vineri, 14 august 2015

timpcetrece

Ei...si uite ca am fost si in vacanta, a trecut vacanta..Prea repede. Cu bune si rele, dar clar mult prea repede.. Cum trece si vara asta, caci uite ca suntem la mijloc de august si acusica vine toamna calendaristica peste noi. Cum a trecut -pentru mine- tot anul asta.. Presimt ca acum o sa ma trezesc  ca-i ajun de Craciun si eu o sa ma intreb cand am ajuns in decembrie..

Anul acesta a debutat cu un nou inceput, inceput care, teoretic, urma sa ne aduca la o rutina..sau, daca vreti, putem sa-i spunem linie dreapta. Gradinita, caci despre ea vorbesc. Oh, da, ma asteptam la viroze, la muci, la tuse, la raceli repetate..La ele, da. Nu, nu ma asteptam la ce-a fost la noi. Nu ma asteptam ca, in cateva luni sa-mi termin concediul medical legal pentru copil, plus jumatate din concediul de odihna. Nu ma asteptam sa traim ce-am trait. Nu ma asteptam sa ies atat de "bulita" sufleteste din peripetiile legate de sanatatea lui Andrei. Nu ma asteptam sa ma trezesc acum, cand el are 3 ani si 8 luni, mai panicata decat am fost cand avea cateva luni..pentru starea lui de sanatate. Nu ma asteptam. Sper, pentru binele meu si al lui si al tuturor din jurul meu, sa redevin ceea ce am fost inainte de problema lui de sanatate. Sper sa gasesc undeva uneltele cu care sa pot repara resortul ala interior al meu, care pare ca s-a rupt sau (in cel mai fericit caz) s-a slabit foarte tare... Pentru ca altfel, daca o tin tot asa, cred ca ai mei creieri se vor praji la un moment dat. Si Andrei are nevoie de-o mama cu creierii intregi...

N-am spus prea multe despre ce-a patiti Andrei. Nici nu cred c-o voi face vreodata complet, poate cine stie..cand mi se vor linisti patimile care ma mana acum la scris..caci daca as face-o acum ar fi cu revolta la adresa gradinitei -parintilor copiilor de acolo- inconstienti si nesimtiti deopotriva, precum si la adresa medicilor dintr-un anume spital privat. Astept sa ma mai calmez, nu stiu cand se va intampla, apoi voi scrie cat de complet voi considera atunci ca-i cazul.

In rest, Andreiul e vioi, destept-desigur. Aud tot mai des despre el ca este "cuminte" si nu stiu daca asta sa ma bucure sau sa ma enerveze:)). Vorbeste, SCRIE (chiar da!alfabetul aproape tot), imagineaza,inventeaza,se joaca, vrea tot mai des copii in jur, creste-creste-creste..si, da, chiar creste foarte frumos!!
Asta e tot,deocamdata.


2 comentarii:

  1. si totusi, ce a patit? sa duca la atatea zile de boala? Este acum in regula? Sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este in regula acum. multumim! :)
      Urmarit acasa (mi-am cumparat stripuri urinare pt sumar, masor proteinuria/hematuria la 2-3 zile), controlat la 3 luni (ceea ce e super bine, pt ca am mers lunar in Fundeni). Sinfrom nefrotic. Se presupune ca poststreptococic. Acesta a fost cel mai greu diagnostic, in luna martie.
      (Dupa o pneumonie si otita (streptococice?) in februarie. )
      Un copil care pana la 3 ani si 2 luni (cand a inceput gradi) n-a avut viroze. (da, a avut enterocolita...si asta tot cu cantec..caci a facut soc anafilactic la antibiotic la 1 an si 7 luni).
      Cat a fost pe cortizon (si ma refer doar la lunile in care a fost pe doza maxima de prednison) am stat eu cu el acasa. Nu puteam lasa pe altcineva - efectele secundare au fost...ALEA.
      Asadar..boala in sine n-a durat atatea luni. Dar daca ma gandesc ca 2-3 ani de acum trebuie "pazit" de recaderi...si ca el nu este declarat vindecat..nici nu stiu cat e correct sa spun ca dureaza "boala"...
      Zilele astea voi posta detaliile. Mi-am adunat gandurile si am "nascut" articolul cu mai multe detalii. Nu le voi da pe toate, pt ca doresc sa-l menajez pe el. Este un copil sanatos, vioi, vesel, deschis, iar eu doresc sa evit sa fac publice detalii care l-ar putea pune in situatii stanjenitoare. Acum sau in viitor. :)

      Ștergere

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