sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Aberatii de sambata

Dupa o luna si un pic de gradi bilantul arata asa: doua viroze, o laringita, o otita si..de aseara..cred ca a treia viroza. Caci ..daca e vineri seara si a mers si el doua amarate de zile la gradi (si alea doar cateva ore,caci joi l-a luat bunicul si ieri Diana..ca sa nu stea pana vine ma-sa de la job)..cum puteam sa ne bucuram de venirea weekendului altfel decat asa?!?
Sunt resemnata. Ma simt ca un hamster care alearga pe cerc in cusca lui.. 

Vine ziua lui de nume. Vine 1 decembrie..presimt ca anul asta ratam defilarea, caci si daca va fi bine el..eu nu ma simt in stare sa fac baie de multime. Vine ziua lui de nastere. Nici nu vreau sa ma gandesc ca vin si sarbatorile. 
Nu ca as putea sa nu ma gandesc caci orasul e impanzit de becuri si nebunia (sub numele de "spiritul sarbatorilor") a inceput. Nu am cum sa ratez asta..jobul meu de langa mallul baneasa imi ofera bucuria nespusa de a vedea (ca in fiecare an!!) cozile de masini cu disperatii care se varsa in magazine. Si, tot ca in fiecare an, sunt consternata.. Caci coada e si catre oras ..inclusiv cand plec eu de la munca. Asa ca in fiecare zi plecarea mea e o aventura. Trag aer in piept, bag muzica preferata si ma gandesc ca as fugi din orasul asta pana se termina nebunia..
Dar nu fug. Inca. ☺

Doar ma scufund adanc in mine..acolo unde se mai poate visa.
E din ce in ce mai greu sa ajung pana acolo caci totul e pe repede inainte. Parca nu se mai opreste goana asta..totul e mereu contra cronometru...zici ca ma alerga cineva.
As lua o pauza de la propria-mi viata. 
Bateriile sunt pe terminate..imi urla toti senzorii si se aprind toate becurile de avertizare. Ma fac ca nu le aud si nu le vad..dar ..cateodata..doar cateodata..imi vine sa dau cu toate de pamant, sa tip, sa plang, sa fug.. 
..
Hai..ca am vazut o priza..ma duc sa ma bag in ea. NU de alta, dar nu avem nimic de mancare..si cineva ar tb sa faca. Presupun ca eu 😀


Later edit.
Apoi daca asta e doar viroza..atunci e clar cea mai de kk dintre toate.
De doua ori am fost gata sa chem salvarea. Ba chiar pediatrul (cel cu whatsapul) mi-a zis sa mergem frumusel la camera de garda..
Am rezistat pe baricade... pana acum febra la intervale de pana in 4ore..si cand spun febra apoi spun 39.6... care tot nu vroia sa scada...cu tot antitermicul..impachetarile si tot restul..

Maine..hai sa fie mai bine maine caci eu nu vreau spital!!! 😢😢

duminică, 13 noiembrie 2016

Duminicala

Ma uit la el si..da..cliseu din nou..wow..cat a crescut.
Joaca piticot respectand regulile (cine a jucat cu el acum cateva luni ..stie cum se oftica si refuza sa alunece vreodata ..sa piarda nu mai vorbesc..😀).
Inventeaza tot mai multe jocuri.
Devine tot mai intelegator si..incredibil..calm!😀


Azi ..daca tot am zacut in casa lovita de o lene crancena..m-am simtit usor vinovata ca nu m-am prea miscat. Asa ca..hai sa fac si eu macar juma' de ora de sport. L-am invitat si era atat de haios incercand sa imite miscarile mele..
Apoi ..dupa ce s-a cocotat de cateva ori peste mine cand eram pe saltea..a renuntat si a ramas sa se uite la postul muzical pe care il alesesem..tarziu mi-am dat seama ce dezbracate erau mandrele alea din videoclipuri 😀😁

Desigur am facut si sportul lui..adica da-i cu fotbal..da-i cu prins/aruncat mingea..da-i cu un fel de volei.. Dupa inca vreo juma' de ora de minge ..ma declar satisfacuta de cata miscare am facut 😆

Sper ca vecinii nu ne vor da afara din bloc (era totusi ora 19..).

Imi declara in repetate randuri ca "ah..ce bine e in casa noastra noua!".
Zambesc larg pt ca am fix acelasi feeling.

