marți, 25 august 2015

memorabile

Ne jucam cu masinutele. El este cu Bucsa in mana, eu il am pe Bernoulli. (cine nu stie cine-s astia, sa-nvete!:P). Undeva, pe jos, circula si Queen cu Sally. Bernouli (prin mine) decide sa o imbratiseze pe Sally.
Andrei:
-Nu, Bernoulli, nu o imbratisa pe Sally. Ea este iubita lui Queen, asa ca nu vrea sa se imbratiseze si sa pupe cu altcineva. Las-o in pace!



Ne plimbam pe strazi. Am fost la gara, am vazut trenuri, am urcat intr-unul (prima oara), am vizitat Billa de pe peron..se facuse tarziu, asa ca am zis sa luam un autobuz. Masinista de felul meu..nu prea stiu ce autobuz sa iau. Parca 178 imi suna cunsocut, sigur l-am vazut trecand pe la noi..asa ca ne urcam in el. Desigur..nu opreste unde credeam eu, asa ca ajungem pe langa Cismigiu.. Andrei spunea ca am trecut de casa..eu ii spun ca am observat si-i explci ca am gresit, asta e, ne intoarcem si noi pe jos..
-Nu-i nimic, mami, eu chiar imi doream sa facem o plimbare impreuna prin aceste minunate zone. (??!!)
Apoi..dupa o vreme..in timp ce mergeam noi de mana...
-si cand va veni toamna, mami, trebuie sa mergem sa ne plimbam...Sa ne plimbam picioarele prin frunzele uscate si frumos colorate...sa admiram cum cad frunzele din copaci...cum bate vantul...

(... :))da, romantic drag, o sa ne plimbam si atunci!!:))...)


Nenumarate povesti. Inventate. Imaginate. Cu masina pe care-o are el, undeva, in alt oras...cu fratele lui mai mic pe care l-a ajutat sa faca nu stiu ce...cu versiorul lui care e in Valcea si la care se duce in vizita.. Cine-l aude ar putea sa creada ca are si frate mai mic si verisor si masina in alt oras... Dar cea mai tare dintre toate a fost intr-o seara..inainte de-a adormi...se ridica el in fund si-mi spune (din senin!)
-Mami, stii de ce am venit eu asa tarziu?
-???!!!??? (in casa? din parc? cu bona? tarziu cum?) Unde, Andrei, a venit tarziu?
-La tine si la tati. Stii de ce am venit eu asa tarziu?
-Nu, nu stiu. De ce?
-Pentru ca, pana sa vin, am stat cu bunica mea din Valcea ca avea nevoie sa facem ceva impreuna. Si cand am treminat am spus acum ma duc la mami si la tati.

(Stiti cum e sa auzi asta?? Sa auzi asta atunci cand crezi cu tarie ca acest copil, venit imediat dupa moartea Mamei mele, a fost cumva..trimis pt ca a pus ea o vorba buna la Cineva acolo Sus??!! Well...mi-a cazut capul pe jos..am ramas muta si am simtit ca ochii mei varsa apa...Si l-am pupat si i-am zis, IAR, ce fericita sunt ca e baietelul meu si ca sunt mamica lui..)


Discutand despre bunicile lui, care nu mai sunt...momentan nu stiu ce altceva sa-i spun in afara de faptul ca NU mai sunt pe Pamant, ca sunt la Doamne-Doamne, in Cer...
-Eu o sa ma duc si eu pana la ele, acolo, la Cer. Dupa nori (era seara si erau nori multi pe cer..0
-??!!???$%$%^???!!! Andrei, nu prea putem merge pana la ele...
-Ba da, o sa fac asa: iau un avioooon, ma urc, trec de norii astia mari si pufosi si..gata, ajung la ele! Le zic ceva si vin inapoi!!!

(@#@$%^%&????!!!!)


Si, ca sa nu credeti ca toate sunt asa profunde...
In parc...il apuca si anume cheful de treaba number 2...ok..face, adunam ca la catei -in punga..Il ajut, ma straduiesc sa-l tin intr-o pozitie confortabila..Bon. Se incheie. Aruncam punga, stergem mainile, iar el imi spune fericit:
-Multumesc, mami, ca m-ai ajutat si m-ai tinut tu ca sa nu cad in boscheti.
Si..dupa 1 minut..
-Cand o sa fiu mare o sa te tin si eu pe tine asa ca sa faci kk in parc.

(oh, Doamne, sper sa nu fie cazul!!!!! :P)

vineri, 14 august 2015

timpcetrece

Ei...si uite ca am fost si in vacanta, a trecut vacanta..Prea repede. Cu bune si rele, dar clar mult prea repede.. Cum trece si vara asta, caci uite ca suntem la mijloc de august si acusica vine toamna calendaristica peste noi. Cum a trecut -pentru mine- tot anul asta.. Presimt ca acum o sa ma trezesc  ca-i ajun de Craciun si eu o sa ma intreb cand am ajuns in decembrie..

Anul acesta a debutat cu un nou inceput, inceput care, teoretic, urma sa ne aduca la o rutina..sau, daca vreti, putem sa-i spunem linie dreapta. Gradinita, caci despre ea vorbesc. Oh, da, ma asteptam la viroze, la muci, la tuse, la raceli repetate..La ele, da. Nu, nu ma asteptam la ce-a fost la noi. Nu ma asteptam ca, in cateva luni sa-mi termin concediul medical legal pentru copil, plus jumatate din concediul de odihna. Nu ma asteptam sa traim ce-am trait. Nu ma asteptam sa ies atat de "bulita" sufleteste din peripetiile legate de sanatatea lui Andrei. Nu ma asteptam sa ma trezesc acum, cand el are 3 ani si 8 luni, mai panicata decat am fost cand avea cateva luni..pentru starea lui de sanatate. Nu ma asteptam. Sper, pentru binele meu si al lui si al tuturor din jurul meu, sa redevin ceea ce am fost inainte de problema lui de sanatate. Sper sa gasesc undeva uneltele cu care sa pot repara resortul ala interior al meu, care pare ca s-a rupt sau (in cel mai fericit caz) s-a slabit foarte tare... Pentru ca altfel, daca o tin tot asa, cred ca ai mei creieri se vor praji la un moment dat. Si Andrei are nevoie de-o mama cu creierii intregi...

N-am spus prea multe despre ce-a patiti Andrei. Nici nu cred c-o voi face vreodata complet, poate cine stie..cand mi se vor linisti patimile care ma mana acum la scris..caci daca as face-o acum ar fi cu revolta la adresa gradinitei -parintilor copiilor de acolo- inconstienti si nesimtiti deopotriva, precum si la adresa medicilor dintr-un anume spital privat. Astept sa ma mai calmez, nu stiu cand se va intampla, apoi voi scrie cat de complet voi considera atunci ca-i cazul.

In rest, Andreiul e vioi, destept-desigur. Aud tot mai des despre el ca este "cuminte" si nu stiu daca asta sa ma bucure sau sa ma enerveze:)). Vorbeste, SCRIE (chiar da!alfabetul aproape tot), imagineaza,inventeaza,se joaca, vrea tot mai des copii in jur, creste-creste-creste..si, da, chiar creste foarte frumos!!
Asta e tot,deocamdata.


eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