joi, 29 mai 2014

Balaceala. Socializare


Am facut-o si p-asta!!! 
So..am ajuns cu Andrei fix cand se pregateau copiii de balaceala. Adica erau in vestiar si se schimbau. Nu stia el prea bine unde mergem, ii spusesm doar ca merge cu mami si cu tati intr-un loc frumooos, cu apa muulta si ca s-ar putea sa-i placa. Cand a vazut copilasii ca se dezbraca s-a oprit si s-a uitat la ei luuung... I-am zis ca se dezbraca pentru ca vor intra in bazin, ia, hai sa vezi bazinul, si i l-am aratat. "Si Andei!" a zis el si a inceput sa-si traga in jos de pe el pantalonii si chilotii. Exact asa cum am scris: deodata ambele :), cu o nerabdare maxima.
Ocheeeeiii..ne-am zis..hai sa intre si el, daca vrea...
(si eu si tatal ne bucuram nespus ca nu numai ca n-a respins ideea, dar -de fapt- de la el a pornit dorinta de-a merge cu copiii in apa..)
Si uite-asa s-a apucat de "incalzire"..(era absolut amuzant sa-l vezi cum face si el ce fac ceilalti..pe cat putea, evident...mainile in sus..rotim mainile..etc-etc..mai putin partea cu sarituri pe loc, care nu-i ies...cand "sare" zici ca, de fapt, danseaza...)si apoi, hop si el langa copii in apa..da din picioare..mai una..mai alta....zici ca nici n-avea parinti:), adica ni s-au intalnit de foarte putine ori privirile cu el, dar nu parea ca-i lipsim prea mult:) Ceea ce este foarte bine, zau! 
S-a luat dupa copii, dorea la copii, dorea sa faca ce faceau ei (nu putea chiar tot..), i-a placut maxim in apa (cand mai statea pe margine, in fund, una-doua zicea "Andei intra acum in apa":))..), nici gand de frica, nici macar cand si-a mai luat o gura-doua de apa din bazin sau cand ii intra apa in ochi de la valurile facute cu picioarele de el sau de altii... Doar ca in momentele alea nu mai auzea nicio comanda, caci era prea preocupat sa se frece la ochi sau la nas... Dar zambind/razand tot timpul. (V-am mai zis cat de happy sunt ca e atat de vesel?!??:P Capricornul din mine care nu e neaparat cel mai optimist/pozitiv om de pe pamant..si-a gasit "medicamentul".  )
Super fain! Super, zau! 
S-a purtat impecabil in minicolectivitatea de 6-7 copii.

Inceputul este facut si, da , a fost foarte bun acest inceput. Pozelede mai jos cred ca sunt graitoare: un copil razand in continuu spune mai mult decat orice poveste de-a mea.





Ramane de vazut daca este pregatit pentru asta..el, care n-a fost in colectivitate, percuteaza destul de greu la comenzi, mai exact la unele face ce i se spune, alteori nu aude-caci este atent la altceva din jur (asta tine si de varsta, cred). Dar acesta ar putea sa fie inceputul unei frumoase socializari:) combinata cu inot..e ceea ce as numi eu perfect!

Iar daca tot a venit vorba de copii si de manifestarile in colectivitate: acum 2 zile eram toti 3 in fata Operei, si o gasca de 6-7 pusti (intre 3,5 ani si..9 ani) se jucau cu mingea. Nu fotbal, ca n-aveau poarta, pur si simplu alergau mingea in gasca, isi pasau, strigau unii la alti "pasa aici"...Andreiul nostru a vrut si el mingea...numa' ca n-a mai avut mare tragere de inima sa se joce cu noi, parintii; el dorea "cu baietzeii, la joaca, cu mingea". Cred ca va dati seama ca baietzeii l-au ignorat, ca, nah, era prea mic pentru ei.. Dar s-a uitat mult la ei si radea..si le arata si el ca are mingea lui..si...asa rau mi-a parut ca nu-l baga nimeni in seama:)) Dar normal ca stiu ca era aberant sa incerce sa-l includa, ei chiar alergau mingea si-si pasau unul altuia, el inca nu stie jocul de echipa.. Noi alergam impreuna cu el dupa minge, rarerori o dam de la unul la altul, inca nu are notiunea asta..probabil in cateva luni lucruruile vor sta altfel. 
Ideea e ca..si aseara si azi..ma uitam asa la el...si ma gandeam..bebelusul nostru este un baietel, asta stiam, dar uite ca baietelul incepe sa isi doreasca grupul, sa isi doreasca joaca in grup...Adica baietelul nostru creste si, in curand (acest "curand" este relativ, stiu) va veni momentul cand nu-si va mai dori sa se joace cu mami si tati ci cu altii.. De fapt a inceput deja... Asa ca..deodata..am avut revelatia ca trebuie sa profit maxim de inca niste luni (an? ani?) cat sunt "preferata" lui ca partener de joaca, in parc. Asta nu va mai dura mult! :))

miercuri, 28 mai 2014

Emotii

Maine e ziua cea mare..s-o notam in calendare:)
Maine, 29 mai 2014(cu 5 zile inainte de implinirea celor 2 ani si jumatate), mergem cu Andrei la baziiiin!!! Nu stim cum va fi, nu stim daca va vrea sa intre/nu stim daca-i va placea (apa pare sa-i placa maxim, dar, nah, vom vedea acolo...poate ca bazinul il inhiba..). Nu ne propunem nimic, doar sa vedem reactia la apa-bazin. E mic (bazinul) 1m adancime, vreo 7m lungime. Deci nu-i panica:)  Abia astept. Abia astept, zau! :)

O sa vrea sa sara in apa, cum vrea de cate ori ajungem pe langa vreun lac (gen Cimsigiu) sau cum dorea la mare, vara trecuta, cand il luam in brate pana la apa mai mare si mi-era frica sa nu-mi sara in cap din brate direct in mare?? Habar n-am. O sa il zapaceasca prezenta copiilor (nici nu stiu cati sunt in grupa)? O s-o mai recunoasca pe Carmen(Bunaciu)-draga noastra prietena, care ne primeste maine la cursurile pe care le tine ea cu copii? (Da, la ea la ora/bazin mergem) Astea si altele la fel sunt dilemele mele acum... 
In urma discutiei cu Carmen am inteles ca e bine sa avem un slip/prosop..just in case..daca o vrea..daca i-o placea...sa se scalde in voie... 
Abia astept. Ah, asta v-am mai zis? Ei, da, si ce daca..o mai zic o data: ABIA ASTEPT!!!

Si..deja ma gandesc ca ..daca o sa-i placa ..o sa mearga ei doi, tata si fiu, ca baietii, la bazin:)) (o sa ma duc si eu si-o sa stau pitita ca sa-i spionez, ca macar la primele sedinte tre' sa vad ce si cum..doar nu credeati ca ratez asta! :P)

Hai, mami, zi-mi ca o sa-ti placa! :))
(1. dragostea de apa s-o transmite genetic? ca, daca da, are sanse s-o iubeasca.
2. oare cand era la mine-n burta si valurile ma leganau pe marea din 2 Mai...el stia? Cand inotam cu el in mine (ca un autentic kinder cu surprize) el stia? s-a uitat el prin vizor de buric si-a vazut marea cea mare..si i-a placut oare?)
Multumim Carmen pentru emotiile astea pozitive pe care le nasti in noi! :)

marți, 27 mai 2014

Vine vara bine-mi pare..

De fapt a venit. Mai ales daca judecam dupa ploile astea care acum incep-din senin si cu soare pe cer- si dupa ce te uda pana la piele, se opresc de ai impresia ca nici n-au fost:)
Una din asta am avut onoarea sa "intalnim" noi ieri...am iesit si..noroc ca am vrut sa mergem pana la Helpnet ca sa-i luam un Chicco din ala de tantari..si ploaia a inceput cand eram inauntru. Cand s-a mai potolit ne-am strecurat pe sub balcoane pana in scara, a coborat si Tati, care ne-a adus alte incaltari si..hai la joaca. Ca doar ploaia s-a oprit, nu?!? Mda..s-a oprit, dar...dar baltile?? Ce facem cu baltile?? Cum facem sa le ocolim cand, etete la ele, au rasarit ca niste ciupercute atragtoare fix in drumul nostru..si nu una ci NENUMARATE!!
Va zic eu ce facem! Dupa ce una bucata mama se streseaza sa nu se ude (retineti: udatul-racitul mi-e problema , NU murdaritul) copchilul la picioare...dar copilul tot ii scapa in vreo doua balti..cand mama respectiva a realizat ca-i degeaba agitatia..a lasat-o ..balta!:)
Asa ca..well..da, s-a balacit in balti. Dar era in stare sa faca asta pana usca soarele baltile (adica peste vreo saptamana, caci vad ca zilnic ploua asa, de control..). A facut multe ture dus-intors printr-o balta din fata Operei. Am plecat cu greu de acolo, cu plans din ala de-ti rupea sufletul, dar i-am promis ca gasim o balta aproape de casa unde-l mai las. (in ideea ca macar de-acolo il duc repede sus si-l bagam la spalat. )
Ceea ce s-a si intamplat. In fata scarii ne astepta Ea...imensa..lata..lunga...adanca..numai buna de facut valuri prin ea. Caci, da, valuri facea cand tropaia prin ea...Valuri care, ati ghicit??, sareau pe pantalonii 3/4..pe tricou..cred ca si pe fata/par...:)) 
Desprins cu greu din ea am intrat in scara..si cand pasea ii tasnea apa din pantofi... 
 Daca rezista atunci chiar ca numai de la Piciul o sa cumparam incaltari:)). Asa de ude au fost ca nici dimineata nu se uscasera inca..:P
Iar pustiul..descaltat de mine din lift..a fost preluat de tati, apoi dezbracat si bagat direct sub dus..Acolo erau si se distrau ei, ca baietii, cand eu imi storceam fusta udata de un val ratacit..rezultat din goana lui...



