Stiti pe cineva care stie pe cineva care-ar vrea...care-ar putea..?!

M-am trezit hotarata sa vand apartamentul pe care-l am si sa ne mutam intr-unul mai spatios.
De cateva luni tot sucesc ideea pe toate partile, am si tatonat putin terenul, m-am uitat pe preturile de vanzare/cumparare de pe site-urile cu anunturi de vanzari, ca sa stiu ce ma astepta. Asta pentru ca, desigur, fac un credit pentru diferenta de bani.
Am tot studiat articole din presa de specialitate, mai ales dupa ce am vazut ce fel a crescut ROBOR-ul anul trecut, mai ales dupa ce am auzit nenumarate zvonuri despre ce fel o va lua razna piata imobiliara. S-a facut ceva zgomot despre cum vom intra intr-o criza imobiliara comparabila cu cea din 2008. Insa eu cred ca a fost exact ca in vorba aceea "mult zgomot pentru nimic", criza e departe spun specialistii in analizele lor.
Asa ca, gata, ma apuc sa fac fotografiile. Un anunt fara fotografii de calitate are mai putine sanse. Sa profit de lumina diminetii, ca sa nu o patesc ca acum trei ani. Cand am incercat sa-mi vand garsoniera punand aceste fotografii la anunt. 

arhiva personala

arhiva personala

Ei, mda, omul din greseli invata! Asa ca acum stiu, fotografiile trebuie sa arate bine. Lumina buna, unghiuri bune, incadrare buna..
Stiu exact si ce sa scriu in anunt astfel incat sa nu stau cu mana streasina la ochi, privind in zare, asteptand jumatate de an sa vand apartamentul. Mai ales ca vine imediat luna aprilie si, potrivit studiilor, trimestrul al doilea din an  este cel mai bun pentru vanzarea uneu locuinte. Sa profit de el!

Hotarata, dau sa deschid pagina ca sa adaug anuntul cu tot cu poze.
Ma trezesc ca, in loc sa imi incarce site-ul dorit, pe ecran apare un mesaj ciudat.
“In baza OUG  numarul..din data de 8 Martie 2019, va aducem la cunostinta ca orice forma de publicitate, incluzand aici anunturile de mica sau mare publicitate, este strict interzisa. Incalcarea acestei decizii se pedepseste cu inchisoarea intre 1-12 luni”
Ma uit in calendar: nu e 1 Aprilie.
Nu imi vine sa cred ce am citit, asa ca sun un prieten, care lucreaza in zona publicitatii. Il prind cu greu la telefon, imi spune ca e pe fuga, ca e mult mai grav decat pare. Ca se va interzice ---in curand--- presa, cu totul. Imi balmajeste ceva despre libertatea presei care se duce, despre libertatea noastra care se duce, despre cum ne intoarcem in epoca salamului cu soia.
Nu pricep mare lucru din ce spune, caci este agitat si are un discurs greu de urmarit. De fapt, ca sa fiu sincera, pricep foarte bine ce vrea sa spuna: de luni de zile am observat tot felul de schimbari, nenumarate OUG-uri care incalca flagrant drepturile noastre. Sau le sfideaza. Pe fata.
Cu toate acestea…stiti vorba aceea “tara arde si eu ..” 
Da, eu am acum prioritatea mea. Exact, cea cu care m-am trezit de dimineata, cea cu vandutul. Cea cu cumparatul. 
Asa ca incerc sa actionez constructiv. 
Sa demarez actiunea…dar, cum??
Ma simt exact ca un om care a condus toata viata lui doar masina cu cutie automata, iar acum i s-a dat una cu cutie manuala.
Habar nu am de unde sa o apuc. Daca nu pot sa pun anuntul pe site, unde si cum vand eu? Cum caut ce doresc? Cum compar preturi? Cum stiu care-i piata, ca sa nu pun vreun pret aberant de mare la apartament si sa raman cu el navandut. Sau prea mic si sa ies in pierdere.
Bine ca am salvat, zielele trecute, o statistica imobiliara de pe Anuntul Telefonic. Macar sa-mi fac o idee despre preturile din diferite zone. O caut cu infrigurare prin foldere. Ura, chiar o am, facusem print screen, iar acum acest lucru ma salveaza.

Noroc ca am trait si in vremea comunismului (am zis noroc?!? Mda, ma rog, acum pare ca este util!) si ca inca imi amintesc diversele metode prin care vindeai cate ceva. Dar greu, e greu de tot sa te intorci acolo. Vandutul prin "metoda datul din gura in gura”. Nu stiti cum este ea?  Pai cam asa:
-Vecina, ai cumva de vanzare tigari, caci am treaba la doctor si trebuie sa dau ceva.
-Vecina nu am, dar am auzit pe cineva care stie pe cineva, care ar avea asa ceva de vanzare.
Asadar, se pare ca trebuie sa ma apuc de sunat prietenii, de vorbit cu vecinii..
Si mai stiu o cale, era la moda cand eram eu in facultate si nu se inventasera copiatoarele (adica nu gaseai la tot pasul): fluturasii. Nu cei colorati, care zboara din floare in floare. La noi in facultate se imparteau fluturasi cu textul “Copiez cursuri/seminarii, contra cost. Scriu frumos. Garantez ca se intelege scrisul.” Aceeasi fluturasi erau lipiti si pe stalpii din jurul caminelor studentesti. Sa stie omul la ce camera sa bata la usa. Ca, deh, mai chiuleam de la cursuri, dar cand venea sesiunea aveam nevoie sa invatam dupa ceva.
Deci "metoda fluturasului": sa ma apuc sa-i printez, sa-i lipesc pe stalpi. Sa-i pun pe la cutiile postale. Sa…
Mda, sunt niste solutii, dar impactul va fi atat de mic!!
Acum, serios, statistic vorbind, cati oameni trec pe langa stalpul acela? Si, dintre cei care trec, cati stau sa citeasca? Si daca citesc, cati sunt in cautarea unui apartament? Ok, ati prins ideea!


Este clar, trebuie sa ma grabesc. Cred ca spatiile de pe stalpi sunt limitate, in mod clar toti vor vrea sa puna anunturile in zonele cele mai populate, asadar cred ca "stalpii buni" se vor ocupa repede!!! 
Apoi trebuie sa merg si la intersectii. Asa ca, daca vedeti o femeie care alearga la printre masinile oprite la semafoare, deschideti, va rog, geamul.
Poate doriti sa va cumparati un apartament. Eu am unul de vanzare.
Sau poate stiti pe cineva care isi cauta.
Sau poate stiti pe cineva care stie pe cineva..?

Exercitiu de imaginatie scris pentru Spring SuperBlog 2019, proba 3: Cum ar arăta lumea de azi fără anunțuri de mică publicitate?

Cine n-are bucatarie..sa-si cumpere. Cum de unde?! De la Somproduct.

Daca m-ar intreba cineva cum ar fi ideal sa arate bucataria mea, ei, bine..as spune ca ar fi minunat daca as gasi in ea ceva de genul acesta:

Bine, de fapt detaliul acela de pe deget, ar putea sa lipseasca. Mai ales daca n-as avea si eu unul identic. Caci, deh, in bucataria ta e de preferat sa gateasca barbatul tau, nu al alteia! 
(nu-i asaaaaa???!! :)..)

Si ar putea sa fie asa

Spatioasa, luminoasa, pe nuante de gri si bej. Alb restul. Iubesc iesirea catre un spatiu deschis, asa cum are aceasta bucatarie.

Stop, stop, stop. Sa ne oprim din visat. Sa uitam imaginea perfectului cu sortulet, in plina actiune in mijlocul bucatariei. Gata? Ati derulat filmul inapoi? Ati sters imaginea, da?
Sa revenim la oile..pardon, la oalele noastre!!

Realitatea este ca eu stau intr-un apartament de bloc, cu o bucatarie spatioasa, pe care mi-am amenajat-o fix cum am dorit, acum doi ani. Realitatea este ca, in bucataria mea minunata, gatesc doar eu. Ma asista copilul, uneori, dar el (inca!!?) nu gateste.
Realitatea este ca bucataria mea chiar seamana cu cea din imaginea de mai sus. Fix pe nuante de gri si bej. Pereti albi. Mobilier alb cu blat gri.
Culoarea e adusa de accesorii. De la pernutele scaunelor, prosoape, servete de masa, floarea de pe pervaz..toate sunt in culori calde.
Iar cea mai frumoasa culoare o aducem noi, cand umplem bucataria de rasete si de energie.
Si realitatea aceasta este chiar placuta.
Iar bucataria noastra este unul dintre locurile unde ne intalnim si mai stam si noi "la povesti".

Mi-am dorit foarte mult sa am o bucatarie in care sa folosesc cat mai optim spatiul avut la dispozitie, sa-i pastrez zona ferestrelor libera (v-am zis: iubesc lumina), sa o fac sa fie calda si primitoare.
Pentru ca, asa cum am spus, urma sa fie locul unde ne vom intalni seara, la cina, pentru a petrece ceva timp impreuna. Nu stiu cum e la altii, dar la noi in familie cina este momentul in care ne adunam unul langa altul si apucam si noi sa ne povestim diverse, de peste zi. Da, stiu, nu sariti cu gura..la masa nu se vorbeste, parca asa se spunea. Recunosc, noi vorbim. 

De asemenea, fiind in doi, stiam sigur ca el va vrea sa stea cu mine prin bucatarie cand voi gati, in weekenduri mai ales. Ca va vrea sa "isi bage nasul" in ceea ce fac eu, uneori va avea chef sa ma ajute- atat cat poate ajuta un pusti de aproape 7 ani.

