar trebuie sa imi placa.
Apoi, desigur, rememorez ce am deja in sifonier. Cu ce se va potrivi haina pe care doresc sa o cumpar. Sau pantofii. Sau geanta. In ce situatii/ocazii o voi purta.
Deloc in ultimul rand, trebuie sa imi vina bine. Sa ma simt bine in ea, sa ma avantajeze.

Ce m-ar determina sa cumpar haine

 SECOND HAND

Ti-am zis deja, sunt adepta calitatii in favoarea cantitatii.
La acest capitol nu fac rabat.
Am gasit, de-a lungul timpului, cateva marci parca facute special pentru mine. Ca stil, croiala, culori.
Sunt deschisa si la nou, asadar ma uit si la alte haine.
Iti spuneam de Evernisaj. Ei, bine, am regasit pe site-ul lor branduri favorite, la niste preturi care bat -de departe- cele mai cele reduceri din magazinele firmelor respective.
Daca tot am gasit ce cautam, am zabovit pe site si am cautat bluze, fuste, m-am uitat la modele, la preturi.... Si, uite, chiar azi am pus ochii pe-o fusta. Alba. O caut de nu stiu cat timp, este cea care imi lipsea din colectia pentru vara ce vine. (caci vine, desi nu pare! Zau, iti promit ca vine!). Nu voi sta mult pe ganduri, pentru ca, fiind un site second hand nu au din modelul x, marimea mea, prea multe bucati. E cazul sa o cumpar cand am vazut-o. Altfel..altcineva va pune ochii pea ea si o sa dispara. Si as regreta nespus, caci nu este O fusta alba, ci era chiar FUSTA!

Tu?? Ce faci, inca mai esti pe aici, citind ce scriu eu? Sau ai intrat deja pe site-ul lor? Ce-ai gasit? Ce-ai cumparat? Spune-mi si mie, mor de curiozitate!!


@@@
Acest articol este scris pentru Spring SuperBlog 2018, proba 6.