Si ce doream sa va spun este ca..ATATA FERICIRE ERA PE FATA LUI ..ca efectiv radeam si eu cu el. Spre consternarea unor trecatori care se uitau la mine ca la o mama denaturata si sigur nebuna, ca-cum-pot, Doamne, sa las copilul sa faca asa ceva?! Si..stiti ce? Abia astept sa fie in sandale si mai in miez de zi -cand ii caldura mai caldura- ca sa-l mai las sa mai fuga pana nu mai poate prin niste balti. Nah! :)


Ah! Pe deasupra cred ca i-a priit..ca seara..venit dupa mine la bucatarie sa vada ce fac..cu mine care-i explicam..uite,mami,curat usturoiul sa-l pun la friptura..si-i aratam cum se cojeste foita aia de pe el si i-l dadeam sa-l miroasa...a vrut sa manance (l-am intrebat la plesneala "vrei, mami?" si a zis daaa) si chiar a mancat. Deci..pentru cei care sustin ca nu e al meu:P..BA ESTE SI AL MEU, DA!? Caci Tati fuge ca vampirii si numa' daca simte miors de usturoi prin zona:)).
Motiv pentru care am zis sa se bucure si el:)) si i-am zis "hai s avezi ca mananca fi-tu". Iar el, fiul, a strigat "taaaaati! Fi-tu, adica eu, adica Andei, mananca usturoi!"
Pam-Pam!:)

p.s.
Si, da, si lamaie la fel consuma..desi tati are aceeasi bucurie la ea ca si la usturoi..:))
Deci tot al meu e:)

vineri, 23 mai 2014

Shoppingul-drogul meu...

Ma numesc Violeta si sunt dependenta de shopping....


In viata mea am avut si eu perioadele mele de ceea ce am putea denumi "borfomana". Nu din aia dusa in extrema (ca stiu eu pe cineva...care daca ma va citi, va ghici ca despre ea e vorba:P). De fapt, daca e sa respect adevarul, nu e corect spus borfomana ..,caci elanul meu in a achizitiona chestii nu se rezuma doar la haine, ci includea incaltamanite si genti. Si.,.sapunuri.,. (da, sunt alea de la Luthelo, costa o gramada de bani, nu ma puteam opri la 1..2..ci plecam cu gramajoara de sapunuri si spumante si alte prostioare din astea.,.). Din fericire sunt super pretentioasa in materie de haine, adica greu imi place ceva, la asta adaugam si faptul ca nu-mi gasesc chiar usor chestii care sa imi si vina/,stea bine...asa ca mai ramaneau ceva bani si pentru mancare:))
Dar asta nu m-a impiedicat sa traiesc un moment din ala in care, dorind sa platesc un aer conditionat cu cardul de credit, am primit mesaj de fonduri insuficiente. Evident ca n-am crezut, am fost convinsa ca e o eroare, asa ca am sunat la banca emitenta sa vedem ce s-a intamplat...Surpriza...dupa ce biata fata de la call center mi-a dictat telefonic tranzactiile...mi-am recunoscut ba cate-o geanta, ba cate-un pantof, ba cate-un blug..si, una peste alta, a trebuit sa admit ideea ca nu s-a produs nicio eroare, in afara de o eroarea din creierii mei care pierdusera masura liniei de credit..:(


Buun..,asta era inainte de copil. Dupa copil, evident s-au schimbat prioritatile. Asa ca si elanul meu de shopping s-a mai diminuat/,calmat. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, nu mai am timp de flendurit prin magazin, asa ca... problem solved! 
Partial! 
Pentru ca asta este boala incurabila, va spun eu, asa ca va dati seama ca NU  a disparut, doar ca s-a schimbat ceva la ea..."subiectul" pentru care se fac achizitiile. Si care, dupa cum banuiti, a devenit Andrei Stefan. Si, daca pentru mine greu gaseam sa imi placa ceva, pentru el greu ma abtin sa nu plec cu bratele pline. Noroc ca exista si limite,..pe carduri.,.fie ele de debit sau de credit:)). Ca astia care fac tzoalele/ incaltamintea/ jucariile pentru copii, pe astea ca mine le au ca public tinta...nebune borfomane si care se indragostesc de toate camasutele minuscule de in de peste 80 ron, sau de toti minusculii pantalonasi de aprox 100 ron...de toate maieurile/ tricourile cu tot felul de desene, personaje, culori...pfoaaa...o nebunie, va jur! (imi lasa gura apa numa' cand scriu despre ele..)

Drept e ca...borfomana fiind si inainte...din fericire am colectie considerabila si de pantofi/ sandale si de haine...astfel incat sa fiu asigurata:). Dar se mai intampla -asa...ca luna asta- sa ma dau in barci si-n stamba ...si daca-mi iau o pereche de balerini ma trezesc ca ies si cu o geanta "care-ar merge cu ei, caci oricum chiar aveam nevoie de una din asta..."...daca-mi iau niste pantaloni scurti, mana mi se prinde si de unul-doua tricouri care merg cu ei...si uite-asa m-am facut cu niste chestii simpatice, pe care abia astept sa vina vara deplin ca sa ma var in ele...:)
Bun, ca sa nu uit la ce doream sa ajung, am dat de-un magazin cu pantofi /genti din piele, facute in Ro, cu preturi care mie personal chiar mi s-au parut ok. Si de-acolo m-am procopsit cu balerini-geanta, dar tot mai stau cu gandul la astia...
Si la niste sandale colorate si absolut superbe, dar sandale chiar am vreo nshpe perechi si de fitze si sport...asa ca..mai vedem...

Si..daca tot sunt la capitolul shopping..sa stiti ca a aparut coelctia de vara la Takko (de unde eu mi-am mai luat toale si-s ok) si au pantaloni scurti cu 30 ron si maieuri/ tricouri cu 16-20 ron...si..eu zic sa va bagati nasul pe-acolo...Vedeti ca au si catalog online ca sa va faceti o idee despre ce si cum...)

Mda...cam atat am avut de zis...
Ma gandesc sa mai dam o tura prin el, in weekend...
Si sa stiti ca si pentru copil am gasit Sapca. Da, da, am zis bine, este unica pe care o poarta, adica este O SAPCA!

Si..ca sa mai spun cate ceva despre ce ma pot incanta chestiile pentru copii...ia uitati-va si voi cat de super misto sunt astea...cum sa le rezisti??:)))








 

joi, 22 mai 2014

Mama, ai aflat ca esti Bunica????


O strada cu case insirate una-dupa alta. Cu multi copaci care umbresc trotuarul. O fetita o tine de mana pe mama ei.. Are un cos impletit, micut, pe care il tine in mana libera. Are ochii indreptati catre casele pe langa care trec... La fiecare casa spune ceva...despre casa, despre curti (caci se zgaieste si-n curti, acolo unde gardul permite), despre florile plantate in micile gradinite din fata portii, despre florile de la geamuri (daca sunt), despre garduri, despre pomii casei... Despre fiecare casa spune daca-i place sau nu...si-i da cate-o nota...La cele care-i plac mai mult mai si zaboveste si pune unele intrebari..."cum se cheama florile astea?"/"de ce sunt ferestrele asa de sus?"..etc-etc.. Mama ei este rabdatoare, se opreste si ea, ii raspunde...Si vorbeste tot timpul cu ea... Mama poarta si ea un cos, exact ca al fetitei-doar ca mai mare.. Merg la piata. "Piata mare" a orasului de provincie in care locuiesc. In piata merg din taraba in taraba...Fetitei ii place sa vada "ce vand taranii". Invata de la mama ei cum se numesc legumele/ verdeturile alea pe care le cumpara mama... (de fapt, retine greu numele si le incurca mereu...). Cand termina de facut piata, reiau ritualul de la dus, doar ca, de data asta, merg pe cealalta parte a strazii. Fetita duce si ea in cosulet o legatura de leustean sau una de morcovi...sau cateva cirese... Nu multe, ca sa nu fie grele, dar cateva cat sa se simta utila si de ajutor... E mica-mica...caci Mama i se pare mare-mare, desi aceasta are putin peste 1.50 m.

La vreo 20 de ani distanta..fetita devenita adolescenta este venita in Bucuresti, la facultate. A crescut, iar mama s-a mai schimbat putin. Dar ambele si-au pastrat obiceiul copilariei si, cand mama vine in concediu (adica in TOATE sesiunile fiicei, ca sa-i gateasca si ...uneori...chiar sa stea sa-i copieze cursurile lipsa...Le copiaza cu mana ei, desi nu intelege deloc analiza complexa sau bazele informaticii...)ele merg impreuna la piata. "Fetita" are cu vreo 20 cm mai mult ca Mama, dar merg tot de mana si tot despre case/ blocuri comenteaza. Caci peisajul bucurestean este altul...unul destul de departe de cel al copilariei brailene. Si in piata tot nu recunoaste toate verdeturile (inca mai incurca leusteanul cu patrunjelul sau cu...frunzele de morcov..). Unele lucruri s-au schimbat, dar starea aceea de bucurie suprema si de relatie dincolo de cuvinte si de distante e aceeasi.
Fetita, adolescenta de-apoi, este femeie in toata firea azi. Are propriul ei copil, e baiat, il cheama Andrei Stefan. Si de cate cate ori isi aminteste aceste zile (si de cand are copil si le aminteste adesea si pe astea si altele ca ele...) simte exact mirosul pietelor unde mergeau, ba chiar isi aminteste si unele case dintre cele vazute pe drum, isi aminteste bucati intregi de dialog....Si de cate ori isi aminteste acel ritual al lor...i se face teribil de dor. Si...imaginar...inca o mai ia de mana pe Mama si mai merg impreuna in piata...si ii povesteste...Si in gandul ei...acolo unde totul este posibil...se gandeste ca daca Mama ar merge de mana cu Andrei Stefan la piata...ar fi clar ca Mama ar trebui sa invete marcile de masini...caci acum n-ar mai studia casele..florile..copacii...ci masinile toate de peste tot...

Mama, tu stiai ca esti Bunica??!!!???




miercuri, 21 mai 2014

De neuitat:)

HIDRATARE...


Se schimba de la o saptamana la alta. Mai nou, cand vrea sa interactioneze cu un copil, ii vorbeste ceva in legea lui..ori il imbratiseaza ...ori ii baga cate-o ventuza de pupatura. Imbratisarea e usor stangace si brusca si, uneori, reuseste sa cada in fund cu tot cu copilul imbratisat. :)
De tobogane v-am zis ca se da in continuu...cu cat sunt mai multi copii acolo, cu atat vrea si el mai mult... Are zile in care, cand ajunge in parc vrea la copii direct, altele in care ne asezam intr-un loc si scriem/desenam cu creta...Litere...sau sigle de masini... Multe. Foarte multe. Apoi literelor le facem ochi, gura, nas. Dupa care urechi. Apoi par. Apoi picioare. Apoi maini...si uite-asa obtinem un sir lung de litere dantzuitoare de hora a prieteniei:) 
Cand este cu copii in jur se bucura de ei, se da mare (daa..)aratand ce stie el sa faca... Daca-s copii mai mari vrea si incearca si el sa faca exact ce fac ei (ceea ce nu e mereu de bine:P)...
A primit o carte cu 200 masini: toate personajele din Cars 1 si 2. Si fiecare masina are numele si povestea ei (scurta descriere). Asadar "ce cheama pe ala?" e intrebarea acestor zile. Deja  a retinut vreo 10-15 nume:)) E luata cu el (cartea) peste tot. Mai putin afara, unde-am scapat fara s-o luam...Slava Cerului, caci are nshpe chile si e imensa:))
Alta intrebare a acestor zile este "ce schie aici?". 

Canta. Mult. :)) Pfoooaaa...ce ma bucur si ce-mi place!
Chiuie..are niste super-maxime inalte:)). Ieri, in parc, un nene i-a zis lui Andrei (tati) ca a crezut ca are un fluier in gura si cu el face asa...nu si-a imaginat ca poate sa scoata din gat asemenea chiote...si ca "poate se va face ceva cantaret"(sau cam asa ceva). Am ras maxim:)

Nenii aia care pazesc parcarea Operei ne stiu. Si Andrei ii stie. Cand ajungem acolo ii saluta si le face cu mana "buuunaaaa". Si le zambeste. Ei il intreaba "ce masina e asta" si el raspunde. Il lauda, iar el este foarte mandru si bucuros de laude:)

A devenit tare tandru si dragastos. Ne pupa din senin (asa...pur si simplu vine la tine si zice "pupam pe mami/tati/Diana"...), ne imbratiseaza, spune "ubesc mult " si ne ia de gat. Ne topeste..cred ca va e clar! :) La cat l-am pupacit toti, cred si eu ca a imprumutat atitudinea:))

Imi dau seama ca ne intelegem altfel cu el. Este mult mai...care-i cuvantul potrivit??...cooperant!?!?  Da, cooperant! In casa, afara..cam peste tot...Creste, asa-i...??!!!:))
Am putut ieri sa-i probez o gramada de haine(cele luate pe la finalul verii trecute, despre care nu stiam daca ii mai vin/nu-i mai vin...) De nu stiu cat timp tot doream si nu ma lasa sa incerc nici macar un tricou...aseara am pus/scos nshpe tricouri pe/de pe el...si asta fara scandal...ba chiar cu acordul lui total...
Sigur, nu va imaginati ca n-are si el fazele lui de bazait sau de "nu vleau"(de care v-am mai zis). Dar si astea sunt destul de rare, in plus poate fi usor mutat din starea aia intr-una de veselie.. Daca ma gandesc bine, asa a fost intotdeauna Andrei... Cand era bebelus, foarte usor il mutam din plans in ras...era suficient sa-i facem cu ochiul, sau sa ne prostim nitel pe langa el si imediat uita ca plangea si-o dadea in hohote de ras... 
Da, imi cam place de copilul nostru:))v-ati prins, nu? :P

Iar seara..la adormire...este un super scump. Este potolit, linistit, ma cauta si ma pupa de nshpe ori inainte sa adoarma...ma inveleste...ma ia de gat...imi declara verbal/.nonverbal dragostea... Mai mare dragul sa adormi asa un copil...:)

Ne usureaza mult " sarcina " de a-l creste, dragul nostru Andrei! Pentru ca este mult mai usor sa petreci timp cu un copil vesel/pozitiv. Pentru ca te determina sa te mobilizezi, chiar daca esti obosit sau te doare ceva sau..,pur si simplu esti fara chef... Cand il vezi asa, chiar n-ai cum sa nu te simti si tu altfel. In sensul bun. 
Eu una ma consider o mare norocoasa sa am asa un baiat. Stiu ca...daca ar fi fost vreun morocanos/ marait/ nevricos/ crizat...nu ca l-as fi iubit mai putin ( n-aveam cum, tot al meu era:P), dar mi-ar fi fost mai greu. Pentru ca stiu ca nu-s cea mai rabdatoare persoana de pe pamantul asta...ori cea mai lesinata dupa tzanci...Dar asa...indiferent cum am ziua la munca, atunci cand ajung acasa si dau de un buchet de zambete si pupaturi si alintaturi...uit toate enervarile/ frustrarile/ spumele de peste zi:). Multumesc, dragule, ca esti asa! Asa sa ramai si mai departe:P :)

Ajutat la ultima treapta caci nu ajunge cu mainile la manerele alea galbene..
dupa una dintre coborarile normale..restul sunt pe burta..:))
cretul nostru hidratandu-se...
p.s.
Vedeti ca s-a prins soarele-n copac, da? Meritul seniorului Andrei:) El l-a prins:P

luni, 19 mai 2014

"Dicstractie" de weekend.

Va spuneam ca suntem in epoca lui "nu vleau!" Nu vrea afara, dar dupa ce ajungem la locul de joaca nu se mai lasa dus...nu vrea la masa, dar vine si mananca...nu vrea pe oala...nu vrea la somn...nu vrea aia- nu vrea ailalta... Momentan nu face (inca?) scandal major chiar daca "nu vlea". Momentan. Caci nu se stie ce va sa vina.

A devenit cocotator. Bifeaza tot ce-i scara pe la tobogane, fie ea de sfoara -de metal sau normala. Asa ca acest weekend a fost cu parcuri si plimbari multe (ca mai toate zilele, de fapt, caci nu doar in weekend are parte de ele. Doar ca in weekend mai "diversificam").
Sambata dimineata am bifat in trei parcul Operei, caci ne-am miscat mai greu si am zis sa fim mai apoape cand incepe sa dea semne de oboseala... A jucat fotbal cu tati, am avut si eu niste suturi nu chiar nereusite:)...am desenat pe asfalt..am alergat printre copaci..s-a dat pe tobogane, leagan si pe tot ce i-a iesit in cale...Nu-s multe aici, asa ca am ajuns si pe la masinile de la Opera, unde ne cunoaste toata lumea:) . A doua iesire- dat fiind faptul ca s-a trezit la 18.20- a fost tot la Opera. Cu Crina, care ne-a adus povesti in lectura lui Mircea Albulescu. (Crina, ai idee de cate ori am ascultat in ultimele doua zile "Punguta cu doi bani"?? :P). A pupat, din senin si fara sa i se ceara, o fetita. Pe...breton...caci copila ajungea cu capul la gura lui si asa i-a venit lui la indemana. :P La 21 abia o luam spre casa...asa ca s-a lasat cu adormit abia pe la 23...
Ieri dimineata am vrut sa mergem in Herastrau. Dupa ce-am invins plansul de "nu vleau afala", "nu vleau vleme flumoasa","nu vleau soale","acasa stam. ne jucam acasa"...si-a reusit Andrei sa-l imbrace (eu ori nu stiu sa-l iau, ori n-am rabdarea lui...cert este ca ori cedez si nu mai ies, ori ma enervez...:(..)am ajuns si noi la Herastrau...loc de parcare ioc, asa ca am zis hai la intrarea aia de la Bordei...unde...din masina...Andrei(mic) a vazut locul ala mare- mare de joaca si s-a cerut acolo... Din masina nu ne-am prins cum este, parea cam ca ala din Cismigiu (cel mare) dar cu mai multe chestii. Well...cand am ajuns...am aflat ce imbarligatura de burlane, tuburi, tobogane are... Am murit si am inviat de cateva ori..cand copilul intra intr-un tub din ala pe sus si ...nu mai aparea unde ne gandeam noi ca o sa apara... La un moment dat chiar nu-l mai vedeam nici eu, nici Andrei...a aparut intr-un final...s-a dat pe-un tobogan, apoi a luat-o de la capat... Faza este ca sunt atat de multe iesiri din labirintul ala, ca habar n-aveam pe unde o sa iasa. In momentul ala, cand nu l-am mai vazut, o fractiune de secunda am crezut ca lesin (pe bune!) caci am simtit ca mi se taie genunchii si am avut cele mai horror scenarii posibile (intr-o fractiune de secunda). Apoi...a descoperit tuburile alea pe verticala cu scara din bare in interiorul lor (mmm..cool, mama!)pe care urci pana la cucuietii din deal si ajungi intr-un alt tub, care are "iesire" la vreo 4 tobogane... S-a urcat pe aia de nshpe ori si s-a dat tot de nshpe ori pe primul tobogan. Eu eram la urcare, Andrei il astepta jos si era cu ochii pe el sa apara sus la tobogan...Ei, bine, a nshpeaplusuna oara...fiul nostru n-a mai aparut acolo..taman descoperise ca are un tub prin care poate alerga si ca poate sa se dea si pe alt tobogan... Si s-a dus la al doilea, dar nu ne-a vazut jos...(da, el alearga mai repede prin tub decat putem noi, jos, prin mijlocul gloatei de copii&parinti..) asa ca a luat-o inapoi...Dar cred ca in momentul ala nemaivazandu-ne s-a panicat..caci l-am auzit incepand un fel de plans (mai mult chirait decat plans real)..Asadar...aveti imaginea? Doi parinti jos, care-si aud bazaind odrasla intr-un tub inchis situat cam la 3m inaltime(sau mai mult??). L-am strigat prin tub, a auzit, a venit dupa voce...si si-a dat drumul pe tobogan... Pot recunoaste ca in secundele alea ma gandeam pe unde naiba as putea urca sa-l scot de-acolo...(noroc ca as fi putut sa ma strecor prin zonele alea..ca-s suficient de subtire incat sa incap). Din fericire n-a fost cazul...a venit el:)
Credeti ca s-a speriat si ca a vrut sa plece? Nuuu...a vrut iar la tub...atata ca pe mine una nu ma mai tinea inima asa ca ne-am luat frumos copilul in brate (caci altfel era exclus sa-l urnim de-acolo) si am iesit de acolo..sa-i aratam altele.
So..o dimineata- un pranz foarte distractive pentru el, asta e tot ce conteaza pana la urma, nu?

Seara si-a vazut si matusa(care ne-a adus super bunatate de placinte cu pui si spanac si branza-facute de ea- devorate de toti cu mare pofta!) si bunicul...a bagat o repriza de fotbal cu ei si cu mine, apoi a venit si tati si a mai bagat o repriza de fotbal si cu el (de data asta cu scheme, caci tati stieeeee...:))!!), apoi tobogan din ala burlan imbarligat (unul pe care inainte nu se dadea...dar care-i mic copil fata de imbarligaturile alea din Bordei!:))..), apoi am "admirat" o masina de politie si un accident produs la marginea parcului (fara victime!), apoi am admirat si un nene pe care-l cocota o masina la felinare sa schimbe becurile...ba chiar l-am vazut "in direct" cum s-a cam curentat(nu grav, adica nici aici nu s-a lasat cu victime..:P) si gata ora 21... 

