Update la SpringSuper Blog 2018

Va anuntam aici ca m-am dus sa ma joc in curtea concursului SuperBlog, editia de primavara 2018.  Caci pentru mine, a scrie pentru acest concurs este un joc frumos, dat fiind faptul ca imi place sa scriu.

Va amintiti si ca v-am spus ca m-am inscris cu maaare intarziere in competitie. Mai exact cand eu ma inscriam trecusera deja termenele de predare pt primele doua probe. Partea buna este ca, in conformitate cu regulamentul, poti depune textele oricand. Daca le depui pana in ziua jurizarii probei, articolul tau este luat in calcul si esti notat pt ce ai scris. Sigur, fiecare zi de intarziere te "costa" 10 puncte de penalizare.

Eu am ales sa le depun chiar si asa, fiindu-mi clar ca voi fi castigata si asa, macar si numai pentru ca voi afla ce impact au articolele scrise de mine. Cum le va nota juriul. Independent de premii, caci pe ele era clar ca nu mai am sanse sa le castig. (ma refer strcit la aceste doua probe, la celelalte nu am mai intarziat.)

Rezultatele m-au bucurat. La una dintre probe am obtinut 87 din 100, la cealalta 89 din 100.
Daca (repet, DACA!!) nu as fi intarziat cu inscrierea la concurs si, implicit, cu depunerea primelor doua articole..in acest moment as fi fost clasata in primii 50 de blogeri incrisi. (Undeva pe la locurile 43-45; acolo sunt cei cu 176 puncte, dar fara penalizari)
Date fiind penalizarile de la ambele probe, adica nici mai mult nici mai putin de ..130 puncte (da, stiu, groaznic de tarziu m-am trezit)... nu sunt acolo.
Dar ideea e ca notele/punctajele (cum doriti sa le spuneti) fac bine la starea de spirit.


...pentru cineva care scrie cum scriu eu, fix din placere si fara sa isi "lucreze" textele
....pentru cineva care are full time job  plus copil- si copilul locuieste doar cu ea
... pentru cineva care scrie mai mult noaptea si (din pacate!) nu apuca nici sa se documenteze atat de mult cat ar fi (poate) necesar...este o mare realizare.

Asadar, ca o concluzie. Desi uneori mi-e foarte greu sa fac fata termenelor si/sau subiectelor (caci nu e ca si cum as scrie doar despre ce doresc eu, cand doresc eu....nu e ca si cum as scrie doar despre subiecte pe care le stapanesc), am sa merg mai departe cat s-o putea :)

L. Edit si nota pentru mine:
Mi-am reciti cateva articole scrise pt concurs. Fata draga, daca nu ai manca litere, daca nu ai inversa litere, daca ai reciti si ai casca ochii la semnele de punctuație...cred ca ai sta si mai bine!
So...mai usor cu repezeala si cu graba,please!🙄😁

Poveste cu un oras trandafiriu, cu niste trufe si cu ciresi infloriti

Ma obisnuisem ca Al sa ma surprinda, venind pe nepusa masa cu idei de genul “hai, fa-ti bagajul, maine plecam catre..”.  De fapt, daca e sa recunosc, el era “vinovat” de directia in care o luase viata mea/blogul meu. El era cel care ma determinase sa devin bloger de calatorii. El era cel care scosese din carapace Capricornul cel planificat si-l adusese catre plecari nebunesti, spontane, in tot felul de colturi ale lumii..

Asadar, cand a venit si mi-a spus 
-Ia te uita ce-am aici, uite unde vei pleca doar tu, acum, in cateva ore!
..fluturand pe sub nasul meu o hartie pe care sunt trecute destinatiile mele..n-am fost foarte mirata.

Abia cand mi-am aruncat ochii si am vazut ceva despre „Farmecul Umbriei” și „Iordania Experience”…am simtit cum mi s-a taiat rasuflarea.  Al imi zambeste larg si-mi atrage atentia ca este si Japonia, a treia destinatie.

Raman usor blocata, ok, am fost in multe circuite Christian Tour, stiu ca sunt super meseriasi oamenii, dar la asa combinatie de destinatii cu greu m-as fi putut gandi…

Ma smulge din reveria mea galsul lui Al:
-Hai, blondo, ai cinci ore pana la decolare!

Ok, bun, bine, hai ca am destul timp. Sunt experta in facut bagaje in timp record. Ce poate sa fie atat de greu. Imi fac –mental- lista. Listele. Ma gandesc in primul rand la lucrurile esentiale, acte, bani, carduri, telefoane, aparate foto, incarcator protabil---caci sunt sigura-sigura ca voi face gramezi de fotografii… Laptop, pix si agenda, caci sunt mare fan al scrisului de mana...mereu scriu de mana, abia apoi trec pe online..

Haine, hm..hainele…ei, bine, aici o sa merg pe intuitie, n-am vreme sa stau sa ma uit pe accuwheater, dar ceva –ceva imi amintesc despre temperaturile de prin zonele unde urmeaza sa ajung..

Asa ca-mi indes incaltari comode, sosete, tricouri, un polar merge si el, blugi, blugi, ah, hai sa iau si niste pantaloni mai subtiri, caci sigur o sa ii vreau prin Iordania..

Si-n tot acest timp visez…

Nu ma pot opri din visat si din zambit…

Doamne, de cand imi doream sa ajung in Regatul Hașemit al Iordaniei..De cand am ramas prima oara fara respiratie in fata unui reportaj despre Petra., orasul de culoarea trandafirilor, sculptat in stanca, acum 200 de ani de catre nabateeni.

Am visat de atunci ca voi face acest drum. Ca ochii mei vor admira acest loc si ca sufletul meu va respira frumusetea lui. 

Bon, si daca ajung in Iordania, neaparat sa fac si turul Amanului! Templul lui Hercule, vestigiile de acolo ma vor face sa fac zeci de poze.
Nu am de gand sub nicio forma sa ratez Valea Lunii.  Starea aceea de nowhere’s land, pe care ti-o da desertul, este de neratat si de neuitat.

Iar bucataria iordaniana, wow, eu sunt o super gurmanda, asa ca abia astept sa gust mansaf-ul la el acasa. Si mohallabiya. Si tahini, si humus..mm…deja simt cum imi ploua in gura!!

Farmecul Umbriei....

Nu stiu de ce nu am ajuns pana acum aici. Chiar nu inteleg. Am fost in Toscana, iar Umbria este vecina ei. Cum de am ratat-o? Eram pe fuga, doream sa vad Roma, sau poate trebuia s ane intoarcem acasa si nu am mai apucat? Chiar nu mai stiu. Ce stiu, insa, este ca de data asta o sa incerc sa vad cat mai mult din ea. Si sa mananc cat mai multe trufe, desigur..
O sa incep din nord, voi cobora catre sud..Deci voi incepe cu Perugia, capitala Umbriei. Pentru ca abia astept sa ii vad centru medieval. Daca tot vorbim despre medieval, nu am cum sa ratez Gubbio, un mic orasel medieval, la nord est de Perugia. Urmeaza si Deruta, cu nenumaratele lui magazine de ceramica. De aici stiu sigur ca o sa plec cu multe suveniruri, caci nu ma voi putea abtine!! Da, asa sunt eu..

Apoi voi poposi in zona centrala sa vad alt oras medieval, Assisi, cu strazile lui, care te poarta catre biserica St. Francis. Si dupa Assisi, imposibil sa nu-mi gasesc timp sa fac o opririe in vestitul oras al vinului, Montefalco. Am auzit multe despre vinul de aici si sigur voi gusta din el.

Si iata ca ajung in sud, la Narni- cu cel mai mare zid construit de romani. Mai apoi la siteurile etrusce din Orvieto…iar catre final ma voi opri sa imi trag sufletul in Todi.

Japonia

Ei, aici e aici. Ce-mi vine mie in minte cand spun Japonia? Asa..in primele secudne..cu ce asociez eu Japonia?
Ia sa vedem...Haruki Murakami , Shogun, sushi, gheise, Kazuo Ishiguro cu „Rămăşiţele zilei”, ciresii care infloresc fix in perioada aceasta. 
Aici am cateva lucruri pe care vreau sa le vad, mi-as dori sa am mai mult timp, dar inca nu stiu at timp voi sta in Japonia.
Ce stiu, insa, in mod cert este ca prima oprire va fi la Osaka. De aici voi lua un tren de mare viteza (mor de curiozitate sa vad ce inseamna la ei "mare viteza") 
Am auzit ca in Kyoto as putea incerca sa vizitez Palatul Imperial, Pavilionul de Aur, multe temple, macar unul doua de-as apuca sa vad..
Stiati ca in Tokyo exista o trecere de pietoni despre care se spune ca in fiecare zi este strabatuta de 1 milion de persoane, Va dati seama?? UN MILION!!! 
Daca o sa mai am vreun ban pe vreun card (sper ca da, sper ca da!!) neaparat o sa dau si o fuga in zona Ginza, cea mai mare stradă comercială din lume. Paradis pentru mine, iad pentru cardurile mele..dar ar fi culmea , daca tot ajung in Japonia, sa nu merg si aici!! 

...
Din visare ma trezeste Al, care imi insfacase bagajul si iesea deja pe usa...Bodoganea ceva despre trafic, drum pana la aeroprot, aglomeratie si..cred ca imi spunea ca ar fi bine sa ma misc ceva mai cu talent..


****
Acest articol este scris pentru Spring SuperBlog 2018.