Mama, ai aflat ca esti Bunica????


O strada cu case insirate una-dupa alta. Cu multi copaci care umbresc trotuarul. O fetita o tine de mana pe mama ei.. Are un cos impletit, micut, pe care il tine in mana libera. Are ochii indreptati catre casele pe langa care trec... La fiecare casa spune ceva...despre casa, despre curti (caci se zgaieste si-n curti, acolo unde gardul permite), despre florile plantate in micile gradinite din fata portii, despre florile de la geamuri (daca sunt), despre garduri, despre pomii casei... Despre fiecare casa spune daca-i place sau nu...si-i da cate-o nota...La cele care-i plac mai mult mai si zaboveste si pune unele intrebari..."cum se cheama florile astea?"/"de ce sunt ferestrele asa de sus?"..etc-etc.. Mama ei este rabdatoare, se opreste si ea, ii raspunde...Si vorbeste tot timpul cu ea... Mama poarta si ea un cos, exact ca al fetitei-doar ca mai mare.. Merg la piata. "Piata mare" a orasului de provincie in care locuiesc. In piata merg din taraba in taraba...Fetitei ii place sa vada "ce vand taranii". Invata de la mama ei cum se numesc legumele/ verdeturile alea pe care le cumpara mama... (de fapt, retine greu numele si le incurca mereu...). Cand termina de facut piata, reiau ritualul de la dus, doar ca, de data asta, merg pe cealalta parte a strazii. Fetita duce si ea in cosulet o legatura de leustean sau una de morcovi...sau cateva cirese... Nu multe, ca sa nu fie grele, dar cateva cat sa se simta utila si de ajutor... E mica-mica...caci Mama i se pare mare-mare, desi aceasta are putin peste 1.50 m.

La vreo 20 de ani distanta..fetita devenita adolescenta este venita in Bucuresti, la facultate. A crescut, iar mama s-a mai schimbat putin. Dar ambele si-au pastrat obiceiul copilariei si, cand mama vine in concediu (adica in TOATE sesiunile fiicei, ca sa-i gateasca si ...uneori...chiar sa stea sa-i copieze cursurile lipsa...Le copiaza cu mana ei, desi nu intelege deloc analiza complexa sau bazele informaticii...)ele merg impreuna la piata. "Fetita" are cu vreo 20 cm mai mult ca Mama, dar merg tot de mana si tot despre case/ blocuri comenteaza. Caci peisajul bucurestean este altul...unul destul de departe de cel al copilariei brailene. Si in piata tot nu recunoaste toate verdeturile (inca mai incurca leusteanul cu patrunjelul sau cu...frunzele de morcov..). Unele lucruri s-au schimbat, dar starea aceea de bucurie suprema si de relatie dincolo de cuvinte si de distante e aceeasi.
Fetita, adolescenta de-apoi, este femeie in toata firea azi. Are propriul ei copil, e baiat, il cheama Andrei Stefan. Si de cate cate ori isi aminteste aceste zile (si de cand are copil si le aminteste adesea si pe astea si altele ca ele...) simte exact mirosul pietelor unde mergeau, ba chiar isi aminteste si unele case dintre cele vazute pe drum, isi aminteste bucati intregi de dialog....Si de cate ori isi aminteste acel ritual al lor...i se face teribil de dor. Si...imaginar...inca o mai ia de mana pe Mama si mai merg impreuna in piata...si ii povesteste...Si in gandul ei...acolo unde totul este posibil...se gandeste ca daca Mama ar merge de mana cu Andrei Stefan la piata...ar fi clar ca Mama ar trebui sa invete marcile de masini...caci acum n-ar mai studia casele..florile..copacii...ci masinile toate de peste tot...

Mama, tu stiai ca esti Bunica??!!!???




Comentarii

Trimiteți un comentariu