Weekendul in imagini, plus alte imagini (bonus) din cel trecut..mai jos..
vedeti tubul ala gri-apoi albastru?pe acolo se urca...

in dreapta trei tuburi unul peste altul ascund scara...verticala..din bare de otel..Iami!:)

A bifat toate animalele de la roata..de fapt de la ambele roti (mda, erau 2..)

Povestea acestor baieti "cantaciosi" intr-un alt post. Viitor.





vineri, 16 mai 2014

2 ani si 5 luni. sau 29 luni:)

Mamelor din lumea-ntreaga...eu va dau un singur sfat...:))
Nu lasati copilul sa vada ce e in frigider. Eu, din dorinta de-a deveni un copil descurcaret, am zis sa-l las sa ma "ajute" sa luam/ punem diverse chestii in frigi. La ce a dus asta? Well...aseara...dupa ce-am pus untul al loc, a vazut Danonino si le-a furat de-acolo cu chiot: "haaaaaa" facea prin casa fugind cu cele 4 Danonino in brate..."haaaa...daninoooo". Nu, nu i-am si dat si nici n-a urlat ca vrea (ar fi fost culmea dupa "ciobitza loz"-aka ciorba de loboda- si "paine cu unt hi cu miele" sa mai vrea si danino...). Asa ca, dupa ce si-a facut turul de razboinic care-si plimba prada prin casa si si-o striga:)...am mers sa le depunem la loc, in raftul lor. Ghinion...la vedere era telemeaua de capra...asa ca a urmat strigatul doi (de parca acum descoperea apa calda!) "bazicaaaaa...vleau bazicaaaa" si a furat-o si p-aia. Iar la asta n-am mai scapat...asa ca, desi era plin ca un cimpoi, a trebuit sa tai o bucata pe care si-a indesat-o pana in omulet si a plecat razand cu gura plina de branza si pana la urechi:)

Mda...aceasta este introducerea unei postari din zona "incep mofturile la mancare". Mofturi? Preferinte? Sa le spunem cum o fi... Cert este ca nu mai este asa de simplu ca inainte, cand mergea dus cu zaharelul si mai accepta si ceva ce nu dorea neaparat... 
De asemenea nu mai merge sa mananci in fata lui ceva ce este "interzis" copiilor. (gen chipsuri-de care eu cam consum, ori eugenii- de care consuma tati)
Ceea ce ne duce in punctul in care fructele lipsesc aproape cu desavarsire (de legume nici nu mai zic, alea nu au fost nicicand prezente. Crude, adica..), iaurtul bun-bun este refuzat, iaurtul chiar si cu fructe este refuzat... Spre marea mea jale si usoara disperare. Daca ar fi dupa el ar manca doar paine cu unt si cu miere sau cu cascaval sau branza goala (de orice fel!), sau Fagarasuri sau Danonino sau biscuiti sau... Ma rog, ati prins ideea, 90% dintre ele sunt chestii foarte "sanatoase".
Ah, si daca tot ziceam mai sus de eugenii...intr-o seara taman iesisem din dormitorul mare- unde statusem toti trei. Eu si copilul iesim si mergem la joaca in camera lui, Andrei ramane acolo...usa intredeschisa...noi doi incepem sa ne jucam pe jos cu nu's ce chestii...si se aude un fosnet...moment in care una bucata copil tasneste razand si chiuind..."Aia-aia..."macam aia a tati" si fuge direct la locul unde taman incerca si tati sa desfaca o eugenie.. :) Bai, dar daca vedeati satisfactia si extazul de pe chipul celui mic cand savura jumatatea lui de eugenie...ati fi murit de ras, jur! :P
Sau...in Cismigiu, weekendul trecut...Zice Andrei "sa-mi iau o inghetata, sau o vrea si el?"...zic "ah, ia-ti, nu vrea ca nu stie cum e". Mizam pe ideea ca nu e zi in care sa nu vada un copil sau un adult lingandu-si inghetata, atunci cand ajungem in Cismigiu..in timp ce el isi consuma fructele sau compotul sau ceva...altceva decat inghetata! Ei, bine, se pare ca n-a mers asa... A vrut...si...da, a tras cateva limbute minuscule pe ea...Si, evident, s-a lasat cu "mmmmmmm" satisfacut si cu "iamiiiii"....si cu "ih-ih-ih" (un fel de mormaiala insotita de gat lungit catre inghetata...) cand mai dorea...

