Nu imi place iarna. Adica nu imi place DELOC iarna!!! Desi sunt nascuta in acest anotimp, desi când eram copil abia asteptam sa ninga si sa ies la sanius si sa merg la patinoar (si, Doamne, ce ierni erau in Braila! Ce vânt de Dunare batea..ce viscole..cum nu vedeai la 2 m in fata ta când mergeai pe strada si viscolea.. Nu ce numesc astia viscol acum, in minunata capitala..si se sperie de un amarat de vânt..)
Undeva, pe traseul anilor bifati pana acum, mi-am pierdut si cea mai vaga bucurie a acestui anotimp. Ma straduiesc sa-i constuiesc amintiri frumoase lui Andrei, iesind in zapada sa facem ingeri sau oameni de zapada..dar inauntrul meu ma strang toata, zgribulita, abia asteptand sa ajung inapoi in casa..
Da..imi place când ninge. O zi, poate doua..
Apoi..cand vine gerul de dupa ninsoare..ma apuca toata jalea posibila..
Iar când incepe sa se topeasca..si nu poti iesi pe strada fara sa te flescai la picioare (orice ai avea in picioare!) imi vine sa fug intr-o tara unde nu exista iarna asa.
Imi displace ca se intuneca devreme, parca nu mai inteleg nimic din zilele astea..Ma trezesc pe intuneric dimineata, ajung de la job pe bezna..nu-mi mai arde de nimic..
Apoi imi displace frigul. Orice mi-as pune pe mine, oricat confort termic as adauga hainelor mele..tot ma cac pe mine de frig afara. Bine..eu sunt friguroasa in general, stiu, asa ca va imaginati ce fericire pe mine când sunt minus nshpe grade...
Ca a venit vorba de haine..urasc sa imi pun strat dupa strat de haine..nu ma pot misca..nu suport pe piele atata adaos...E cam aceeasi senzatie ca a chestiilor pe care le pui pe fata..Eu una in afara de o crema si un fond de ten (cat mai soft si cat mai putin vizibil)...când am si altceva..ma simt mascata si abia astept sa ma demachiez.. Si pe astea doua le pun de nevoie, caci altfel la frig cred ca mi-ar pica fata pe jos. Vara nici macar fata mea nu suporta nimic pe ea ...
Simt ca pe ceva nenatural si exagerat..paltonul, geaca, manusile...parca sunt impaiata!!!!
Nu, frate..nu vreau asta!
Eu vreau piele multa libera si respirând la soare (desigur la soare..), eu vreau vânt domol in plete (ma rog..merge si de când am par scurt..), vreau chiar si ploaie de vara din aia de te rupe in bucati si te face sa scoti sandalele si sa mergi prin balti sau pe iarba uda...sa curga prin par si pe mine, vreau sa am lumina multa si indelung, vreau sa bat la pas toate strazile si toate parcurile si toate drumurile ce se lasa talpilor mele..Vreau rochie de in pe piele, vreau picioare desculte in nisip sau in apa sau pe iarba, vreau miros de verde si de portocaliu, vreau miros de mare in par...
Da..de când incepe iarna..ba nu, de mai devreme, de când simt ca se pregateste sa inceapa..ma apuca visatul la mari, la vacante langa valuri, la rasaritul meu drag, la briza, la astea toate si inca la o gramajoara nespusa inca..
Si ascult muzici de vara..ca si cum asa as putea sa mi-o aduc putin mai aproape. Ma mint singura..stiu ca o fac..m-as minti si mai mult daca nu m-ar trezi obligatiile mele de adult responsabil...de mama responsabila...
Dar sunt amarata...usor lovita-n aripa..tot acest anotimp...
Stiu, mai sunt vreo doua luni si-un pic..Oficial.
Doua luni..trec repede..nu-i asa???
Nu e posibil sa ma culc acum si..când ma trezescsa fie alt anotimp?
Mda..stiu..e si asta un fel de refuz in a ma face mare..
Bine..fiti voi adulti..echilibrati si responsabili..lasati-ma pe mine sa visez la vara mea!!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu