miercuri, 23 iulie 2014

Mi-am pus.... zambete...in par, mai!

La Opera purtand cu mandrie si veselie "capa" Andreiului-mare :)


Imi place tot mai mult sa bantui strazile cu el. Sa ne plimbam... Sa mergem asa, mana-n mana, sa ne zgaim la reclame, la masini, la nume de strazi.. Sa comentam de toate, caci la orice vede are ceva de spus sau de intrebat...Ori sa-mi lungesc (eu) gatul si el sa fie tinut in brate ca sa tragem cu ochiul printr-o curte de oameni unde zace lenesa vreo matza sau vreun caine obosit de atata caldura..
Sa intre cate-o tantica in vorba cu el si el sa inceapa sa "dea din casa" --adica sa povesteasca tot ce-a mai facut el si ce mai are el..si sa-i arate aleia ce fel canta el nu's ce cantecel. Si sa mai culegem un buchet de zambete. (de aseara canta si un cantecel din Pisicile Aristrocrate, caci a revenit la acest desen..:))..). Ma gandesc oare cum om arata noi doi din spate, o lungana si-un lungut, cred ca suntem tare simpatici (sunt extrem de modesta dupa cum se stie..:P). Si adun un zambet micut pe care mi-l pun in par...
Imi place mult mai mult -in ultima vreme- sa facem asta decat sa ajungem la un loc de joaca plin de copii si parinti crizati/isterici/lipsitit de bun simt. (nu zic ca TOTI sunt asa, dar de cand cu vacanta de vara a tzancilor, locurile de joaca au devenit niste spatii de haos si nebunie totala).
Ii place si lui mai mult sa ne plimbam asa, aiurea, uneori vrea "sa melgem cu matizu' intl-un loc flumos", alteori chiar propune el locul respectiv. Drept este ca plecam cu matizul sau pe jos, in doi sau in trei, si, la un moment dat, tot ajungem intr-un parc. Dar am tot schimbat/variat parcurile.
Sambata seara, de exemplu, a vrut la Circ:)). Ii citise Andrei Pixi la Circ si-i spusese ca mergem si noi, la un moment dat, la circ. El a decis ca ACESTA este momentul..asa ca, nah, ne-am imbarcat in masina si am mers de-a vazut Circul. Cladirea lui, caci spectacol nu era. S-a uitat Andreiul mare la ce spectacole vor fi, caci chiar vrem sa il ducem, se pare ca mai e ceva vreme pana o fi unul de mers la el.  Asadar am ajuns in Parcul Circului, ca-i acolo si-i frumos. De fapt, n-am vazut parcul, caci ne-am oprit la locurile de joaca. Ditamai (3), unul langa altul si, desi erau copii destui, probabil pentru ca erau 3 spatii-nu unul singur, erau ceva mai aerisite decat multe altele din celelalte parcuri vizitate.
Am sunat-o si-a venit si Silvia, pe care cum a vazut-o, Andrei a si informat-o ca "am spart pusculita pocushor de la Slivi" (abia o primise vineri, a cazut si s-a spart, eu ma gandeam sa n-o amarasc pe Silvia si sa nu-i spun, dar copilul care spune tot..s-a predat..). Si-am mai adunat un zambet de pus in par....
Am fost si prin Oraselul Copiilor, cu Diana si cu bunicul si cu porumb fiert si popcorn si joaca multa... Si am mai ajuns si prin parcul de langa Sala Palatului...Uneori si pe la Opera. Desi nu mai sunt deloc fan al acestui spatiu, cu locurile alea (meschin de mici!!) de joaca, in care copiii mai ca se calca pe picioare ca sa incapa...

Intr-o zi ne-am urcat in masina si ne-am luat lumea-n cap pana la...libraria Humanitas Kretzulescu. Era o lansare de carte afara, pe micuta terasa, camere de filmat, o televiziune, un vorbitor, nu stiu exact cine...Ne-am strecurat incetisor inauntru si am urcat. La etaj- pt cine nu stie, caci eu una nu stiam pana acum- e zona de carti/chestii pentru copii. Carti, in general. Si o mica masuta cu 3 scaunase, tot de copii. Plus doua fotolii -pentru adulti. Am stat acolo cu el...(intr-o liniste intrerupta doar de vocea omului de-afara), el rasfoind toate cartile de prin jurul lui...eu rasfoind si eu una-alta.. Era asa frumoasa imaginea aceea, un baietel foarte atent si preocupat la tot ce vede in paginile alea, termina o carte- o ducea de unde o luase, isi lua alta, se aseza pe scaun si-o rasfoia..si tot asa... Asa de drag mi-a fost de el, micul nostru lector,  zici ca l-am nascut in biblioteca:)), deie Domnul sa-si pastreze dragul asta de carti si de litere!! Am stat acolo vreo 30-40 minute...apoi am purces la plimbare pe Calea Victoriei si, in cele din urma, am oprit nitel pe-o banca din parcul ala de langa Sala Palatului. Acolo alta intamplare frumoasa, o fetita (am aflat apoi ca avea 3 ani si 3 luni),Ondine, s-a oprit langa el si-a intrat in vorba cu el. S-au jucat frumos, s-au alergat, si-au recitat poezii unul altuia, iar la final de intalnire micuta si blonduta si creata a fost pupata cu efuziune de al nostru baiat. Apoi fiecare si-a vazut de drumul/viata lui. Ea cu (cred) bunica ei (o tipa haioasa, destul de tinerica si moderna foc); el cu mine.

Si, da, acu' ca mi-am adus aminte ..si genul asta de mici intalniri-socializari care i se intampla lui, indirect mie, imi plac. Aici dai de-o Ondine, dincolo-in parcul Circului- de-un Matei (5 ani si ceva) care il intreaba "vrei sa fim prieteni?" si Andrei spune (zambind cu toata fata) "Daaaa!". Si apoi se joaca, si fac trenul pe toboggan, si Matei il ajuta -ca un adevarat protector - sa coboare scarile de la tobogan ...si apoi se lasa pupat si el de Andrei. Ce simplu este la varsta lor! Ce frumos stiu ei sa spuna exact ce vor, ce nu vor! Ce frumos stiu ei sa se bage unul pe altul in seama, daca se plac nitel... Ce frumos se leaga mici chestii ..intr-o fractiune de secunda..in lumea asta a lor, in care ceea ce simti si ceea ce faci nu este inca alterat de reguli/conventii/cenzuri!

Poate ca-mi place asa de tare lumea asta a lor si pentru ca mi-e mai aproape de suflet decat asta a adultilor... Imi place sa-i observ, imi place sa le prind zambetele ca pe-o floare-n par, imi place sa ma umplu de binele lor..
Cate cadouri ne face el, iar noi, poate ca uneori nici nu ne dam seama!!
M-as opri din goana asta nebuna a zilelor obisnuite...m-as duce undeva sa stam liberi (fara restrictii gen..la naiba, am un job, dar..la naiba, daca nu l-as avea ce nasol ar fi!!) , doar sa ma bucur sa-l vad cum se intampla. Habar n-am cum are sa fie peste un an..peste doi..peste nshpe ani. Deocamdata reinvat de la el ca sunt tare multe chestii misto pe pamantul asta si ca, depinde de fiecare daca vrea sa le vada/traiasca in viata asta sau nu. Eu aleg sa da.
Ceea ce va doresc si voua:))





2 comentarii:

  1. Ce frumos sa redescoperim lumea prin ochi de copil! Uneori sunt tare suparata ca ma voi intoarce la serviciu si mai ales ca imi va ocupa asa multe ore din zi, sper sa mai avem timp de toate aceste activitati minunate pe care imi doresc enorm sa le facem si noi impreuna pe masura ce va mai creste.
    Felicitari pentru Andrei, este super ca ii plac mult cartile, ai un baietel minunat! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Raluca!
      Eu m-am intors la munca cand avea el 11 luni si-un pic :( Drept este ca -pana a facut 2 ani- am venit pe 6 ore, dar tot mi-a fost greu si am fost super frustrate ca mi s-a scurtat timpul petrecut cu el. Iar cand a fcaut 2 ani si am intrat pe 8 ore, a fost oribil:( Mai ales ca dupa 2 ani te intelegi muuuult mai bine cu ei, devin cooperanti, ai mult mai multe lucruri de facut si ...e greu. E greu.... Dar...altfel nu pot. Doar sa ma apuc sa joc la lotto si sa si castig, ceea ce...:P

      Ștergere