Asta e...nah, incerc sa ma consolez cu ideea ca macar in 2 ani si 5 luni l-am tinut departe de diverse si l-am hranit sanatos-bio-si mai stiu eu cum.. Cred ca s-a cam incheiat etapa asta...
Recunosc ca ma oftic pt faptul ca nu face la fel si cand mancam fructe in jurul lui ...sau vreo salata...un ardei...o ridiche... ceva sanatos (caci sa stiti ca mancam si din astea! :P). Nuuuuu...la astea se uita si ti le intinde binevoitor "manaca mami/tati"... mda....:(


In  rest...schimbari de la o saptamana la alta. Este afectuos, dar si nabadois Andreiulnostru:).
Pasiunea pentru masini nu a disparut, acum desenam si siglele si...spre mirarea mea...desi sunt complet antitalent la desen...le ghiceste pe toate cele reproduse. 
Afara nu se omoara dupa studiul naturii... n-are rabdare sau chef sau placere... nu stiu exact...Ii mai arat cate-un norisor pufos, dar fix atunci el imi arata un Audi negru...ii arat un copac crescut stramb, dar el vede in conturul lui vreun Thomas.... Cu toate astea de bagat la cap ca aia-i tulpina, ca aia-i radacina, ca alea-s frunze... ca ala-i melc, ca aia-i furnica..ca ala-i fulger, ca ala-i tunet...pe toate le-a retinut. Atata doar ca nu e pasionat de ele, nah... Cel putin deocamdata nu... Si, daca tot veni vroba, nu-i place ploaia. Cand incepe, vrea s-o oprim...numa' ca (desi si noi am vrea) nu stim cum. Ba chiar cred ca-l sperie nitel..caci, daca incerc sa-l adorm cand e ploaie, adoarme mult mai greu...Nu se agita, doar sta cu ochii mari cascati:) In schimb cu baltoacele este cu totul alta poveste: ele sunt adorabile si numa' bune de luat in picioare. 

Pe strada mergem de mana...frumos...studiem casele (mai exact numerele de la porti), vrea sa inchida toate portile (anul trecut era faza in care dorea sa intre in toate curtile...asa ca am evoluat), si ...evident...e atent la toate marcile de masini care trec pe langa noi...  Cand intram in parc ...devine alt copil...Unul extrem de "alergalet", argint viu, fuge de la un leagan la altul, de la tobogan la balansoar, de la copacul x la banca y...si tot asa... E un adevarat tur de forta mersul in parc, cu exceptia momentelor de "pauza" -adica alea in care scriem cu creta sau facem baloane. Ah, sau ne jucam cu masinile (dar astea sunt tot mai rare, ceea ce este foarte bine!).

Cam astea deocamdata...caci mamaluiAndrei este intr-o super criza de timp...si nu prea mai apuca sa tine jurnalul updatat...:(


miercuri, 7 mai 2014

Cam asa azi.

Sa nu va mire ca a disparut o postare de ieri. Am scos-o eu, nu-i niciun Triunghi al Bermudelor:)
Ideea este ca am fost in concediu, adica am stat cu una bucata baietel acasa. Pana am avut bona, asadar acum avem. Suntem la inceput, dar suntem multumiti.Pentru ca el este si pentru ca noi suntem. Si speram ca si ea este:)
Avem una bucata baietel cu dosar depus pentru inscrierea la gradi. De stat, in apropierea casei. Asteptam sa-l vedem pe lista de acceptati. Ideea e sa stea cateva ore, pentru socializare, acolo. Apoi, luat de bona la 12, venit acasa, continuat ce facem si acum. Mai sunt destule luni pana in septembrie, cine stie cum va fi copilul pana atunci... Din punctul meu de vedere singurul motiv pentru care e buna chestia asta numita gradi este ca e bine sa inceapa sa fie in contact cu copiii, sa socializeze, sa invete niste reguli pe care doar intrand in "sistem" la poate prinde. De ce nu ma omor dupa ideea de gradi si de ce varianta ideala mi se pare statul la program scurt? Primul motiv este ca eu cred ca tarie ca e important si sa consume alimentele pe care i le dam si acum (adica nu ce se da pe la gradinite, fie ele de stat sau private). Si inca un motiv pentru care nu-l vad ramanand (prea curand) dupa pranz acolo: ati vazut cum trebuie sa doarma astia mici? Paturile alea lipite, trezirea (volens-nolens) la ora 16 pt ca "trebuie sa facem alte lucruri, cum ar fi sa luam gustarea" imi arata/suna asa...ciudat..ca sa nu zic altfel! (mi se pare nenantural sa opresti somnul unui copil doar din ..lipsa de supraveghetor in plus..caci, de fapt, despre asta e vorba. Mi se pare nenatural si sa tai somnul cand copilul vrea sa doarma, pt ca te-ai programat sa-i dai sa manance. Pai daca lui ii e somn, tu-i dai hrana? Mda..Anyway....)

In rest...astept vara, visez la balerini (de fapt am trecut deja la ei) si la fustite de in si la putine haine de aruncat pe mine. Visez la seri cu miros de tei plimbate prin parcuri. Visez la ..oh,da!!, visez la VACANTA ...la mare, la liniste, la soare... Mda..stiu ca marea numai linistita nu va fi cu tzanc de 2 ani jumate alaturi, dar, nah, io pot sa visez, nu? :)). Si..Doamne..sper din tot sufletul anul asta sa NU mai guste apa, sa NU mai faca nicio enterodinaiaoribilasidenesuportatsipentruelsipentrumine!!!!

Si ascult ce-am gasit la Zu pe blog, ca tare mi-a placut. (asta ascult de dimineata, mi-a dat o super energie!) Multumesc Zu si Ada (indirect). Adica asta:

Cea mai grea zi

De 8 ani cea mai grea zi din an a devenit 30 iunie. Este ziua in care Mama si-a oprit drumul prin lumea asta. 30 iunie 2010 . Avea 64 de an...