Recunosc ca sunt fan al magazinelor de mobila si decoratiuni. Asa ca, pe cat de tare am detestat partea de renovare a acestui apartament, pe atat de mult am iubit-o pe cea de amenajare.
Cea mai mare parte dintre obiecte am ales sa le comand online. Am ales site-ul celor de la Somproduct, pentru ca ii stiam de niste ani buni. Erau cei de unde achizitionasera parintii mei saltelele lor si stiam ca au produse si servicii exceptionale. In plus, faptul ca puteam testa/vedea unele dintre produse si in magazine, m-a incantat. Caci sunt eu femeie, dar sunt si Capricorn, care vrea sa stie ce ia. Mai ales la obiectele mari.
De fapt obiectele mari de mobilier au fost cele care mi-au dat cele mai putine batai de cap. Stiam exact ce vreau, mi-erau clare culorile, mi-era clara compartimentarea. 

Cand a venit momentul acela "wow, ce dulapuri minunate am, acum sa vedem cu ce le umplem"...a fost ceva mai greu. Pentru ca sunt genul care se lasa usor incantat de obiecte, iar apoi, dupa ce cumpara, isi da seama ca nu prea foloseste ce a cumparat, dar .."nu-i asa ca sunt dragute toate canile/farfuriile/fetele de masa/ prosoapele/etc-etc acestea?"
Normal ca online e mai bine. Pui in cos, scoti din cos, pana finalizezi comanda te razgandesti de nu stiu cate ori. Dar si acesta este o parte din farmec, serios.
Ah, mai este un motiv pentru care imi place sa comand online. Vad cat ma va costa. Cand sunt fizic, in magazin, pun in cos diverse, dar nu fac calcule. Desigur, ajunsa la casa, sa platesc, ma ia lesinul.
Pe cand online..vad, stiu, in orice secunda care-i valoarea produselor din cos.

Asadar am organizat pe liste ce aveam sa cumpar.
Cel mai important criteriu a fost sa aleg vase in care sa pot gati cat mai sanatos. In primul rand pentru ca-mi place mancarea sanatoasa, in al doilea rand pentru ca vreau sa-i imprim si copilului obiceiuri alimentare sanatoase. 

Din moment ce sunt foarte atenta cu alimentele pe care le cumpar (a nu se intelege ca as cumpara doar de la raionul bio) evident ca este important si modul in care le prepar. 

Asadar primele pe care am pus ochii au fost vasele cu interior ceramic. Seria Eco Friendly, a fost preferata mea. De aici am ales oalele, tot de aici si tigaile.

Invelisul ceramic scurteaza timpul de pergatire al alimentelor, nu ai nevoie sa le tii o suta de ani pe foc -lucru care ar duce la scaderea proprietatilor nutritive.
Nu mai spun ca se spala super usor. Asa ca mai castig timp si acolo. Ba chiar pot lasa copilul, dornic sa le spele el, sa se desfasoare in voie..fara sa ma apuc sa le spal eu iar, in urma lui. Mare lucru, zau!

Capacul din sticla imi permite sa vad ce se intampla cu alimentele din interior. 

Evident ca, alegand vase ceramice, aveam nevoie de ustensile de bucatarie din silicon sau lemn. Nu-mi doream sa le distrug instant! Am gasit nenumarate variante, vesele, colorate, dar si foarte practice.

Pentru ca gatesc frecvent vita...si pentru ca nu vreau sa fierb si eu de nervi, cat fierbe ea..am ales si un set de vase sub presiune. Nici nu mi-as putea imagina viata mea fara ele.

Ei..cutitele au fost proba de foc. Toata viata mea am urat cutitele neascutite. Dupa ce-am avut copil..am inceput sa le urasc si pe cele ascutite. Cat era mic. Acum, avem o relatie buna eu si ele, el si ele..:) Asa ca am pus ochii pe toate cutitele de care aveam nevoie. Caci, da, eu sunt unul dintre oamenii care vrea sa detina cutite diferite pentru carne, paine, legume..Ati prins ideea. Mi-a fost usor sa le gasesc si sa le aleg de pe site-ul de care spuneam mai sus. Cand poti sa cauti dupa lungimea lamei, dupa dimensiunea cutitului, dupa colectie..totul devine muult mai usor, nu-i asa? Dat fiind faptul ca al meu copil este in faza in care vrea sa taie si el..de toate...am ales si cateva cutite ceramice. Copil happy, mama happy.

Cand am terminat cu obiectele absolut necesare, am inceput sa ma joc alegand ceea ce urma sa ne coloreze si condimenteze viata.
Cana mea de cafea. Care sa-mi aminteasca faptul ca uneori, fiecare este mai mult sau mai putin...

Pentru serile cu prietenii...ca sa nu ne trezim ca nu putem desface sticla de vin..

 Aaaa...da, am zis seri cu prietenii..Cred ca tocmai a sunat cineva la interfon. Ma scuzati, avem putina treaba acum...
Va astept in vizita reala...ca sa pot sa va spun:

Artciol scris pentru SuperBlog 2018. Proba 3: Transformă gătitul în pasiune în bucătăria ta de vis!
Sponsor: SomProduct.