O prima luna.

Ianuarie. Hm..
Ianuarie al meu a fost despre oameni. Job, reorganizări, interviuri, ședințe, discuții. Blocaje. Deblocat blocaje.
Grădiniță, complicații, copil bosumflat, încercări, vorbe, greu depășit, răsuflare ușurată.
Prieteni, concerte, hlizeli, vin, aniversări. Una a mea. 44. Surprize. Veselie. Tristețe alteori. Sala, determinare, patinaj. Instructor pentru kinder. Cazaturi multe el, una (dar zdravana!) maica-sa. Echitatie pt el, incercat, plăcut. Mai vedem.
Musafiri. Adesea. Casa devenită acasă. Vise. La vacante, la mare, planuri, răsturnat planuri. Decizii. Indecizii.
Cam asa. Pe scurt. Pe foarte scurt.

Ah..si m-am indragostit. De un..ceas!! Pe care il vreau. Dar care costă cât o vacanță, deci, dacă o sa fiu atât de nebună sa îl cumpăr...sper sa îmi dea cineva una după ceafă. Întru trezirea mea!!😀

La mare in miezul iernii

Acolo am fost.
Am dat o fuga pana la o plajă cu nisip argintiu cat vezi cu ochii. De obicei acolo sunt si cateva corturi, de data asta era pustie plaja. Si marea calma si soarele mă lua în brațe.
Am stat întinsă pe nisip, direct pe nisip, cu ochii mijiti, cu zâmbet mare. Intr-o liniște deplină.
Am înotat până departe în larg, dar atât de departe încât abia mai zăream țărmul.
Apoi m-am întins iar pe nisip.
Către seară m-am urcat în mașină și am plecat spre casă.
....
Desigur..apoi a sunat alarma telefonului, căci vara și marea sunt doar în vise. Momentan.
Dar ce stare de WOW m-a însoțit toată ziua de după escapada mea din vis...

Carnetul carnetului.

Cartea Recreatia mare a lui Mircea Santimbreanu, va spune ceva?
In ultima vreme imi amintesc tot mai des de o povestioara de acolo, una despre carnetul carnetului carnetului  samdp...

Era vorba despre un uituc,care trebuia sa isi faca un carnetel in care sa noteze diverse,dar, pentru ca uita si pe ala unde l-a pus, trebuia sa isi faca inca un carnetel unde sa noteze locul primului carnetel..si tot așa. Ati prins ideea.

Ei, bine, eu nu stiu daca asta m-ar ajuta..dar..ma gandesc ca as putea incerca..😀

La aproape un an si jumătate de cand ne-am mutat aici, încă mai am diverse chestii pe care,când am nevoie de ele, nu le gasesc.  Băi, dar nu le gasesc deși rastorn casa cu fundu'n sus. Si nu e ca și cum am locui într-un palat cu nshpe mii de camere sau cu nshpe spații de depozitare!! Nu, frate, sunt doua camere, DOUĂ! Spații de depozitare nu prea multe, adică, nah..alea serioase nu sunt multe. Poate că, de fapt, asta declanșează totul...🙃
 Paranteză. Am crescut intr-un apartament de doua camere, semidecomandat, patru oameni. Ai mei părinți, eu și a mea soră. Intr-o casă in care dormitorul, pe care îl împărțeam cu Diana, era camera unde, alături de un pat de doua persoane, tronau doua sifoniere. Din alea masive, lemn, trei uși fiecare. Pe care..desigur..erau așezate cutii, geamantane, etc etc. Aveți imaginea? Eu o am și acum, căci încă îmi amintesc că ma întrebam cum de.nu cad alea peste noi 😀.
Imaginați-vă că, de la prima locuință pe care mi-am luat-o, am luat decizia că "acasă" la mine nu voi fi navalita de obiecte, că totul va fi aerisit,că o să pot sa respir și să ma mișc in voie..
Inchid paranteza.

Mbon. Urmarea celor expuse mai sus, am devenit genul care dă din casă tot ce nu folosește. Fie ca vorbim de haine, de jucării depășite dpdv vârsta..ma rog, ideea e ca tot ce nu e util zboară din casă..
Așadar..ar trebui sa găsesc ceea ce caut, când caut, căci nu am maldare de lucruri/obiecte...
Am niște spații mari de depozitare, plus diverse altele "ascunse"..mai exact lăzi/cutii Ikea strecurate sub patul din dormitor, pe balcon ori in alte locuri care nu sunt la vedere.

Si totuși....
Ah, well, totuși...
Când l-am dus pe A la Sinaia, unde îl aștepta Diana..in noiembrie..am cautat (de mi-au ieșit ochii din cap) mănușile lui pentru zapada...Nu, nu le-am găsit. Îmi aminteam bine ca am umblat cândva cu ele, că le-am pus.."undeva". Mda..undeva...bine zis.
Au apărut prin decembrie când căutam..desigur!!.. altceva. Altceva negăsit (doh..normal!), dar..iată mănușile!!! Ha,ca să vezi! Știam eu că le pusesem undeva!

Bine..nu are sens sa mai spun cum e cand cauți șosete albe, căci le vrei la sala, dar găsești nenumarate sosete lycra..pe care, eventual, cu o zi înainte, nu le găseai. Asta in conditiile in care ai un raft întreg plin de organizatoare bine compartimentate pentru obiectele de genul ăsta. Numai ca..se pare că..organizatoarele alea nu se organizează singure... Nu pricep de ce!😀

Asadar..să ne întoarcem la oile noastre...carnetul carnetului?! Hm..să îmi fac...să nu îmi fac...#/&?&?&🙃😊

Paranteza doi: la frumoasa oră 5 a.m. caut niște acte. Mă rog, le-am căutat. Acum am renunțat. Am răsturnat si căni cu fundu'n sus, cum am fost sfătuită.. Nu a ajutat. Am facut si eforturi de memorie..astea nici atât nu au ajutat...Am renunțat.
Știu sigur ca le-am văzut "undeva". De curând. Undevaaaaa....
Până îmi aduc aminte (sau nu!) beau o cafea și aștept zorii. Dupa ce am mâncat si o omletă,caci, nah, de nervi m-a apucat si foamea.
Nervii au trecut, se anunță o zi mișto...să nu uit sa cumpăr un carnetel azi..😀

Ideile lui

Peste strada de noi, pe un colt, era candva un nene cu o rulota, un fel de mini piață. O alternativa fericită, caci de acolo cumparam vara fructe si legume care chiar păreau să aibe gust. Mai apoi mormanele de pepeni..din care am consumat până pocneam..
Era un teren viran locul unde se aciuase omul cu rulota. Si cu toată familia, căci erau mulți,inclusiv doi.puști cam de anii lui Andrei, cu care se lua el la întrecere.
Intr-o zi am vazut ca au crescut niste garduri despartitoare pe teren si..desigur..în scurt timp a început sa crească un bloc.
Fix in dreptul lui parchez eu, daca am norocul sa gasesc loc.
Andrei, obișnuit sa citească tot ce scrie peste tot..m-a informat care sunt suprafețele apartamentelor din bloc, cat costă,câte camere vor avea, cum îi cheamă pe cei care construiesc, etc..etc..Tot ce scrie pe gard, nah.

Azi, dându-se jos din mașină, s-a proptit în dreptul unei schițe de apartament și mi-a zis "Pe ăsta cred că îl vom cumpăra noi, pentru mine si viitoarea mea soție și copil! O sa am nevoie de trei camere, pentru început va fi suficient, cand crește copilul o sa luăm altul!"
Asadar...abia la un an și cateva luni de când ma distrez cu ratele la apartamentul în care locuim si trebuie sa mai iau unul 😂😂
Cam atât am avut de zis, fug să îmi caut încă un job căci prevăd cheltuieli mari 😀😀😀