miercuri, 11 februarie 2015

sa inotam zic!:)

Va mai amintiti de orele noastre de inot cu Carmen Bunaciu? :)

(iti amintesti, Carmen?:P)


Andrei avea 2 ani si aproape 6 luni:)), era cel mai mic din grupul de copii- dpdv varsta, era mare fata de vreo 2-3 care aveau cu cate-un an mai mult ca el- dpdv fizic...si a fost super mega incantat de apa si de balaceala.
A fost prima lui socializare in gasca de copii. V-am povestiti de ea AICI.
(daca n-ati citit atunci, va invit s-o faceti acum!)


Apoi a venit vara, a venit marea cu 2 Mai- mai intai - si cu stat in valurile ce aveau o tempratura care pt mine era sub cea acceptata, dar din care el nu mai dorea sa iasa, asadar il scoteam cu plans cand vedeam ca devenit usor vinetiu...:)). Apoi a venit marea cu Costinesti cu Vox Maris, unde-a dat de piscine...si de jacuzzi:)) Piscina de copii, piscina mare cu tati, jacuzzi cu mine.. Si iar a prins gust de apa si de balaceala...


De atunci au trecut luni de zile...Iar acum, reincep curusile de inot cu gradiiiiiii!!!:)
Me and Andrei Happy:P
Speram ca si copilul va fi:))

Abia astept! Sper sa mearga si din grupa lui, caci el vrea tot ce vrea sa faca doar "cu copiii de la bubuluze mali":)

marți, 10 februarie 2015

Pentru Efrem

Cei care ma stiti personal ..poate ca si unii dintre cei care ma stiti doar virtual..stiti ce s-a intamplat cu Mama mea acum cativa ani. Stiti cam cate drumuri la IOB am facut. Nu le voi uita niciodata, n-am cum sa le uit, iarna aia oribila cu troiene de zapada care, in loc s ama bucure, ma faceau s ama intreb dimineata "Oare unde parchez masina ca s apoata intra Mama?" Mama, care nu mai mergea, pentru care luam un scaun cu rotile, o lasam in el pe holul ala oribil al IOB-ului, apoi fugeam repede inapoi la volan si incepeam sa ma invart prin curtea intesata de masini, poate-poate gasesc repede un lco de parcare ca sa nu cumva sa intarziem la citostatice...
Atunci credeam ca e cel mai rau. Dar a venit primavara. Primavara in care, in timp ce ei in picurau otravurile in vene legata de perfuzor, eu mai ieseam sa fumez in curte. Primavara aia in care, in timp ce fumam in curte, am inceput sa vad ceva ce m-a durut cum nu credeam ca poate sa ma doara durerea unor straini. Scaunele cu rotile care apareau prin curte, cu copii. Copii. Mici. Copii. Copii bolnavi de cancere a caroro denumire nici n-o stiam/n-o intelegeam. Slabi, cu parul cazut de la aceeasi otrava care curgea si prin sangele Mamei mele, cu ochii goi, fara lumina pe fata. Mi s-a rupt sufletul..zile in sir plangeam prin curte..deopotriva pentru durerea Mamei si a noastra, a familiei, dar si pentru durerea lor. A copiilor. A Mamelor acelor copii. A Tatilor lor. A acelor parinti despre care nici nu puteam gandi ce-o fi in sufeltul lor.
Nu uit.
Nu pot sa uit.
N-ai cum sa uiti, o data ce-ai vazut asta.
Ramane acolo, impregnata in memoria ta, imaginea aia.

Nu eram mama pe vremea aia.
Azi sunt.
Mi-a dat Dumnezeu un copil sanatos, vesel, luminos, intreg, energic. Multumesc pentru asta. Nu in fiecare zi, uneori uit. N-am sa mai uit.


Nu toti au aceasta sansa.
Efrem este un baietel de aprox 3 ani. Si este diagnisticat cu leucemie acuta limfoblastica. Nu stiu ce-i aia! Nici nu vreau sa stiu! As fi vrut ca nici el sa nu stie...nimeni sa nu stie vreodata...
Din pacate unii afla. Din pacate pentru o sansa la viata este nevoie de bani.

Conturile pentru donatii, conturile tatalui lui Efrem sunt:
RO43 RZBR 0000 0600 1739 3950 – Moneda RON
RO64 RZBR 0000 0600 1739 3960 – Moneda Euro
Deschise pe numele: Balan Ioan Constantin
Raiffeisen Bank, Agentia Calea Mosilor



De asemenea de Valentine's Day va invit sa mergeti la o exprozitie caritabila cu licitatie, organizata in vederea strangerii de fonduri pentru acest baietel.