Gandul diminetii..☺

Gand cheaun de dimineata, dupa o noapte mai agitata (de data asta a mea..nu a lui): stiti cum te prinzi ca o femeie e mama..si abia in timpul ramas femeie?!?!
In afara de faptul ca in geanta ei gasesti mai degraba minioni si masinute decat cheia masinii (de exemplu)...in afara de faptul ca ea gaseste mai usor perechea de chiloti cu minioni a copilului (pai da..ca au zilele saptamanii pe ei si el nu vrea sa poarte duminica pe aia pe care scrie ca e joi..) decat propriile perechi de ..
Ei..bine..cand cele mai multe conversatii pe WhatsApp sunt despre culori de muci si tuse si laringite..cand pozele trimise sunt cu gatul copilului si cu tot felul de detalii din astea mirobolante... adicatelea cand vorbesti cel mai des cu pediatrul copilului..e semn clar ca esti mama de copil care a inceput gradinita. 😀


Ieri ..in faramacie..parca era valea plangerii..trei muieri (including me) care cereau diverse sortimente de cocteiluri medicamentoase. De data asta am luat pt mine caci am ajuns la capatul rabdarii!!! Am reusit sa fiu pusa cu botul pe labe de un cacat de virus din asta adus de el de prin gradinita...dar ii vin eu de hac!!😁 Lasa ca vede el!!! 😛
Nu am mai luat antibiotic de ..de anul trecut cand am facut pneumonie in spital cu el deodata.. Le urasc. Dar de data asta am acceptat ideea ca fara el nu se mai poate.
Macar copilul nu ia..pe el l-am adus la linia de plutire fara asa ceva..


Abia a inceput toamna..nu?!?!
Cate luni ziceati ca mai sunt pana la vara?!!?!?!? 😁😀

joi, 10 noiembrie 2016

Si atunci am simtit..

Acum o saptamana ne mutam aici.
Avea sa vina un weekend cu o febra insotitioare de viroza la A. si cu mine cu o stare de oboseala greu de descris.
Au trecut..m-am luat de guler,m-am scuturat, am reinceput sa ma asez pe linia de plutire. Am terminat de aranjat continutul cutiilor intr-o noapte (luni?marti?) pe la 1a.m.  Mi-am pus un film..mi-am facut un ceai in cana preferata..m-am adunat toata pe un fotoliu si am auzit cum rapaia ploaia. Dar ce ploaie a fost in noaptea aia!!!
Si atunci..ca si cum ploaia aia imi spala toate oboselile si toate frustrarile ..am avut prima oara sentimentul de acasa.
Atunci am inteles cat de crancen de dor imi fusese de starea asta..de linistea asta de dinauntrul meu..
Si mi-am dat voie sa plang. Si apoi sa rad de plansul meu si apoi sa rad de bucurie..
Si din noaptea aia..ah..well..e ca si cum m-am gasit..m-am luat in brate..m-am imprietenit din nou cu mine..
Si din noaptea aia am zambit mult..mie..altora..

Am derulat de multe ori filmul primelor mele intalniri cu apartamentul asta..si mereu ma intrebam ce anume m-a facut sa mi se puna asa o pata fix pe el.
Acum ma gandesc ca poate intuisem ca va veni o noapte in care,in timp ce se rup cerurile,eu o sa dau de mine si o sa ma linistesc.

...
Acum nu va imaginati ca sunt zen 😅..doar ca mi-e mai bine ca oricand cu mine,cu alegerile mele,cu micile-marile mele nebunii...
Ceea ce va doresc si voua ☺

marți, 8 noiembrie 2016

Noiembrie

Inca ma imprietenesc cu ea.
Inca mai am cutii la care ma uit si nu mai sunt in stare sa le desfac si sa asez ce e prin ele pe unde le-o fi locul.
Inca nu nimeresc si bajbai dupa cate un intrerupator..
Inca mai am lucruri de cumparat si lucruri de adus de prin cele doua apartamente pe unde am stat in ultimii 5ani.
Inca mai am etichete pe geamuri si nu reusesc sa le scot (da,nene,am etichete albe cu numele meu pe mijlocul fiecarui geam. Asta ca sa imi amintesc propriul nume...poate. cert e ca am racait la una de m-a luat naiba si NU pot sa o scot!!)
Inca mai sunt mici retusuri si vine miercuri cel care tb sa le faca..
Inca astept sa treaca electricianul sa bage in ceva jucarioarele alea de la rds..care acum stau pe tabloul electric.. Eu le-am bagat de cateva ori..verbal..cand erau gata sa imi cada fix in cap..😀
Dar..una peste alta..am reusit. ☺
Incepand de pe 3noiembrie suntem in noul apartament. 
A fost mai greu decat credeam. Cel putin ultimele doua saptamani au mi-au intins nervii la maxim. 
Dar uite ca in acest moment imi beau cafeaua pe balcon..in timp ce afara incepe sa se lumineze..

Vorbeam ieri cu cineva si imi tot spunea ca ..wow..bravo mie..ia uite ce tare am fost..cat de meseriasa ca am facut toate astea..mama,mama.. 
Si ma gandeam..aveam de ales?? Imi permiteam sa nu fiu? 

Gata.
E gata.
Si daca o sa tac..e pentru ca am nevoie sa ma adun eu pe mine la un loc.. ☺

Cea mai grea zi

De 8 ani cea mai grea zi din an a devenit 30 iunie. Este ziua in care Mama si-a oprit drumul prin lumea asta. 30 iunie 2010 . Avea 64 de an...