Si...daca vreti sa-l vedeti si pe el, ca sa stiti pe cine ajutati..
Daca nu puteti da bani, daca nu puteti merge la expozitie, macar dati mai departe....

p.s
Povestea am aflat-o de la Bogdana. La ea gasitit si alte detalii, adresa de blog, pagina de FB...

luni, 9 februarie 2015

de neuitat

Prima reala si mare simpatie fata de o fata. La 3 ani si 2 luni. Cred ca merge cu atata drag la gradi si datorita domnisoarei blonde, colega de grupa. I se lumineaza fata cand vorbeste despre ea:)) Si, da, a spus ca o place mai mult decat il place pe Fulger McQueen. Normal nu? Masinile..ca la orice barbat..trec usor usor pe planul doi...:))

M-am hotarat sa fiu mai rezervata in a scrie aici tot ceea ce-mi spune. Unele trebuie sa ramana secretele noastre, asa e frumos fata de el, este un baietel de-acum...si ma gandeam ca mie nu mi-ar conveni sa spun cuiva ceva si imediat sa apara pe wall pe FB sau pe-un blog...
Asta nu inseamna ca nu mai scriu aici, doar ca ..UNELE lucruri raman doar ale noastre si ale celor cu care ne vedem si carora copilul doreste sa le spuna el acele lucruri:)



vineri, 6 februarie 2015

Sagetatorul...:)

Se incheie a treia saptamana de continuitate la gradi. Deie Domnu' sa fie continuitate si in urmatoarea, caci de 2 zile tuseste destul de nashpa. In prima zi doar nitel, azi noapte cu multe treziri si cu vaitat -cand rupea- ca il doare. Of...:(

Alaturi de el, tusim de mama focului si noi, parintii. Ca doar nu era sa-l lasam singur in aceasta incercare..:)Bine, Andrei mare tuseste de vreo luna, daca nu chiar mai bine..Pe mine ma ia si ma lasa dupa cum ii tuna ei, acestei doamne numita Tuse... Las' ca vine ea si vara. Vine, nu?!?

Pe de alta parte, aseara, iniante sa pice in somn cat e de lung (ca lat nu-i!), se ridica-n fund si ii vad ochii fixandu-ma "dupa ce ne trezim mergem la gradi!" "da, mergem!" Se intinde iar. Un minut sau doua. Apoi alta confirmare necesara "maine nu e sambata!!?" "nu, nu e sambata" " mergem la gradi caci nu e sambata!!!?" "da, mergem." Apoi...ma apuca pe mine "mami, dar ce-ti place tie cel mai mult la gradi?" Raspunde zambindu-mi cu toata fata "copiii, toti copiii imi plac la gradi!".

Dimineata l-am lasat sa doarma pana s-a trezit el, caci, dupa cum ziceam noaptea ne-a fost chinuitoare... Cand s-a trezit incercam sa-i spun ca va manca la gradi, dar ca restul copiilor sunt deja la clasa caci e mai tarziu... Era gata sa planga.."nuuu...mananca si copiii cu mine! mananc cu copiii, nu au terminat, nu sunt in clasa, sunt la masa" Am abandonat sa-i mai zic. Nici nu l-am mintit, dar..am schimbat subiectul...

Cand plecam-venim, la vestiar ne nimerim cu diversi alti copiii. E cu ochii pe ei... Se hlizeste la cate unul, se stramba razand la altul...

Sagetaretul nostru a devenit super sociabil si cu copiii.
Ce bine ca nu l-am facut Capricorn:)))Mi-s eu destula!:P

miercuri, 4 februarie 2015

timpcetrece

Citeam ieri pe un blog despre un bebe. Despre primele gandureli, despre perioada aia in care-i doar alaptat, despre starile mamei, despre reactiile copilului...
Si mi-am adus aminte cum era... Si mi-am dat seama ca, da, uiti ce-a fost greu. De fapt nu uiti, doar ca greutatile sau probleme incepututlui in ale mamiciei raman undeva..amintiri estompate..nu sunt ele cele care raman. Ce fericire, zic! Cred ca-i bine asa, probabil asa se explica si cum de o mama careia i-a fost greu cu primul se incumeta sa-l faca pe-al doilea. Uiti. Iti amintesti doar cum era cand se mufa de tine si adormea asa..cum era cand ii adulmecai pielea-parul..cum era cand dormeai cu el lipit de tine...
Si, in timp ce citeam, mi-am dat seama inca o data de ce am dorit sa pastrez acest blog. Pentru ca pana si lucrurile bune le uiti. Vin altele la fel de bune sau mai bune care se aseaza peste ele si mintea ta nu mai e capabila sa pastreze acolo toate momentele, toate intamplarile. Ori eu vreau sa le pastrez. Pentru el, pentru cand va fi mai mare si -poate- ma va intreba. Pentru cand va vrea sa stie si eu voi fi usor senila si nu-i voi mai putea raspunde...

Cand abia nascusem si aveam nshpe milioane de intrebari, de drame, de nedumeriri, de intrebari..imi sunam prietenele cu copii. Elena a "beneficiat" de cele mai multe telefoane, de cele mai multe intrebari... Avea pe Maria cu doar 2 ani si ceva mai mare ca Andrei. Asa ca, in mintea mea, ar fi trebuit sa detina toate amintirile intacte si sa aibe raspunsuri la toate cele venite dinspre mine si care erau gen "auzi, ce faceai tu cand.." Spre surprinderea mea nu-si mai amintea decat ..aaa...hai sa zicem ca 20 %. Poate mai mult, poate mai putin. Dar mi-am dat seama cat de multe uitase...
In scurt timp aveam sa descopar si eu, la randul meu, cat de multe am uitat.

Asa ca..da, voi mai scrie mult si bine aici. Da, am devenit selectiva in ceea ce scriu..nici n-as avea cum sa mai scriu despre "ce mai face nou/ce mai zice nou" pentru ca e greu de tinut pasul. Suntem cumva..intr-o zona in care lucrurile vin firesc..el creste, noi invatam ce-nseamna asta deodata cu el..

Da..el creste...Si cand il vad asa de luuung si asa de ..mare?...parca, uneori...nu-mi vine sa cred ca este gaza aia mica de acum 3 ani si mai bine de 2 luni...
Pe de alta parte, alteori, ma uit la el cand doarme si are inca pozitii/posturi si expresii de cand era bebele acela mic...

Si aseara, in masina, venind de la gradi..vazand un Ford in paralel cu noi:
-ar vrea si mami un Ford ca asta...
(se pare ca i-am zis de multe ori si copilului ca as vrea sa ne schimbam masina...)
-da, mami, as vrea si eu ..poate nu un Ford...dar as vrea alta masina..
-cand o sa fiu mare, o sa conduc eu si mami o sa stea acolo unde sta tati..
-da, Andrei, asa e...
-si o sa ajung singur la pedale
(da, i-am explicat candva una-alta si despre pedale-schimbator-etc...nu, nu-s nebuna, era curios si i-am raspuns pe intelesul lui..)
-da, o sa ajungi..
-si o sa conduc cu viteza mare-mare..
-sper sa conduci cu viteza potrivita...
...
Se mai gandeste putin
-si ...cand o sa fiu mare..tot sufletul lui mami si-al lui tati o sa fiu...
-da, asa este, tot asa o sa fii1
-si o sa ma iubeasca mami si tati tot mult-mult..
-da, tot mult mult..



DA, TOT MULT-MULT!!! TOT MAI MULT! TE ASIGUR!!!!


marți, 3 februarie 2015

invataminte...

Tot compun la o postare despre chestii...nu va zic despre ce:)...cu care nu mai ajung la final..asa ca, pana una alta, sa va zic ce-am invatat eu in weekendul asta...
Aveam o revista Pipo- din aia de copii, mi-a adus-o o prietena pt Andrei de la al ei din gradi. Si hai sa ne uitam pe ea, sa facem jocurile, sa gasim diferentele, ect-etc.. La una dintre pagini o reteta de biscuiti cu cacao. Ce ma apuca pe mine sa-i spun copilului ca, daca vrea, facem imrpeuna biscuiti. In weekend, cand mami nu merge la munca si el nu merge la gradi. Curajoasa de mine!! :)
Zis si facut..sambata am luat forme de decupat bicutii...nu aveam...si duminica, dupa somnul de frumuseste de la pranz, tanarul m-a luat direct in bucatarie sa facem biscuti.

Bon, minunat, nu? Numai ca..
1. Eu n-am facut in viata mea biscuti. De fapt, ca sa resepct adevarul intreg, eu n-am facut in viata mea ceva care sa implice vreo coca-aluat sau cum s-o numi chestia aia care trebuie intinsa ca foaie si decupata cu forme..
2. Nu stiu de ce m-am gandit eu ca -daca respect cantitatile din reteta- totul va fi super ok. Nope. A trebuit sa reglez pe parcurs cantitatea de faina..ca sa pot ajunge la un rezultat demn de intins si de decupat...Cum n-am experineta ioc..va dati seama ca am reglat si eu dupa ceea ce mi-a indicat bunul simt de femeie care, totusi, a mai asistat la momentele in care mama ei facea prajituri (adica in copilarie)
3. Nici el n-a mai asistat la moment de bucatareala de genul asta..asa ca nu, nu intelegea de ce trebuie sa asteptam. Gen...de ce ar trebui sa mai stea aia la cuptor cand arata asa de bine formele in tava... Sau, dupa ce i-am scos din cuptor, de ce nu-i putem manca ACUM. Asa, fierbinti...de fapt nu asa fierbinti, dar de ce sa fie fierbinti, caci el ii vrea recisori si numai buni de mancat..etc-etc..

Ma rog..per total a fost o experienta placuta.. Pt mine, mai ales ca n-au iesit chiar dezastru... Pt el, cred.. Dar nu o mai repet foarte curand. Adica nu cu Andrei prin preajma...Poate peste juma' de an...sau chiar un an..Mai vedem. :)
decupam forme..


Ah, nu uitati sa nu faceti ca mine: NU VA APUCATI SA FACETI CEVA DUPA RETETLE DIN REVISTELE DE COPII!! Sau..macar nu o faceti cu copiii langa voi, caci s-ar putea sa iasa und ezastru si ei sa fie super dezamagiti. Noi am avut noroc..de data asta..:))

Cea mai grea zi

De 8 ani cea mai grea zi din an a devenit 30 iunie. Este ziua in care Mama si-a oprit drumul prin lumea asta. 30 iunie 2010 . Avea 64 de an...